Omission of issuing tax authority from mandatory passive joinder in challenge to fiscal liability and joint solidary liability decisions

Şedinţa publică din data de 19 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22 mai 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, solicitând anularea deciziei nr. x/06.12.2017 şi a deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJG-DEJ 8726-3/14.09.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4452 din data de 2 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate anterior la punctul I.2., a formulat recurs reclamantul A., prin care, invocând incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În susţinerea căii de atac promovate, recurentul a evocat, în esenţă, o încălcare, de către prima instanţă, a prevederilor art. 265 alin. (1) teza a II-a şi art. 47 din Codul de procedură fiscală, fiind, în opinia acestuia, greşit raţionamentul instanţei de fond ce a stat la baza concluziei că sediul societăţii B. S.R.L. nu mai este în Municipiul Craiova, Aleea I. Motru nr. 14, jud. Dolj, grefat pe motivul că acest sediu a fost valabil doar 5 ani.

O altă critică în recurs a vizat, în esenţă, maniera în care instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile art. 25 alin. (2) lit. c) şi d) Codul de procedură fiscală, pe cele ale art. 72 din Legea nr. 31/1990 şi cele ale art. 138 din Legea nr. 85/2014. În opinia recurentului, decizia contestată nu indică, în mod concret şi nu dovedeşte culpa reclamantului în ajungerea societăţii în stare de insolvabilitate. Totodată recurentul a subliniat că reaua-credinţă nu poate fi prezumată şi că, în cauză, nu s-a probat interesul personal al reclamantului în continuarea activităţii păgubitoare a societăţii.

A mai criticat recurentul soluţia primei instanţe şi cu referire la chestiunile ce cad în sfera de reglementare a art. 26 alin. (4) lit. b) din Codul de procedură fiscală, apreciind că sentinţa atacată a fost dată cu încălcare unor astfel de prevederi legale, câtă vreme decizia de angajare a răspunderii solidare nu cuprinde datele de identificare corecte ale debitorului principal, respectiv sediul acestuia.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, apreciind că aspectele învederate de recurent prin calea de atac exercitată nu se încadrează în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Din această din urmă perspectivă, a învederat, în esenţă, intimata că prima instanţă a pronunţat o hotărâre conformă prevederilor art. 25 alin. (2) lit. c) şi d) din Codul de procedură fiscală, în contextul în care recurentul se face răspunzător de faptul, că până la data declarării stării de insolvabilitate a debitoarei B. S.R.L. (27.03.2017), nu a depus cerere de deschidere a procedurii insolvenţei societăţii, conform Ordinului nr. 127/2014 şi Legii nr. 85/2014, în contextul în care societatea se confrunta cu insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, neapelând nici la una din facilităţile oferite de Legea nr. 85/2014, respectiv mandatul ad-hoc, concordatul preventiv sau insolvenţa.

De asemenea, a subliniat intimata faptul că, din verificările efectuate, organele de control antifraudă au stabilit că recurentul A., în calitate de administrator al societăţii B. S.R.L., nu a prezentat documentele justificative care au stat la baza întocmirii facturilor către beneficiarii C. S.R.L. şi D. S.R.L., mai precis devize, situaţii de lucrări, grafice de execuţie, procese-verbale de recepţie parţială sau finală a lucrării, notificări de începere a lucrărilor, fiind astfel dovedită reaua credinţă a recurentului, mai precis dezinteresul manifestat faţă de situaţia societăţii comerciale în raport cu obligaţiile faţă de organul fiscal, precum şi faptul că acesta nu şi-a îndeplinit îndatoririle pe care legea şi actul constitutiv i le impuneau.

4. Răspuns la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul-reclamant A. a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, iar, din perspectiva fondului cauzei, prin invocarea unor aspecte similare celor din memoriul de recurs, a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, apreciind neîntemeiate susţinerile acesteia.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 18 martie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 29 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Cauza a fost amânată succesiv pentru datele de 19 ianuarie 2022 şi 11 mai 2022 şi a fost repusă pe rol prin încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2022, fiind fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29 septembrie 2021, Înalta Curte a respins, ca neîntemeiată excepţia nulităţii recursului invocată de intimata -pârâtă prin întâmpinare, apreciind că motivele de recurs evocate de recurent se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinări şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Examinând, prioritar, motivul de casare de ordine publică, invocat din oficiu, ce vizează chestiunea manierei de stabilire, în primă instanţă, a cadrului procesual pasiv, Înalta Curte reţine că potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data învestirii instanţei) instanţa de contencios administrativ poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept, iar conform art. 3 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, coroborat cu art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.: În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Prin cererea de chemare în judecată, recurentul - reclamant a învestit instanţa de contencios fiscal cu o acţiune ce privea atât anularea actului administrativ fiscal reprezentat de decizia nr. x/06.12.2017, emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în soluţionarea contestaţiei administrative, dar şi anularea actului administrativ fiscal constând în decizia de angajare a răspunderii solidare nr. DJG-DEJ 8726-3/14.09.2017, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj, astfel că, în cauză, a fost solicitată anularea a două acte administrativ - fiscale cu emitenţi diferiţi, având aptitudinea de a sta în judecată în nume propriu în calitate de pârâţi.

În materia contenciosului administrativ are calitate procesuală pasivă emitentul actului administrativ, iar în urma analizării cadrului procesual pasiv stabilit în faţa instanţei de fond, Înalta Curte observă că acesta a fost reprezentat doar de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, ce a emis decizia nr. x/06.12.2017 de soluţionare a contestaţiei, fără ca litigiul pendinte să se fi desfăşurat în contradictoriu şi cu emitenta deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. DJG-DEJ 8726-3/14.09.2017, mai precis Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj.

Instanţa de control judiciar reţine că, deşi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj nu are personalitate juridică, acest aspect nu împiedică participarea sa în proces, câtă vreme, în calitate de emitentă a actului administrativ, aceasta are capacitate de drept administrativ ce îi permite să stea în instanţă, aspect ce rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, dar şi din prevederile art. 13 din Legea nr. 554/2004, ce impun citarea emitentului actului administrativ, necondiţionat de existenţa sau inexistenţa personalităţii juridice a acestuia. De asemenea, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 36 C. proc. civ., ce impun participarea la proces a acelor subiecte de drept ce sunt parte în raportul de drept material, precum şi dispoziţiile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., ce se referă şi la situaţia entităţilor fără personalitate juridică.

În acest context, Înalta Curte apreciază că raportul juridic dedus judecăţii în litigiul pendinte nu poate fi soluţionat fără participarea autorităţilor ce au emis toate actele administrativ - fiscale atacate prin cererea de chemare în judecată.

Aprecierea instanţei asupra unui litisconsorţiu procesual pasiv necesar şi obligatoriu în raportul juridic dedus judecăţii se circumscrie dreptului şi, în acelaşi timp, obligaţiei instanţei de a verifica, din oficiu, în tot cursul judecăţii, legalitatea cadrului procesual fixat de reclamant sub aspect subiectiv, verificare care, raportându-se strict la acest cadru, nu aduce atingere principiului disponibilităţii.

În contextul în care chestiunea stabilirii cadrului procesual pasiv reprezintă un aspect ce ţine de verificarea condiţiilor de exercitare a acţiunii civile, în raport de obiectul cauzei pendinte se impunea o clarificare a acestuia, instanţa de recurs aflându-se, în condiţiile date, în imposibilitate de a se pronunţa asupra incidenţei motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., evocat de recurent din perspectiva modului de soluţionare a cererii de anulare a ambelor acte administrativ - fiscale atacate, orice posibilitate de fracţionare a soluţionării criticilor aduse de recurent fiind exclusă.

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că, atâta vreme cât aspectul cadrului procesual pasiv obligatoriu nu a fost pus în discuţia părţilor, conform prevederilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., continuarea şi finalizarea etapei procesuale a fondului a fost realizată în mod nelegal de prima instanţă, cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că, potrivit art. 494, coroborat cu art. 478 C. proc. civ., în recurs nu poate fi schimbat cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, în temeiul prevederilor art. 497 şi art. 480 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, apreciind incident cazul de casare de ordine publică reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează să clarifice cadrul procesual pasiv impus de obiectul cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. şi ulterior, în măsura în care nu devin incidente prevederile ultimei teze a unui astfel de text normativ, să analizeze acţiunea reclamantului în raport de temeiurile legale invocate, să valorifice toate apărările şi susţinerile părţilor şi toate înscrisurile depuse la dosar de toate părţile raporturilor juridice deduse judecăţii, în vederea asigurării accesului acestora la dublul grad de jurisdicţie, inclusiv a celor expuse în cadrul motivelor de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4452 din data de 2 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2022.