Negative conflict of jurisdiction resolved by assigning competence to labor section based on acquiescence of material jurisdiction exception under Art. 131 CPC

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la data de 31.12.2020 sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C. D., E., F., G. şi H. au formulat cerere de chemare în judecată a pârâţilor Tribunalul Vrancea şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:

1.să se dispună obligarea pârâtului la calcularea indemnizaţiei de bază cu luarea în considerare a unei valori de referinţa sectorială de 605,22 RON, începând cu data de 25.02.2017, conform sentinţei civile nr. 2831/18.11.2020 dată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020 şi a coeficientului de multiplicare DNA/DIICOT de 19,00, începând cu data de 26.06.2017, conform sentinţei civile nr. 1196/13.11.2020, dată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2020 şi să reîncadreze reclamanţii prin raportare la această indemnizaţie începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, pentru viitor.

2. să se dispună obligarea pârâtului la acordarea în integralitate (fără limitarea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017) a sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, cuvenite, aplicate la indemnizaţia lunară de încadrare calculată conform pct. 1, începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, pentru viitor.

3. plata pentru fiecare lună, pentru fiecare reclamant în parte, pentru perioadele în care au lucrat în cadrul pârâtului, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 4 din 5 ianuarie 2022, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă - completul specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a unei astfel de instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut, în esenţă, că, în raport de calitatea reclamanţilor de magistraţi judecători în cadrul Tribunalul Vrancea, de obiectul capetelor principale ale acţiunii, prin care aceştia au solicitat reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,22 RON, începând cu data de 25.02.2017, precum şi de evocarea expresă a prevederilor Legii nr. 153/2017 şi Legii nr. 71/2015, drept temei al pretenţiilor deduse judecăţii, sunt incidente prevederile art. 7 din cap. VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, care, prin derogare de la art. 37 din lege, stabilesc competenţa de soluţionare a unui astfel de cauze în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 732 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea soluţiei astfel dispuse, curtea de apel a reţinut că invocarea de către Tribunalul Dâmboviţa a necompetenţei materiale s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., după primul termen de judecată.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, pentru considerentele ce succedă:

Potrivit art. 131 C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată): (1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

În cauza de faţă, Tribunalul Dâmboviţa a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe după primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa instanţei şi după ce a pronunţat încheierea interlocutorie prin care a întrerupt cursul judecăţii.

În acest sens, relevantă este încheierea de şedinţă din data de 28 aprilie 2021, prin care, conform dispoziţiilor art. 154 alin. (7), coroborat cu art. 219 alin. (2) C. proc. civ., tribunalul a apreciat ca fiind îndeplinită procedura de citare cu părţile litigante şi, faţă de notele scrise depuse de reclamanţi (prin care aceştia au solicitat conceptarea, în calitate de reclamantă, a doamnei I.), a constat că nici numele părţii şi nici semnătura acesteia nu se regăseau în acţiune sau în tabelul cu semnături, astfel încât nu se putea proceda la conceptarea în cauză, în calitate de reclamantă, a acestei părţi. Prin aceeaşi încheiere, tribunalul a soluţionat şi incidentul procedural întemeiat pe prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că, faţă de faptul că prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Tribunalul Vrancea a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat, existând identitate de părţi, obiect şi cauză cu dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Prahova, se impunea suspendarea judecării cauzei. Astfel, la acest termen de judecată părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii, fiind acel termen la care se referă art. 131 C. proc. civ.

Aspectul necompetenţei materiale a instanţei a fost pus în discuţia părţilor şi admis abia la termenul de judecată din data de 5 ianuarie 2022 (acordat prin încheierea de şedinţă din data de 8 decembrie 2021, când cauza a fost amânată în raport de lipsa de procedură cu părţile reclamante), ulterior repunerii cauzei pe rol prin reţinerea încetării motivelor ce au condus la dispunerea măsurii suspendării.

Efectele neinvocării în termen a excepţiei necompetenţei materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:

64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza.

65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.

(...)

71. Aşadar, instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca din oficiu, în condiţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 din C. proc. civ., necompetenţa materială procesuală şi poate declina competenţa în favoarea instanţei iniţial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

72. Pe de altă parte, instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competenţa în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."

Concluzionând, invocarea de către Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a excepţiei necompetenţei materiale după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. are ca efect consolidarea competenţei sale de soluţionare a cauzei, motiv pentru care Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. şi pe pârâţii Tribunalul Vrancea şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.