Territorial competence in administrative litigation brought by a union for public servants under Law 554/2004: exclusive jurisdiction of the instance of the members' domicile despite active joinder

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalul Contractual din MAI în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C. a solicitat următoarele:

1. Obligarea pârâtei la aplicarea Legii nr. 284/2010 în perioada cât aceasta a fost în vigoare în sensul acordării şi plăţii către reclamanţi a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul în perioada de aplicare a legii. Obligarea pârâtei la acordarea către reclamanţi a compensaţiei de risc/pericol deosebit, în cuantum de 30%, calculată la salariul de funcţie, începând cu 17.01-2016 pană la aplicarea acestui element salarial conform Legii nr. 153/2017;

2. Obligarea pârâtei la aplicarea Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017. în sensul acordării şi plăţii către reclamanţi a tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care au dreptul conform acesteia. Obligarea pârâtei la acordarea către reclamanţi a compensaţiei de risc/pericol deosebit, în cuantum de 30%, calculată la salariul de funcţie, începând cu 01.07.2017; Obligarea pârâtei la acordarea către reclamanţi a majorării salariului de funcţie cu 7,5%, conform art. 19 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017; Obligarea pârâtei la acordarea către reclamanţi a majorării salariului de funcţie cu 12,5%, conform art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 începând cu data de 01.07.2017;

3. Obligarea pârâtei la aplicarea prevederilor Legii nr. 153/2017, începând cu data de 01.07.2017. în mod special a art. 7 alin. (1) lit. b), raportat la art. 1. din H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plata, în sumă de 1450 RON, respectiv raportat la art. 1 din I-LG. nr. 846/29 noiembrie 2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri - sporuri, indemnizaţii, compensaţii ori alte tipuri de majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţara în sumă de 1900 RON, respectiv raportat la ort- I din H.G. nr. 937/07.12.2018, în sensul garantării/plăţii unui salariu de funcţie, fără adaosuri - sporuri, indemnizaţii, compensaţii ori alte tipuri dc majorări salariale - la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară în sumă de 2080 RON si 2350 Iei pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare.

Precum şi:

- Obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 1450 RON pentru perioada 01.02.2017-31,12.2017;

- Obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 1900 RON pentru perioada 01.01.2018-31.12.2018;

- Obligarea pârâtei la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu (adaosuri) prin raportare la salariul de funcţie stabilit la 2080 RON şi 2.350 RON pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care se prevede nivelul de studii superioare, cu vechime în muncă de cel puţin un an în domeniul studiilor superioare.

4. Obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale dintre salariile efectiv încasate şi salariilor cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cât aceasta a fost în vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, actualizate cu rata inflaţiei, împreună cu dobânzile legale aferente.

Prin sentinţa civilă nr. 200 din data de 08 aprilie 2022, Tribunalul Covasna, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Covasna, secţia civilă, complet specializat în materia contencios administrativ şi fiscal, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C. în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Covasna a reţinut că potrivit art. 10 Legea 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului. (4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Instanţa a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, când se declanşează un litigiu de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului de la domiciliul reclamantului.

În materia contenciosului administrativ competenta teritorială este exclusivă, ea trebuind respectată de reclamant la promovarea acţiunii şi putând fi invocată, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ. de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Cererea reclamanţilor cu domiciliul în raza de competenţă a Tribunalului Suceava a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, cu nerespectarea competenţei teritoriale exclusive, imperativ stabilită de art. 10 alin. (3), (4) din Legea nr. 554/2004.

Faţă de textele legale sus - menţionate, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. A doua instanţă învestită.

Dosarul a fost înregistrat la data de 05.05.2022 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa nr. 358 din data de 19 mai 2022, Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă (complet specializat în materia contencios administrativ şi fiscal).

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Suceava a reţinut că pentru determinarea instanţei competente în soluţionarea unui litigiu, ceea ce trebuie stabilit este obiectul acţiunii, adică dreptul sau interesele ce se urmăresc a fi protejate prin recurgerea la calea justiţiei, pretenţia concretă a reclamanţilor.

Prezentul dosar - nr. x/2022 - provine din dosarul mamă nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Covasna, fiind disjuns prin încheierea din data de 25.03.2022.

În cauză, instanţa a reţinut că obiectul principal al prezentei acţiuni îl reprezintă cererea Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C. alături de alţi reclamanţi, în cadrul aceleiaşi acţiuni, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţulului Covasna, solicitând, în esenţă, obligarea pârâtului la plata unor drepturi salariale rezultate din raportul de serviciu, respectiv obligarea pârâtei la aplicarea Legii nr. 284/2010, Legii nr. 153/2017 în sensul acordării tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul in perioada de aplicare a legii; obligarea pârâtei la acordarea compensaţiei de risc/pericol deosebit in cuantum de 30%, calculată la salariul de funcţie, începând cu 17.01.2016 până la aplicarea acestui element salarial conform legii nr. 153/2017 şi apoi, începând cu 01.07.2017, obligarea pârâtei la acordarea majorării salariului de funcţie cu 12,5%, obligarea la plata salariului de funcţie la un nivel egal sau mai mare decât salariul de bază minim brut şi plata diferenţelor salariale.

În reglementarea actuală în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul sau sediul reclamantului, iar potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat.

Din interpretarea sistematică, logico-gramaticală, dar şi teleologică a disp. art. 10 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004 rezultă că intenţia legiuitorului a fost evitarea introducerii acţiunilor formulate prin Sindicate la sediile acestora (prin raportare la jurisprindenţa generată de Decizia RIL nr. 1 din 21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi nu împiedicarea situaţiilor de coparticipare procesuală activă.

Cât timp art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu include prevederi privind coparticiparea procesuală activă, aplicabile sunt normele de drept comun în materie.

Prezentul litigiu reprezintă un conflict de muncă - privind funcţionari publici, definit de art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011, potrivit căruia conflictul individual de are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

În conformitate cu art. 367 din Codul Administrativ rap. şi la art. 417 din acelaşi act normativ, dispoziţiile prezentei părţi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz. Astfel, potrivit art. 269 alin. (3) Codul muncii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

În baza art. 59 C. proc. civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.

În cauză, raportat la dispoziţiile legale enunţate, instanţa constată că toţi reclamanţii (inclusiv A., B. şi C.), în cadrul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Covasna urmăresc, în esenţă, realizarea aceloraşi drepturi în raport cu acelaşi pârât, menţionând că toţi sunt poliţişti ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţulului Covasna. Or, în condiţiile în care toţi reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi instituţii şi au solicitat acelaşi lucru de la pârât, este evident că între cererile lor, privite chiar şi individual, există o strânsă legătură, fiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă.

Este irelevant sub aspectul competenţei teritoriale faptul că reclamanţii au raporturi de muncă individuale cu pârâta, atâta timp cât ceea ce solicită ei prin cererea de chemare în judecată comportă analiza unui singur aspect, respectiv acordarea unor drepturi salariale şi plata acestora.

De asemenea, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Or, reclamanţii din cauza de faţă, au introdus cererea de chemare în judecată, împreună cu alţi reclamanţi, la Tribunalul Covasna, în baza principiului disponibilităţii consacrat de art. 9 C. proc. civ.

Pe de altă parte, interpretând per a contrario dispoziţiile art. 100 C. proc. civ., având în vedere că pretenţiile formulate îndeplinesc condiţia legăturii ce face necesară judecarea lor împreună, Tribunalul a reţinut că nu este nici necesară şi nici oportună determinarea competenţei după obiectul fiecărei pretenţii în parte.

Nici tribunalul sesizat nu a contestat existenţa legăturii strânse, reţinând spre soluţionare împreună cererile reclamanţilor cu domiciliul în raza sa teritorială, în cadrul aceluiaşi dosar, cu toate că legătura nu poate fi domiciliul reclamanţilor.

În subsidiar, se impune a se avea în vedere faptul că modificarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, survenită prin Legea nr. 212/2018 a avut ca obiectiv reducerea duratei de soluţionare a dosarelor, echilibrarea volumului de activitate între secţiile instanţelor şi între instanţe cu respectarea competentelor profesionale ale acestora şi crearea premiselor legale ale respectării în mod real a dreptului cetăţenilor de acces la instanţa şi de rezolvare a dosarelor în termen rezonabil (astfel cum rezultă din expunerea de motive a legii) şi nu generarea de noi litigii şi prelungirea termenelor de soluţionare. De altfel, fragmentarea litigiilor privind drepturile salariale ale funcţionarilor publici din cadrul aceleiaşi instituţii nu este nici în interesul cetăţenilor, dar nici al instanţelor de judecată, putând genera noi inechităţi (în cadrul aceleiaşi instituţii putând fi obţinute soluţii diferite cu privire la aceleaşi drepturi ale funcţionarilor).

Ca urmare, având în vedere că unii dintre reclamanţi au domiciliul pe raza de competenţă a Tribunalului Covasna, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., art. 100 şi art. 269 alin. (3) Codul muncii raportat la art. 59 C. proc. civ., instanţa a constatat că Tribunalul Covasna este competent să soluţioneze în întregime cererea formulată de toţi reclamanţii, printre care şi reclamanţii A., B. şi C..

De asemenea, în caz de disjungere, astfel cum a procedat Tribunalul Covasna cu privire la cererea reclamanţilor A., B. şi C., operează prorogarea de competenţă, în condiţiile dispoziţiilor legale enunţate.

Astfel cum rezultă din încheierea din data de 25.03.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Covasna, instanţa nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale în acest dosar, ci strict în dosarul nr. x/2022.

Faţă de aceste considerente, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna, în favoarea Tribunalului Covasna, secţia civilă (complet specializat în materia contencios administrativ şi fiscal).

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte cu soluţionarea conflictului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă recalcularea tuturor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi a tuturor celorlalte drepturi salariale la care aveau dreptul în perioada de aplicare a Legii nr. 284/2010, obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale dintre salariile efectiv încasate şi salariile cuvenite conform Legii nr. 284/2010, pentru perioada cât aceasta a fost în vigoare, respectiv conform Legii nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, actualizate cu rata inflaţiei, împreună cu dobânzile legale aferente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei teritoriale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte constată că în mod corect ambele instanţe aflate în conflict negativ de competenţă au reţinut că pentru soluţionarea acestor tipuri de acţiuni competenţa de soluţionare aparţine completurilor specializate în judecarea cauzelor de contencios administrativ raportat la calitatea de funcţionar public.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 25.03.2022), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat fiind titulari ai drepturilor pretinse, precum şi interesul promovării acţiunii aparţine acestora.

Înalta Curte, având în vedere că reclamanţii au solicitat plata unor drepturi băneşti, izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că aceştia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Suceava, constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C. şi pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna în favoarea Tribunalului Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.