Public institution plaintiff's suit on administrative act lies at defendant's seat in Bucharest; negative jurisdictional conflict resolved in favor of Bucharest Court of Appeal.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM): anularea deciziei nr. 4566/12.04.2021 emisă de către Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM); anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 18795/23.02.2021 şi, pe cale de consecinţă, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 4.855.687,33 RON cu titlu de corecţie financiară.

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 13 din 19 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată de pârât, cauza fiind declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, prevederi care atribuie competenţa teritorială exclusivă instanţei de la sediul reclamantei.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei S.C. A. S.A. şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM) care este în municipiul Bucureşti, a constatat că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Curtea de Apel Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 712 din 7 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului cauzei la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a apreciat că trebuie analizat care dintre cele două părţi litigante acţionează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecăţii, reţinând că reclamanta, chiar dacă este supusă unui regim juridic mixt din punct de vedere al organizării, în sensul că este o persoană juridică de drept privat care, uneori, prin prisma obiectului său de activitate poate fi asimilată în anumite condiţii unei autorităţi publice, totuşi în prezentul litigiu societatea A. S.A. nu acţionează în regim de putere publică, pretenţiile sale derivând dintr-o presupusă vătămare produsă de un act administrativ unilateral prin care şi-a manifestat puterea publică pârâtul din speţă, respectiv Ministerul Investiţiilor şi Programelor Europene.

Prin urmare, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care privesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la sediul reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta societatea A. S.A. Alba a atacat în anulare acte administrative emise de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, respectiv o decizie de soluţionare a contestaţiei şi o notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale, criticând aplicarea în sarcina sa de către autoritatea publică pârâtă a sumei de 4.855.687,33 RON cu titlu de corecţie financiară.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantei instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente teritorial să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta S.C. A. S.A. Alba are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale:

"instituţii publice locale - denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora;"

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi, în prezenta cauză, reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantei S.C. A. S.A. Alba şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM), Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este curtea de apel aflată în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene prin Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare (AM POIM) în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 octombrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.