Appeal against final disciplinary resolution dismissed as inadmissible

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 18 septembrie 2018, reclamantul A., reprezentat prin curator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei de clasare nr. 4402/IJ/DIJ/19.07.2018 şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2635 din data de 13 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., reprezentat prin curator B. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior la punctul I.2, a declarat recurs reclamantul A., reprezentat prin curator B., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului de către Curtea de Apel Cluj Napoca, apreciind, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost dată cu incorecta aplicare a art. 98 şi art. 99 indice 1 din Legea nr. 303/2004, în sensul desconsiderării probatoriului administrat în cauză şi al neefectuării unei cercetări disciplinare conforme.

Prin cererea depusă la data de 30 august 2020, recurentul a înţeles să completeze memoriul de recurs depus în cauză, în sensul indicării valorii prejudiciului material generat acestuia de hotărârile pronunţate de magistraţii vizaţi de sesizarea înregistrată de acesta pe rolul Inspecţiei Judiciare, al invocării nerespectării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 680/2012 şi al solicitării soluţionării pe fond a sesizării.

Totodată, prin precizările depuse la data de 5 octombrie 2022, recurentul -reclamant a invocat şi incidenţa unei erori judiciare, în sensul art. 96 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, a prevederilor art. 9 alin. (3) din C. proc. civ., ce reglementează materia interpretării legii, a pronunţării hotărârii primei instanţe cu încălcarea art. 22 alin. (7) din C. proc. civ. şi a nulităţii relative condiţionate a hotărârii atacate, în raport de prevederile art. 174 alin. (3) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care, invocând aspecte similare celor expuse prin memoriul de recurs, a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata - pârâtă, ca neîntemeiate.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 26 februarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A., reprezentat prin curator B., este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care textele C. proc. civ. sau cele ale legii speciale nu prevăd o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18 septembrie 2018, reclamantul A., reprezentat prin curator B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei de clasare nr. 4402/IJ/DIJ/19.07.2018 emisă de pârâtă şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

Prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "rezoluţia de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, este neconstituţională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeaşi lege.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că reglementarea potrivit căreia, în cazul în care se constată că nu există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare, rezoluţia de clasare este definitivă şi, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiţie, drept fundamental consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanţă judecătorească.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, legile şi ordonanţele în vigoare, constatate a fi neconstituţionale, "îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".

Întrucât, la expirarea termenului de 45 de zile, nu au fost operate modificările legislative necesare punerii în acord a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 cu prevederile constituţionale, jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa cu rol primordial în unificarea practicii judiciare, s-a consolidat în sensul că, în raport cu prevederile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., judecarea pricinilor privind contestarea rezoluţiei de clasare emise în temeiul dispoziţiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauza de faţă, care este cea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 234/2018 începând cu data de 11 octombrie 2018) se face potrivit dispoziţiilor edictate pentru instituţia juridică asemănătoare (cea mai apropiată), respectiv conform regimului juridic aplicabil acţiunii exercitate împotriva rezoluţiei de respingere a sesizării, reglementat de art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, iar nu potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

La data formulării acţiunii de faţă (18 septembrie 2018), art. 47 din Legea nr. 317/2018 avea următorul conţinut:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluţiile pe care le poate pronunţa secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti sunt:

a) respingerea contestaţiei;

b) admiterea contestaţiei şi desfiinţarea rezoluţiei inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-şef şi trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti este irevocabilă."

Prin urmare, având în vedere că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauză), hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. reprezentat prin curator B. împotriva sentinţei civile nr. 2635 din data de 13 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.