Prize-payment claims against sports ministry ruled private-law; district court jurisdiction confirmed.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş la data de 8.12.2021 sub nr. x/2021 reclamanţii A., B., C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, să achite reclamantului A. suma de 6.800 RON, reprezentând premiere din anul 2019 în calitate de sportiv la CM de Karate Shotokan WSF (Bucuresti 2019), reclamantului C. suma de 5.738 RON, reprezentând premiere din anul 2019 în calitate de sportiv la CM de Karate Shotokan WSF (Bucureşti 2019), să achite reclamantei B. suma de 4.675 RON, reprezentând premiere din anul 2019 în calitate de sportiv la CM de Karate Shotokan WSF (Bucureşti 2019); să achite dobânda penalizatoare pentru flecare sumă în parte, de la data scadenţei şi până la plata efectivă şi rata inflaţiei, pentru aceeaşi perioadă, cu obligarea la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 400 din data de 9 martie 2022 Judecătoria Balş a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 96 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin urmare, instanţa a avut în vedere teza a II-a a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că Ministerul Tineretului şi Sportului se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 11/2013.

Prin sentinţa civilă nr. 1156 din data de 7 iunie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş, secţia Civilă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În esenţă, instanţa a reţinut că litigiul nu este unul de contencios administrativ, ci unul în pretenţii civile, deoarece nu se solicită anularea niciunei adrese prin care pârâtul minister ar fi exprimat un posibil refuz administrativ, ci se solicită direct plata unor sume de bani.

A apreciat că pentru caracterizarea unui litigiu ca fiind de contencios administrativ nu este suficient a stabili calitatea de autoritate publică a emitentului actului ce se contestă, ci trebuie determinată şi calitatea de act administrativ a respectivului act contestat. Prin urmare, pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiate pe o procedură de premiere reglementată de legiuitor, de la bugetul public. Faptul că sumele alocate sunt de la buget nu conferă actului de premiere caracter de act administrativ, întrucât nu sursa de finanţare dă acest caracter, ci emiterea unui refuz în regim de putere publică.

A mai reţinut instanţa că art. 25 alin. (1) din H.G. nr. 1447/2007 exprimă intenţia legiuitorului de a conferi posibilitatea ministerului de a acorda premii şi recompense sportivilor pe picior de egalitate cu aceeaşi activitate de premiere de către federaţiile sportive, adică de către alte entităţi care nu sunt autorităţi publice şi în activitatea de premiere nu acţionează în regim de putere publică. Astfel, dreptul ministerului în conferirea de premii sau recompense sportivilor nu se exercită în regim de putere publică, ci în executarea unui raport juridic de drept civil.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanţii au solicitat instanţei obligarea pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului să achite fiecăruia dintre ei anumite sume de bani reprezentând premiere din anul 2019, pentru participarea în calitate de sportivi la CM de Karate Shotokan WSF (Bucuresti 2019). Totodată, au solicitat obligarea pârâtului să achite dobânda penalizatoare pentru fiecare sumă în parte, de la data scadenţei şi până la plata efectivă şi rata inflaţiei, pentru aceeaşi perioadă, cu cheltuieli de judecată.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind "activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim", astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Una dintre calităţile actului administrativ, care reprezintă şi una din trăsăturile fundamentale ale acestuia o reprezintă aceea ca actul să fie emis în realizarea puterii publice. Această trăsătură este deopotrivă aplicabilă atât actului tipic, cât şi refuzului administrativ, legiuitorul nefăcând nicio distincţie ci asimilând refuzul administrativ unui act administrativ evident dacă şi refuzul este emis tot în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Recurenţii au investit instanţa de judecată direct cu o cerere în pretenţii şi au solicitat obligarea autorităţii publice pârâte la plata unor drepturi băneşti, temeiul acţiunii lor fiind H.G. nr. 1447/2007 şi art. 1527 din C. civ.

H.G. nr. 1447/2007 reglementează categoriile de cheltuieli specifice şi, după caz, cuantumurile acestora, ce se pot efectua pentru realizarea activităţii sportive, participanţii la acţiunile sportive, precum şi alte aspecte financiare ale activităţii sportive.

Potrivit art. 25 alin. (1) din H.G. nr. 1447/2007 "pentru performanţele deosebite obţinute în competiţii sportive, Ministerul Tineretului şi Sportului, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile sportive naţionale, Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar, ministerele şi alte instituţii centrale care au în subordine structuri sportive pot acorda sportivilor, în funcţie de valoarea performanţei, de importanţa şi amploarea competiţiei, de contribuţia personală şi în limita bugetului aprobat, premii/recompense în RON şi/sau în obiecte, până la valoarea sumelor prevăzute în tabelul următor (…)".

Nu se poate concluziona că activitatea sportivă pentru care se poate acorda un premiu ţine de caracteristica unui raport juridic de drept public, ci a unui raport de drept privat, ţinând de competiţii sportive, pe poziţii de egalitate între participanţi.

Totodată, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(1)Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În prezenta cauză, conflictul judiciar dedus spre soluţionare nu îşi are izvorul într-un act administrativ - tipic sau asimilat, emis de autoritatea pârâtă, prin urmare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu este supus cenzurii instanţei de contencios administrativ un act emis sau încheiat de autoritatea publică, iar litigiul nu se referă la taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Mai mult, competenţa instanţei de contencios administrativ nu este una intuitu personae, ci este o competenţă specială, derogatorie de la dreptul comun care intervine doar în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, iar simpla calitate de autoritate publică a uneia dintre părţile implicate nu atrage automat competenţa instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, în cauză nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat pentru a fi incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, raportul juridic generator al drepturilor şi obligaţiilor corelative fiind un raport juridic de drept civil, motiv pentru care, instanţa de drept comun competentă să soluţioneze prezenta cauză, din punct de vedere al criteriului valoric, este Judecătoria, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Balş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C. şi A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului în favoarea Judecătoriei Balş.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.