Research institute wins annulment of EU-funding irregularity claim; refund of RON 13,423.30 upheld.

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi precizată la data de 17.10.2017, reclamantul INSTITUTUL DE MATEMATICĂ A. AL ACADEMIEI ROMÂNE, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL CAPITAL UMAN - MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE (OI POCU - MEN) şi MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE - DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAME EUROPENE CAPITAL UMAN anularea Deciziei nr. x/24.11.2016 privind soluţionarea contestaţiei depuse de Institutul de Matematică "A." al Academiei Române, înregistrată la OIPOSDRU-MENCŞ sub nr. x/20.10.2016, privind proiectul x şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. x/05.09.2016 şi, în consecinţă, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 13.423,30 RON achitată de IMAR în baza titlului de creanţă/Procesul-verbal nr. x/05.09.2016.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 990 din 6 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de către reclamantul INSTITUTUL DE MATEMATICĂ A. AL ACADEMIEI ROMÂNE, în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL CAPITAL UMAN - MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE (OI POCU - MEN) şi MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE - DIRECŢIA GENERALĂ PROGRAME EUROPENE CAPITAL UMAN; a anulat Decizia nr. x/24.11.2016 şi Procesul-verbal nr. x/05.09.2016 emise de pârât; a obligat pârâtul la restituirea către reclamant a sumei de 13.423,30 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 au declarat recurs pârâţii Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

3.1. Prin recursul formulat în cauză, pârâta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii şi menţinerea ca temeinice şi legale a actelor atacate.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că, în sentinţa recurată, reţinerile instanţei sunt contradictorii, din moment ce a considerat că "neregulile constatate" vizează "aspecte privind regularitatea" contractului încheiat în data de 02.01.2014 "din perspectiva reglementărilor interne privind documentele justificative", dar ulterior a considerat în mod nejustificat că "pentru a fi în prezenţa unei abateri, trebuia să existe un efect prejudiciabil".

Or, potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător.

De asemenea, sentinţa recurată conţine motive străine de natura cauzei, prin prisma faptului că instanţa de fond a analizat distorsionat situaţia existentă şi nu a luat în considerare argumentele echipei de soluţionare a contestaţiei, apreciind în mod eronat că autoritatea pârâtă nu ar fi făcut o analiză a susţinerilor reclamantului.

Din decizia de soluţionare rezultă în mod evident asumarea concluziilor formulate de echipa de control care a întocmit titlul de creanţă contestat din moment ce documentele depuse de reclamant nu au conturat o situaţie contrară celei stabilite prin titlul de creanţă.

Din Decizia nr. x/24.11.2016 reies în mod clar raţiunile pentru care recurenta a ales soluţia adoptată, astfel încât motivarea să fie legală şi adecvată, conferind actului administrativ transparenţă şi claritate.

În ceea ce priveşte În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că temeiul relaţiilor juridice cu reclamanta este Contractul de finanţare x, înregistrat cu nr. x/25.03.2011, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 1270 din C. civ. prevede că acordul de voinţă al părţilor, liber exprimat în condiţii de legalitate şi concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părţile contractante.

Conform Acordului de parteneriat încheiat între beneficiarul proiectului, Institutul de Matematică "A." al Academiei Române şi partenerii săi, Partenerul 6 B. şi-a asumat implicarea în implementarea activităţii 4.3 Publicarea de comunicate de presă.

Partenerul 6 B. a decis încheierea în data de 02.01.2014 a unui contract cu expertul C. pentru activitate suport în organizarea conferinţei finale a proiectului aferente activităţii 4.3 din Graficul de implementare a proiectului, iar prin factura nr. x/14.04.2014 a fost solicitată la rambursare suma de 15.792,12 RON la capitolul bugetar "Cheltuieli aferente activităţilor subcontractate (externalizate)".

Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 41, înregistrată cu nr. E53S/AZ/04.02.2011, privind regulile specifice privind monitorizarea proiectelor pentru care beneficiarii au optat pentru externalizarea totală sau parţială a managementului de proiect, menţionează la art. 5 în mod clar că documentele prezentate la art. 4 se vor aplica şi pentru externalizarea altor activităţi legate de implementarea proiectului.

Or, pentru d-l C., reclamantul nu a prezentat documentele precizate la art. 5 din instrucţiune (raport de activitate, procese-verbale de recepţie a serviciilor prestate) nici împreună cu punctul de vedere la proiectul de proces-verbal şi nici cu ocazia depunerii Contestaţiei nr. OI/3929/S JCSN/20.10.2016.

Instrucţiunea AMPOSDRU nr. 60 înregistrată cu nr. E95028/CR/11.05.2012, privind modificările contractuale aferente externalizării echipei de management şi experţilor din echipa de implementare prevede pentru beneficiarii care solicită externalizarea integrală sau parţială a echipei de management şi/sau a experţilor din echipa de implementare obligativitatea iniţierii unui act adiţional la contractul de finanţare care să modifice Cererea de finanţare/Bugetul proiectului, dar reclamantul nu a procedat la modificarea contractuală în conformitate cu cerinţele instrucţiunii.

Afirmaţia instanţei conform căreia reclamanta a făcut dovada că au fost înregistrate întârzieri la aprobarea Actului adiţional nr. x/14.03.2014 nu este de natură a justifica încălcarea Instrucţiunii nr. 60/11.05.2012, prin încheierea contractului din 02.01.2014 fără a avea aprobarea pentru modificarea contractuală în conformitate cu cerinţele instrucţiunii.

Nici reţinerea primei instanţe conform căreia nu s-ar fi făcut dovada existenţei unui prejudiciu în bugetul UE nu este conformă cu realitatea, în cazul de faţă prejudiciul fiind real şi reprezentat de suma de 15.792,12 RON afectată de neregulă, din moment ce a fost solicitată la rambursare şi rambursată reclamantului fără respectarea prevederilor legale asumate prin semnarea Contractul de finanţare înregistrat cu nr. x/25.03.2011, aferent proiectului x.

Şi în ipoteza în care prejudiciul ar fi fost doar potenţial am fi fost tot în prezenţa unei nereguli, aşa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit jurisprudenţei constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligaţia de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător, regula generală fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat (Hotărârea C.J.U.E. pronunţată în cauza C-199/03 şi Concluziile avocatului general pronunţate în cauza C-465/10).

În fine, a mai susţinut recurenta că instanţa de fond a aplicat greşit normele de drept material reprezentate de art. 2, alin. (1), lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la principiul proporţionalităţii.

În cazul de faţă OI POCU-MEN a decis neeligibilitatea integrală a cheltuielilor aferente Contractului încheiat în data de 02.01.2014 între Partenerul 6 B. şi expertul C., deoarece a fost constată o neregulă în sensul O.U.G. nr. 66/2011 prin încălcarea prevederilor legale asumate la semnarea Contractul de finanţare nr. x/25.03.2011.

În opinia recurentei, măsura administrativă adoptată este adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit (...) în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura (...) neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora, fiind respectate condiţiile prevăzute de art. 2, alin. (1), lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

3.2. Prin recursul formulat în cauză, pârâtul Ministerul Fondurilor Europene a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În prealabil, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând respingerea acţiunii formulate de intimatul-reclamant în contradictoriu cu MFE, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Cererea de chemare în judecată nu cuprinde nicio referire la Ministerul Fondurilor Europene (la momentul formulării acţiunii, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene-MDRAPFE), în afara faptului că este chemat în judecată, astfel încât simpla menţiune că acesta este unul dintre pârâţii în contradictoriu cu care înţelege să se judece, nu conduce automat la a-i conferi şi calitate procesuală, atât timp cât reclamantul nu a indicat în concret motivele de fapt şi de drept, precum şi dovezile pe care se sprijină chemarea în judecată a acestuia.

Mai mult, prezenta cauză are ca obiect anularea unor acte administrative care nu sunt emise de Ministerul Fondurilor Europene/MDRAPFE.

Totodată, a precizat că potrivit Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 600/23.09.2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcţii privind implementarea Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 - 2013", cu modificările şi completările ulterioare aduse prin acte adiţionale succesive, coroborat cu prevederile art. 20 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare, proiectul x intitulat "Doctoratul în ştiinţe fundamentale-începutul unei cariere de vârf în cercetare" se află în gestiunea MENCS-01 POSDRU (actual MEN-OIPOCU), aceasta fiind aşadar singura entitate ce a avut competenţe în verificarea şi analizarea legalităţii modului în care Institutul de Matematică "A." al Academiei Române a implementat Proiectul în discuţie şi, ca atare, aşa cum reiese de altfel fără dubii din cuprinsul lor, singura care a emis actele administrative a căror cenzură a fost solicitată prin demersul judiciar.

Aşadar, Ministerul Fondurilor Europene nefiind emitentul actelor administrative atacate nu se realizează identitatea impusă de legea procesuală civilă în prezenta cauză între partea care poate fi chemată în judecată în cadrul raportului juridic litigios şi cea care deţine calitatea de pârât, fiind evident că în mod greşit şi neîntemeiat, Institutul de Matematică "A." al Academiei Române a formulat acţiunea şi în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că în mod corect, MEN-OIPOCU a procedat la emiterea celor două acte administrative atacate, stabilind în sarcina Institutului de Matematică "A." al Academiei Române o creanţă bugetară în valoare de 13.423,30 RON, luând în considerare că acesta nu a respectat următoarele: art. 9 A pct. 1 din Contractul de finanţare, art. 2 alin. (1) lit. c) cu precădere din Hotărârea Guvernului nr. 759/11.07.2007, art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, Secţiunea 3.1.3. "Eligibilitatea cheltuielilor" din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2010, art. 172 lit. f) din Regulamentul nr. 2.342/2002 al Comisiei, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 1.606/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţii Europene, prevederile Instrucţiunii AM POSDRU nr. 41 privind regulile specifice privind monitorizarea proiectelor pentru care beneficiarii au optat pentru externalizarea totală sau parţială a managementului de proiect, înregistrată sub nr. x/04.02.2011; prevederile Instrucţiunii AM POSDRU nr. 60.

Astfel, a apreciat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că "(...) susţinerile reclamantului sunt întemeiate cu privire la înscrisurile depuse de acesta (...), în contextul în care documentele transmise de Institutul de Matematică "A." al Academiei Române la MEN-OI POCU în vederea rambursării cheltuielii, au constat în time-sheet-uri semnate de expertul C., dar fără să fie făcută dovada serviciilor prestate, nefiind detaliat în mod explicit, care sunt serviciile pe care le va presta expertul în numele partenerului 6 din proiect, precum şi fără să se menţioneze că expertul desemnat are obligaţia organizării activităţii 4.3 "Organizarea conferinţei finale" din Graficul de implementare a activităţilor.

Or, contrar susţinerilor primei instanţe, documentele transmise de intimat nu sunt totuşi în măsură să acopere prevederile pct. 4 din Instrucţiunea nr. 41 emisă de AM POSDRU potrivit căreia, beneficiarul este ţinut să depună anumite documente justificative, pe care acesta nu le-a depus, şi nu conferă acestei cerinţe imperative caracter opţional, în maniera reţinută de prima instanţă.

Prima instanţă a reţinut într-un mod lapidar şi neîntemeiat că din documentele depuse ar rezulta că serviciile erau necesare şi au fost prestate, iar conferinţa finală realizată potrivit proiectului, fără să arate care înscrisuri sunt de natură să susţină aprecierile acesteia.

Recurentul a criticat şi raţionamentul primei instanţe în ceea ce priveşte încălcarea principiului proporţionalităţii, susţinând că abaterile de la legalitate au fost săvârşite de reclamant în cadrul unui contract finanţat majoritar de la bugetul UE condiţionat, în principal, de stricta respectare a legalităţii în utilizarea lor, astfel că orice atingere adusă principiilor fundamentale conduce la consecinţa cheltuirii necuvenite a unei părţi din aceste sume şi, în consecinţă, prejudiciază bugetul UE.

De asemenea, prejudicierea se produce tocmai prin încălcarea de către beneficiar a normelor legale, iar anularea actului şi exonerarea de obligaţia legală de rambursarea de către acesta a creanţelor bugetare primite în contextul expus, deci nesancţionarea sa pentru nerespectarea legii, conduce la menţinerea încălcării ordinii de drept, iar nerepunerea în situaţia anterioară prin păstrarea sumelor primite nelegal se realizează cu prejudicierea patrimoniului pe care acestea trebuie să îl întregească.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant a depus întâmpinare la recursurile declarate în cauză prin care a invocat excepţia nulităţii acestora pentru nemotivare, iar în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual pasive, a solicitat respingerea acesteia; pe fond, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

5. Alte aspecte procesuale

Excepţia nulităţii recursurilor a fost respinsă de instanţă, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, iar în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de Ministerul Fondurilor Europene, s-a apreciat că aceasta face parte din cuprinsul cererii de recurs.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursurilor

O observaţie prealabilă analizării criticilor din recurs este aceea că recurentul - pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat în recurs excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Chiar dacă pârâtul Ministerul Fondurilor Europene nu este emitentul actelor administrative atacate în cauză, atât timp cât acestea privesc un contract de finanţare încheiat în cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, indiferent că organismele intermediare au atribuţii delegate de la autoritatea de management pentru implementarea programului operaţional aflat în gestiune, Înalta Curte reţine că, potrivit contractului de finanţare nr. x/25.03.2011, atât OIPOSDRU MEN cât şi, în egală măsură, AMPOSDRU au competenţa şi chiar obligaţia verificării tuturor operaţiunilor efectuate pentru implementarea proiectului, a cererilor de rambursare intermediară/finală etc. respectiv obligaţia monitorizării din punct de vedere tehnic şi financiar în vederea asigurării legalităţii, regularităţii, conformităţii şi realităţii tuturor activităţilor aferente implementării proiectului, fiind creditorii creanţei bugetare constatate conform procesului-verbal atacat.

Conform acordurilor de delegare, AMPOSDRU poartă responsabilitatea finală a implementării POSDRU şi poate verifica utilizarea fondurilor comunitare în scopul validării cheltuielilor declarate deja eligibile de către Organismul Intermediar.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererile de recurs, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Recurenta - pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale a afirmat, în susţinerea ipotezei privind motivarea contradictorie că instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că "neregulile constatate" vizează "aspecte privind regularitatea" contractului încheiat în data de 02.01.2014 "din perspectiva reglementărilor interne privind documentele justificative", iar, pe de altă parte, că "pentru a fi în prezenţa unei abateri, trebuia să existe un efect prejudiciabil". În ceea ce priveşte existenţa unor motive străine de natura cauzei, a susţinut că instanţa de fond a analizat distorsionat situaţia existentă şi nu a luat în considerare argumentele echipei de soluţionare a contestaţiei, apreciind în mod eronat că autoritatea pârâtă nu ar fi făcut o analiză a susţinerilor reclamantului.

Contrar susţinerilor recurentei, argumentele invocate în susţinerea acestui motiv de casare nu pot fi apreciate ca fiind contradictorii sau străine de natura cauzei. Aspectele criticate de recurentă reprezintă, în realitate, componente ale raţionamentelor logico - juridice prezentate de judecătorul fondului în susţinerea soluţiei pronunţate şi care vizează maniera de interpretare a forţei probante a unor mijloace de probă, ori modul de aplicare, în cauză, ori de interpretare, dat de instanţă, normelor de drept material, acestea fiind componente ale procesului deliberativ, ce stă la baza pronunţării hotărârii judecătoreşti adoptate.

Totodată, se constată că prin argumentele aduse de recurentă pe această cale se invocă în esenţă o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea contradictorie sau existenţa unor motive străine de natura cauzei nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

În ceea ce priveşte criticile recurentelor - pârâte întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

În mod greşit, susţine recurenta Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale că este îndeplinită cerinţa de motivare a Deciziei nr. OI POCU-MEN nr. x/24.11.2016 de soluţionare a contestaţiei administrative. Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că decizia nu este motivată, în conformitate cu art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nefiind efectuată, de comisia de soluţionare a contestaţiei, propria analiză a situaţiei de fapt şi a argumentelor învederate de contestatoare.

Motivarea, în fapt şi în drept, reprezintă o condiţie de legalitate a actului administrativ, o garanţie împotriva arbitrariului, o dovadă de transparenţă, pentru a da posibilitatea cunoaşterii motivelor pentru care a fost emis, persoanei interesate să aprecieze asupra legalităţii şi temeiniciei acestuia, şi instanţei de judecată învestită de persoana care se pretinde vătămată să efectueze controlul jurisdicţional, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz. Motivarea trebuie să fie adecvată actului emis, în raport de natura acestuia, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărei situaţii care a determinat emiterea actului administrativ.

În cadrul Deciziei nr. x/24.11.2016 au fost expuse contestaţia administrativă formulată, concluziile verificărilor şi s-a concluzionat că din datele redate reiese că procesul-verbal este întemeiat. Deşi rezultă că emitentul deciziei confirmă cele constatate prin procesul-verbal, recurenta nu arată în concret care au fost argumentele prezentate în decizie în raport de motivele invocate prin contestaţia administrativă.

Dispoziţiile art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd faptul că autoritatea publică emitentă a titlului de creanţă se va pronunţa prin "decizie motivată" cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestaţiei sau la respingerea ei, astfel că decizia trebuie motivată atât în fapt, cât şi în drept, mai ales în condiţiile în care art. 47 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede în mod expres că printre elementele pe care contestaţia administrativă trebuie să le conţină se numără şi motivele de fapt şi de drept. Obligaţiei contestatorului de a motiva în drept contestaţia îi corespunde obligaţia autorităţii de a motiva decizia emisă în contestaţie.

Motivele de recurs referitoare la neeligibilitatea cheltuielii referitoare la activităţile subcontractate (externalizate), cheltuială aferentă facturii nr. x/14.04.2014, emisă de dl. C., reprezentând întreaga valoare a contractului încheiat la Bruxelles la data de 02.01.2014 cu partenerul nr. 6 din proiect - B. sunt, de asemenea, nefondate.

Conform contractului de finanţare înregistrat la OIPOSDRU cu nr. x/25.03.2011, în calitate de beneficiar al proiectului x, reclamantul avea obligaţia de a solicita la rambursare cheltuieli cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene, în conformitate cu dispoziţiile art. 1270 din C. civ., care prevăd că acordul de voinţă al părţilor, liber exprimat în condiţii de legalitate şi concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părţile contractante.

Potrivit Instrucţiunii nr. 41 emisă de AMPOSDRU, în vederea justificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, beneficiarii anexează la cererile de rambursare documente justificative pentru cheltuielile aferente activităţilor subcontractate (externalizate), în situaţia de faţă activităţile referitoare la organizarea conferinţei de închidere a proiectului verificat, acestea fiind contractul de prestări servicii, factura fiscală, raportul de activitate lunar pentru fiecare dintre activităţile externalizate, completat de către reprezentantul legal al contractului responsabil de acele activităţi, procesul-verbal de recepţie servicii (dacă este cazul), iar ca documente care atestă efectuarea plăţii, ordine de plată şi extrase de cont.

Raportat la aceste dispoziţii şi situaţia cererii de rambursare nr. x, în mod corect a constatat instanţa de fond că au fost ignorate înscrisurile depuse de reclamant din care rezultă că domnul C. (Senior expert în Educaţie şi Trening) a prezentat rezultatele proiectului x în clădirea Jacques Delors a Comitetului Regiunilor de la Bruxelles, cu ocazia Seminarului Internaţional VISIR e-Learning micro-Innovation matters, desfăşurat la Bruxelles în perioada 25-26 martie 2014, constituind activitate suport în organizarea conferinţei finale, aşa cum a arătat în Punctul de vedere exprimat de reclamantă şi consemnat în cuprinsul Procesului Verbal, Declaraţia/raport a domnului C., dată la Bruxelles la data de 17 octombrie 2016 şi depusă ataşat contestaţiei, coroborată cu documentele justificative pe care reclamantul le-a ataşat răspunsului la solicitarea de informaţii din data de 10 decembrie 2015 (Minuta şedinţei de la Bruxelles din 24 martie 2014; programul seminarului VISIR de la Bruxelles; lista de participanţi, timesheet C., machetele materialelor de diseminare şi promovare elaborate în colaborare cu partenerul nr. 6 etc.).

Astfel, suma aferentă facturii x/14.04.2014 reprezintă cheltuială identificabilă, verificabilă, dovedită prin documente originale, în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi ale legislaţiei naţionale şi comunitare, constituind, pentru aceste motive, cheltuială eligibilă, nefiind incidente, faţă de eligibilitatea cheltuielilor, dispoziţiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, care obligă autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene să excludă integral sau parţial de la rambursare/plată cheltuielilor efectuate şi declarate de beneficiari care nu respectă condiţiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare.

Şi în ceea ce priveşte pretinsa nerespectare a prevederilor Instrucţiunii AMPOSDRU nr. 60, respectiv că reclamanta nu a cerut în prealabil încheierea unui act adiţional la contractul de finanţare, că în cuprinsul lui nu se menţionează anumite elemente din care să rezulte concret care sunt serviciile pe care le va presta expertul în numele partenerului 6 din proiect şi că nu a prezentat toate documentele justificative, în mod corect a reţinut de către instanţa de fond că s-a făcut dovada înregistrării unei întârzieri la aprobarea Actului adiţional nr. x/14.03.2014, dar şi că activităţile prestate, potrivit dovezilor depuse, au fost în sensul derulării contractului, respectiv realizării conferinţei finale.

În aceste condiţii, concluziile autorităţii pârâte privind existenţa unei "nereguli" în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt întemeiate; reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, în privinţa acestuia neputându-se reţine în mod rezonabil existenţa vreunei abateri, în sensul Regulamentului 1083/2006 ori a Regulamentului nr. 2988/1995

Potrivit art. 1 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, "neregularitate" reprezintă "orice încălcare a unei prevederi a dreptului comunitar, care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea efectul de a prejudicia bugetul general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Pe de altă parte, art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 prevede că "constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Or, în cauză nu s-a făcut dovada nerespectării cadrului normativ aplicabil la data semnării contractului de finanţare, neexistând o neregulă în derularea contractului, contract ce a fost finalizat la termen şi în sumele stabilite prin contract.

Prin urmare, stabilirea creanţei bugetare în valoare de 13.423,30 RON (cheltuieli neeligibile în sumă de 15.792,12 RON fără TVA, sumă aferentă facturii nr. x/14.04.2014, emisă de dl. C., reprezentând întreaga valoare a contractului încheiat la Bruxelles la data de 02.01.2014 cu partenerul nr. 6 din proiect - B., din care 15% contribuţia eligibilă a beneficiarului), este excesivă şi disproporţionată şi are drept consecinţă caracterul nelegal al actului administrativ contestat.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile legale, fiind nefondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de către recurentele-pârâte, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 990 din 6 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2021.