Conflict of competence in sanctions action for non-enforcement of administrative court decision; validity of ex officio territorial objection when claimant files with material incompetent court
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of competence, ordering that the Tribunal of Teleorman, Section of Labor Conflicts, Social Security, and Administrative and Fiscal Contentious, shall have jurisdiction to hear the case, thereby prevailing in its initial refusal to defer territorial competence to the Tribunal of Olt. The dispute arose when a claimant sought sanctions under Law No. 554/2004 for the non-enforcement of a final appellate decision by the leader of the administrative court section, a claim that the defendant court initially declined as territorially incompetent; however, the claimant had originally filed the action with the Timisoara Court of Appeal, a court material incompetent for this type of dispute. Relying on Articles 127(2) and (21) of the Code of Civil Procedure, the Court determined that because the claimant elected to invest a material incompetent instance instead of one of the alternative tribunals within neighboring appeal court circumscriptions, legal prorogation of territorial competence operated in favor of the original competent tribunal (Teleorman), and the court could not ex officio invoke territorial incompetence against a forum the law designated as competent.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 alin. (2) din C. proc. civ, art. 127 alin. (2) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ; Conflict of competence in sanctions action for non-enforcement of administrative court decision; validity of ex officio territorial objection when claimant files with material incompetent court: The dispute arose when a claimant sought sanctions under Law No. 554/2004 for the non-enforcement of a final appellate decision by the leader of the administrative court section, a claim that the defendant court initially declined as territorially incompetent; however, the claimant had originally filed the action with the Timisoara Court of Appeal, a court material incompetent for this type of dispute. Relying on Articles 127(2) and (21) of the Code of Civil Procedure, the Court determined that because the claimant elected to invest a material incompetent instance instead of one of the alternative tribunals within neighboring appeal court circumscriptions, legal prorogation of territorial competence operated in favor of the original competent tribunal (Teleorman), and the court could not ex officio invoke territorial incompetence against a forum the law designated as competent.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for establishing the competence to resolve the case in favor of the designated tribunal.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Teleorman a solicitat aplicarea de sancţiuni conducătorului autorităţii publice Tribunalul Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal, conform dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea deciziei civile nr. 554/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin respingerea recursului, în sensul să rejudece cauza şi nu cum s-a procedat prin trimiterea cauzei la instanţa competentă, solicitând totodată şi despăgubiri în sumă de 100.000 euro.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin încheierea nr. 5 din data de 17 martie 2022, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
În motivarea acestei soluţii, Tribunalul Teleorman a reţinut că reclamantul a formulat prezenta cerere împotriva conducătorului autorităţii publice Tribunalul Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a apreciat că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. care prevăd că în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii (alin. (2). Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 275 din data de 7 iunie 2022, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
În esenţă, instanţa a reţinut că cererea este formulată împotriva pârâtului Tribunalul Teleorman - Preşedintele secţiei CMASCAF, iar reclamantul a înţeles să învestească Curtea de Apel Timişoara cu soluţionarea acestei cereri.
În consecinţă, atunci când reclamantul nu se adresează instanţei competente, intervine o prorogare legală a competenţei teritoriale, deoarece instanţa sesizată nu soluţionează, în mod obişnuit, cererea cu care este învestită. Însă reclamantul are alegerea între instanţe deopotrivă competente, fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă, astfel încât prorogarea nu poate opera cu încălcarea normelor de competenţă materială.
Reclamantul a înţeles să învestească o instanţă necompetentă material, respectiv Curtea de Apel Timişoara, astfel încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ., în sensul că nu operează prorogarea legală de competenţă, pentru motivele menţionate mai sus, reclamantul având dreptul de a alege una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Per a contrario, în situaţia în care reclamantul nu face această alegere, prorogarea de competenţă nu operează.
Mai mult, instanţa din oficiu nu poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale, invocând art. 127 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a procedat Tribunalul Teleorman la termenul de judecată din 17.03.2022, în situaţia în care reclamantul alege să sesizeze instanţa competentă teritorial să judece cauza şi nu o altă instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate, întrucât Tribunalul Teleorman este una dintre instanţele indicate de legiuitor, ca fiind competente să soluţioneze cauza, alegerea aparţinând exclusiv reclamantului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Înalta Curte reţine că prin acţiunea introductivă reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Teleorman - Preşedintele secţiei Conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, a solicitat aplicarea de sancţiuni conducătorului autorităţii publice Tribunalul Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal, conform dispoziţiilor art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, pentru neexecutarea deciziei civile nr. 554/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin respingerea recursului.
Potrivit prevederilor art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ. care reglementează competenţa facultativă şi care stipulează că "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. (21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".
Înalta Curte constată că textul de lege citat reglementează o competenţă teritorială facultativă, aflată la alegerea reclamantului, iar această alegere nu poate fi cenzurată de instanţa de judecată.
În speţa de faţă, calitatea de pârât revine Tribunalului Teleorman - Preşedintele secţiei Conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, temeiul acţiunii introductive fiind dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004. În această situaţie, reclamantul avea posibilitatea să aleagă competenţa de soluţionare a cauzei între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Însă, având în vedere că reclamantul a optat să investească o instanţă necompetentă material, respectiv Curtea de Apel Timişoara, în această situaţie intervine o prorogare legală a competenţei teritoriale, în favoarea instanţei de contencios administrativ care a soluţionat fondul cauzei, respectiv Tribunalului Teleorman, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, în situaţia în care reclamantul nu a sesizat una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, instanţa de judecată competentă teritorial să soluţioneze cauza (Tribunalul Teleorman) nu poate invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, alegerea instanţei competente fiind lăsată exclusiv la aprecierea reclamantului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (2)1 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Teleorman în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.