Competence for review of administrative acts in property restitution: temporal application of Law 554/2004 versus new Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by definitively assigning jurisdiction to the Bucharest Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section, to hear the pending exception of illegality, thereby overruling the lower court's declination and establishing the competent forum for the incident. The case involved a 2009 property restitution lawsuit against the municipality, where appellants raised an exception of illegality against specific local council decisions in March 2021, prompting the initial appellate court to claim lack of material jurisdiction under pre-2013 legislation, while the first-instance administrative tribunal countered that the new procedural code applied to incidents declared after its entry into force. The High Court ruled that the procedural law applicable to the exception of illegality is determined by the law in effect at the time the main litigation was initiated in 2009, not the date the exception was raised; consequently, the pre-2013 version of Article 4 of Law No. 554/2004 governs the jurisdictional determination, assigning the case to the specialized administrative court rather than the civil court of appeal, in accordance with the principle that new procedural laws apply only to processes initiated after their entry into force.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 din Legea nr. 554/2004, art. 725 din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 725 C. proc. civ, art. 3 din Legea nr. 76/2012, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Competence for review of administrative acts in property restitution: temporal application of Law 554/2004 versus new Code of Civil Procedure: The case involved a 2009 property restitution lawsuit against the municipality, where appellants raised an exception of illegality against specific local council decisions in March 2021, prompting the initial appellate court to claim lack of material jurisdiction under pre-2013 legislation, while the first-instance administrative tribunal countered that the new procedural code applied to incidents declared after its entry into force. The High Court ruled that the procedural law applicable to the exception of illegality is determined by the law in effect at the time the main litigation was initiated in 2009, not the date the exception was raised; consequently, the pre-2013 version of Article 4 of Law No. 554/2004 governs the jurisdictional determination, assigning the case to the specialized administrative court rather than the civil court of appeal, in accordance with the principle that new procedural laws apply only to processes initiated after their entry into force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for establishing the competent jurisdiction to resolve the negative jurisdictional conflict.
Full text
Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 10 iunie 2009 sub nr. x/2009, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Primarul Municipiului Bucureşti, să fie obligaţi aceştia la restituirea în natură a părţii de imobil liber de construcţii din terenul situat în Bucureşti, fost şos. x, în suprafaţă de 50.340, 08 mp, să se constate dreptul reclamanţilor la plata de despăgubiri pentru partea de teren ocupată de construcţii, precum şi pentru construcţiile demolate şi care nu pot fi restituite în natură, având aceeaşi identificare, precum şi cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 1984 din 21 decembrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanţii U., B., F., I., J., V., W., X., Y., Z., K., L., N., O., AA., Q., R., S., T., BB., CC., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General şi Primarul Municipiului Bucureşti.
În acest sens, instanţa a constatat calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite la restituirea în natură şi acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat la fosta adresă poştală str. x, în suprafaţă totală de 50.430, 08 mp, a obligat pârâţii la restituirea în natură a următoarelor suprafeţe de teren din imobilul notificat:1. suprafaţa de 1.572 mp, situată în str. x - str. x, astfel cum a fost identificată prin raportul complementar de expertiză, suplimentul la raportul complementar de expertiză, planul anexă E la supliment, precum şi în răspunsul final la obiecţiuni; 2. suprafaţa de 745 mp, denumită "zona 1", cuprinsă între şoseaua Giurgiului - str. fără nume şi complexul DD., identificată pe planul anexă A la raportul complementar nr. 3 şi punctul 3 din răspunsul final la obiecţiuni; 3. suprafaţa de 1.280 mp, denumită "zona 3" identificată în raportul complementar nr. 5, cuprinsă între blocul 1 din str. x, str. x - str. x şi prin planul anexă A1 la răspunsul final la obiecţiuni.
Totodată, instanţa a obligat pârâţii să emită dispoziţie privind acordarea de măsuri compensatorii prin puncte pentru diferenţa de teren notificată, care nu se poate restitui în natură, a respins, ca nefondată, cererea de acordare de terenuri în compensare şi a obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi în cuantum de 14.991,4 RON.
1.3. Împotriva unei astfel de hotărâri au declarat recurs reclamanţii O., N., K., L., AA., R., S., T., B., Q., U., Y., Z., BB., CC., X., W., V., J., I., EE., F.- FF. şi GG., precum şi pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
1.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar la data de 1 martie 2021 recurenţii - reclamanţi O., N., K., L., AA., R., S., T., B., Q., U., Y., Z., BB., CC., X., W., V., J., I., EE., FF. şi GG. au invocat excepţia de nelegalitate cu privire la Hotărârile Consiliului Local al Sectorului 4 nr. 72/30.10.2008, nr. 14/31.01.2011 şi nr. 52/23.03.2018.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă
2.1. Prin încheierea de şedinţă din data de 31.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2009, instanţa a constatat necompetenţa sa materială în soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului Local al Sectorului 4 Bucureşti nr. 4/30.10.2008, nr. 14/31.01.2011 şi nr. 52/23.03.2018, invocată de către reclamanţi, sesizând Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal cu privire la soluţionarea unei astfel de excepţii.
În motivare, s-a arătat, în esenţă, că, faţă de data înregistrării cererii de chemare în judecată aferentă litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2009, normele juridice aplicabile în timp sunt cele reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 76/2012, potrivit cărora competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios şi administrativ a tribunalului.
2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, iar prin sentinţa civilă nr. 3772 din 30.06.2022, o astfel de instanţă a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a apreciat, în esenţă, că exercitarea dreptului de a invoca excepţia de nelegalitate nu s-a realizat la data investirii instanţei (10.06.2009), ci la data de 01.03.2021, când în vigoare erau prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, ce, în alin. (2), stabileau competenţa de soluţionare a unei astfel de excepţii în sarcina instanţei învestite cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată.
De asemenea, instanţa a reţinut că, în virtutea art. 725 din C. proc. civ. de la 1865, ce reglementa principiul aplicării imediate a legii de procedură noi, în raport de data sesizării instanţei civile cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, legea nouă de procedură era cea în forma modificată, drept dispoziţie procedurală existentă la momentul sesizării Curţii de Apel Bucureşti cu soluţionarea incidentului procedural.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
În litigiul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ce formează obiectul dosarului nr. x/2009, s-a ivit incidentul procedural al excepţiei de nelegalitate a Hotărârilor Consiliului Local al Sectorului 4 nr. 72/30.10.2008, nr. 14/31.01.2011 şi nr. 52/23.03.2018, invocată de reclamanţii O., N., K., L., AA., R., S., T., B., Q., U., Y., Z., BB., CC., X., W., V., J., I., EE., FF. şi GG., Cererea de chemare în judecată, prin care instanţele au fost învestite cu soluţionarea sus indicatului litigiu, a fost înregistrată la data de 10 iunie 2009, sub imperiul vechiul C. proc. civ.
Excepţia de nelegalitate, care este un mijloc de apărare a cărui procedură de judecată este reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost invocată de reclamanţi, în recurs, la data de 1 martie 2021, după intrarea în vigoare a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Fiind un incident procedural în cadrul unui litigiu aflat deja pe rol, sunt aplicabile prevederile legii procesuale de la momentul declanşării demersului judiciar principal, respectiv cele ale vechiul C. proc. civ., în care se arată, la art. 725, că "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege".
În cuprinsul art. 4 din Legea nr. 554/2004 se regăseşte reglementarea de drept procesual ce stabileşte instanţa competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate, această normă urmând regimul juridic edictat de art. 725 C. proc. civ. până la momentul intrării în vigoare a noului C. proc. civ., data la care au fost abrogate prevederile C. proc. civ. din 1865.
Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. a modificat normele de competenţă din legea contenciosului administrativ, stabilind competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea instanţei fondului.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 76/2012, reglementează un alt principiu privind aplicarea legii procesuale civile în timp, statuând că legea nouă se aplică doar proceselor începute sub imperiul ei, procesele începute sub imperiul vechii legi de procedură rămânând guvernate de aceasta.
Faţă de data declanşării litigiului de fond, în raport de prevederile art. 3 din Legea nr. 76/2012 şi a principiului aplicării coerente şi unitare a dispoziţiilor de drept procesual, Înalta Curte apreciază că, în speţă, competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanţi se stabileşte în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare anterior modificării intervenite prin Legea nr. 76/2012, dispoziţiile art. 4, astfel cum au fost modificate prin art. 54 pct. 1 din Titlul IV al Legii nr. 76/2012, aplicându-se doar proceselor începute după data de 15 februarie 2013.
La stabilirea regulatorului de competenţă, Înalta Curte are în vedere şi soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 20 mai 2013, în sensul că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplică numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii O., N., K., L., AA., R., S., T., B., Q., U., Y., Z., BB., CC., X., W., V., J., I., EE., FF. şi GG. şi pe pârâţii Primarul Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin Primar General în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.