Waiver of civil appeal as acquiescence to first-instance judgment in administrative tax litigation

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.01.2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanta societatea A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale şi pe membrii comisiei de soluţionare a contestaţiilor, numiţi prin Ordinul ministrului culturii şi identităţii naţionale nr. 2887/20.11.2018, în calitate de persoane ce au contribuit la emiterea actelor litigioase, solicitând anularea Hotărârilor nr. 1697/04.12.2018, nr. 1698/04.12.2018 si nr. 1699/04.12.2018 emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Culturii si Identităţii Naţionale, obligarea MCIN să comunice Ordinul MCIN nr. 2887/20.11.2018 şi a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestuia, anularea Ordinului MCIN nr. 2887/20.11.2018 de numire a componenţei comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul MCIN, obligarea în solidar a pârâtului şi a membrilor comisiei de soluţionare a contestaţiilor la plata sumei de 531.447 RON cu titlu de prejudiciu material şi a sumei de 15.000 EUR cu titlu de prejudiciul moral produse prin emiterea actelor administrative nelegale, obligarea în solidar a pârâtului şi a funcţionarilor publici emitenţi ai actelor administrative nelegale la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1020 din 19 decembrie 2019 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi restrânsă de reclamanta societatea A. S.R.L., şi cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat B., în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, cu sediul în Bucureşti.

Anulează Hotărârile nr. 1697/04.12.2018, nr. 1698/04.12.2018 şi nr. 1699/04.12.2018 emise de pârâtul Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.

Definitivă în cond. art. 50 alin. (5) din O.G. nr. 39/2005.

Obligă pârâtul la plata către partea reclamantă a sumei de 150 de RON cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1020 din 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

5. Cererea de renunţare la judecata cauzei

La data de 17 octombrie 2022, recurenta reclamantă A. S.R.L a depus la dosarul instanţei de recurs, în copie, Hotărârea Consiliului de Administraţie a societăţii în care se menţionează la pct. 3 faptul că aceasta renunţă la judecarea căii de atac a recursului formulată în prezenta cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Constatând că, în cauză, recurenta reclamantă a depus dovada renunţării la judecarea recursului, instanţa de control judiciar va avea în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. care prevăd că: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, în faţa instanţei de fond sau în calea extraordinară de atac.

În cauză, cererea de renunţare la judecarea recursului formulată de către recurentă la data de 17 octombrie 2022, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanţe, reglementată de dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd că "achiesarea reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

Aşa fiind, manifestarea de voinţă în sensul renunţării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziţie, o desistare a recurentei, prin care acesta achiesează la hotărârea instanţei de fond.

Având în vedere că manifestarea de voinţă a recurentei este neîndoielnică şi neechivocă, precum şi faptul că actul de dispoziţie al acesteia în sensul de a renunţa la cererea de recurs în sensul reţinut nu este supus cenzurii instanţei de control judiciar, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ. şi în aplicarea principiului disponibilităţii, Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea recurentei reclamante la judecarea recursului exercitat în cauză.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea reclamantei la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1020 din 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecarea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1020 din 19 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a (nouă) contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.