Nullity of extraordinary appeal for failure to formulate legal grounds for cassation challenging border entry ban and Schengen Information System signalment

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea depusă la data de 02.11.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a solicitat obligarea pârâtului la revocarea actului administrativ prin care faţă de reclamant s-a dispus măsura refuzului intrării la frontieră, precum şi ridicarea măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul Uniunii Europene.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 1586 din data de 05.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile inadmisibilităţii, tardivităţii şi autorităţii de lucru judecat invocate de pârât; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată; a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 1586 din data de 05.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin motivele de recurs se solicită casarea sentinţei nr. 1586 din 05.11.2021 în partea în care respinge acţiunea ca neîntemeiată, adoptarea unei noi hotărâri, prin care să se admită cererea de chemare în judecată şi să se anuleze actul administrativ (semnalizarea în Sistemul de Informaţii Schengen) prin care i-a fost interzisă intrarea în spaţiul Schengen unde avea permis de şedere în Germania şi contract de muncă.

La data de 10 decembrie 2021 prin intermediul oficiului poştal i-a fost comunicată sentinţa civilă a Curţii de Apel Bucureşti cu numărul indicat mai sus prin, care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea privind anularea actului administrativ (semnalizarea in Sistemul de Informaţii Schengen), act necomunicat şi efectuat de intimatul/pârât prin care au fost aplicate interdicţii faţă de A. de intrare în zona Schengen.

În fapt instanţa în mod eronat a constatat că reclamantul/recurent a contestat nota raport nr. x din 23.05.2018 în cadrul dosarului x/2018

Nota raport nefiindu-i comunicată acestuia până în prezent, iar dosarul cu nr. de mai sus a fost administrat cu încălcarea drepturilor reclamantului şi a prevederilor legii fără ca reclamantul să încredinţeze judecarea şi să semneze careva acte procesuale la fel ca şi cum nu a fost citat la şedinţele de judecată şi nu i-a fost comunicată hotărârea de către instanţă. Aceste încălcări actualmente se constată în cadrul procesului penal de către parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, iar copiile plângerii penale din 11.08.2021 şi a răspunsului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie nr. 4149/VIII-l/2021 din 06.10.2021 se anexează.

Cu referire la dosarul nr. x/2020, A. a depus astfel de acţiune însă nu a fost citat la şedinţele de judecată şi nu i-a fost comunicată hotărîrea de către instanţă.

Motivarea instanţei de a respinge acţiunea ca neîntemeiată prin faptul că pârâtul nu a emis un act administrativ prin care să-i interzică reclamantului intrarea în Spaţiul Shengen dar acesta din urmă a introdus datele lui A. în Sistemul de Informaţii Schengen (SIS) cu mult mai târziu decât i-a interzis intrarea în România nu suportă nici o critică deoarece acţiunea pârâtului în acest sens este în sine un act administrativ aparte atât în spaţiu şi timp cât şi legislativ.

Or, semnalarea implementată de pârât după 01.08.2018 în SIS este un act administrativ separat care trebuia comunicat reclamantului A. pentru ca acesta să nu fie lipsit de drepturile oferite de Legea Contenciosului administrativ pentru a-şi apăra dreptul vătămat de semnalizare prin interzicerea liberei circulaţii în spaţiul Schengen al cărui rezident era în baza permisului de şedere în Germania.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Prin cererea de chemare în judecată, recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâtului la revocarea actului administrativ prin care s-a dispus măsura refuzului intrării la frontieră a reclamantului, precum şi ridicarea măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul Uniunii Europene.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii, reţinând în esenţă că, pârâtul nu avea ce act administrativ să-i comunice reclamantului, de vreme ce nu a fost emis un asemenea act, şi nici nu avea posibilitatea revocării sale, atât timp cât a emis doar o semnalare implementată în Sistemul Informatic Naţional de Semnalări şi care a fost transmisă în Sistemul de Informaţii Schengen, în sensul că faţă de reclamant s-a luat măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioada de 5 ani.

De asemenea, s-a reţinut că, emiterea acestei semnalări constituie o operaţiune tehnico-administrativă ce se execută automat, ca o consecinţă a adoptării măsurii de interzicere pe teritoriul României, valabilitatea sa fiind legată indisolubil de valabilitatea măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României.

Înalta Curte constată că, în cadrul cererii de recurs, recurentul-reclamant nu formulează critici concrete cu privire la soluţia pronunţată de prima instanţă, ci susţine că nu ar fi fost citat la şedinţele de judecată şi nu i-ar fi fost comunicată hotărârea de către prima instanţă.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Or, din lecturarea susţinerilor recurentului-reclamant, nu se poate evidenţia niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

De asemenea, relevante sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. conform cărora:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 pct. 1-8.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În acest context, Înalta Curte constată că atât timp cât recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de textul legal, apte să conducă la casarea hotărârii recurate, va admite excepţia nulităţii recursului.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1586 din 5 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.