Incinerator’s bid to suspend environmental cessation and sealing orders rejected for lack of irreparable harm

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.10.23020 şi înregistrată pe rolul instanţei sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâţii Garda Naţională de Mediu şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa sa dispună suspendarea de urgenta si cu precădere a executării masurilor dispuse de Garda Naţională de Mediu şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt, prin notele de constatare x/14.10.2020 si y/15.10.2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 242/2020 din 30 octombrie 2020 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată şi a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Garda Naţională de Mediu cu sediul şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt, privind suspendarea executării măsurilor dispuse prin notele de constatare nr. x/14.10.2020 şi y/15.10.2020.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 242/2020 din 30 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj şi a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, suspendarea NC 175/14.10.2020 şi NC 177/15.10.2020, până la soluţionarea cauzei în fond.

În motivarea recursului reclamanta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a încălcat normele de drept material prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, în speţă fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în vederea suspendării.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei îndoieli serioase asupra legalităţii actului administrativ, arată reclamanta că problema principală este aceea dacă emisiile în atmosferă de către incineratorul societăţii se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 278/2013 sau sunt peste limitele prevăzute de aceasta.

Or, arată reclamanta că instanţa de fond a încălcat normele de drept material prevăzute de Legea nr. 278/2013 cu trimitere la capitolul 6, prin prisma faptului că nu a făcut referire la textul de lege care prevede că monitorizările efectuate de laboratoarele autorizate cu privire la măsurarea noxelor emise de incineratorul societăţii sunt sub limitele prevăzute de această lege, făcând trimitere pur şi simplu la un text de lege străin situaţiei de fapt, respectiv art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004. Instanţa de fond nu a analizat comparativ prevederile legale cu rapoartele de încercare făcute de societate, aspect care ar fi pus sub semnul îndoielii prezumţia de legalitate a situaţiei de fapt şi drept a celor 2 acte administrative şi ar fi determinat suspendarea acestora.

Totodată, instanţa de fond în mod arbitrar, în motivarea soluţiei şi în combaterea argumentelor formulate de societate, a considerat că deşi există analize de laborator efectuate de laboratoare autorizate, din care rezultă că nu este depăşit conţinutul maxim de poluanţi conform autorizaţiei de mediu, acest argument nu se circumscrie cazului bine justificat întrucât rapoartele la datele respective sunt necesare verificări suplimentare, fără a preciza ce anume şi fără a indica textul de lege.

Ori, tocmai această situţie de fapt trebuia avută în vedere, că incineratorul poluează şi că probele cu valori de emisie depuse la dosarul cauzei demonstrează acest fapt, iar concluziile formulate de organele GNM prin cel 2 note de constatare că aceasta ar polua, sunt nefondate şi combătute de aceste probe.

Instanţa de fond a dat prevalenţă unor constatări personale ale organelor Gărzii Naţionale de Mediu, preluând situaţia de fapt descrisă de aceştia. Prin această motivare se constată că instanţa pur şi simplu a făcut o motivare pe fond în hotărâre, ceea ce nu este cazul şi a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti motivând că incineratorul trebuie să aibă o instalaţie de monitorizare.

Mai mult, instanţa comite şi un abuz de drept şi un exces de putere motivând că documentele depuse de societate din care rezultă că nu se depăşesc parametrii prevăzuţi de lege, nu sunt relevante în apreciere pentru admiterea acţiunii.

Totodată, în ceea ce priveşte dovada pagubei iminente, dovedită prin expertiza extrajudiciară, instanţa nu motivează dacă această condiţie este îndeplinită. Or, expertiza dovedeşte că prin închiderea activităţii, societăţii i s-a adus o pagubă importantă de peste 1.000.000 de euro.

Ori tocmai acest fapt a demonstrat prin documentele ataşate la dosarul cauzei că actele administrative sunt nelegale, ele nu se bucura de prezumţie de legalitate pentru că au fost date cu încălcarea legii, iar interesul societăţii de a proteja mediul înconjurător este dovedit prin probele ştiinţifice de măsurare a emisiilor din care rezultă că sunt sub limitele prevăzute de lege, cel puţin sub jumătate.

Instanţa de judecata analizând argumentele în nota de constatare x/14.10.2020, menţionată de către comisarii GNM a considerat că temeiul legal pentru a dispune masurile luate prin aceste note de constatare sunt prevederile art. 61 lit. a) si b din O.U.G. nr. 195/2005.

Este adevărat ca în temeiul acestor dispoziţii legale, organele GNM dacă constată că există activităţi generatoare de poluare, poate dispune prin actul de control încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare.

Cu privire la acest aspect este demn de reţinut ca toate activităţile industriale sunt generatoarele de poluare, dar aceasta poluare trebuie sa nu depăşească limite prevăzute de lege.

Determinarea valorilor de poluare peste limitele prevăzute de lege, sunt dovedite pe baza unor probe ştiinţifice de prelevare si măsurare conform legii mediului, în speţă conform legii 278/2013.

In cauza de fata, avem de a face numai cu simple afirmaţii ale organelor GNM, că instalaţia aflată în exploatarea societăţii noastre poluează fără a avea la baza constatări tehnice autorizate şi probe ştiinţifice prin care să se dovedească care sunt valorile emise ale incineratorului nostru, astfel că afirmaţia şi măsura luării închiderii activităţii poluatoare, nu are la bază un fundament, în sensul celor menţionate mai sus, astfel că nu se putea lua măsura închiderii activităţii societăţii noastre în baza art. 61 lit. a) si b din O.U.G. nr. 195/2005, pentru ca noi am demonstrat prin probele administrate în cauza, inclusiv cu raportul de încercare efectuat de către Garda Naţionala de Mediu din care rezultă că principalele componente ale gazelor de ardere sunt sub jumătatea limitelor prevăzute de lege.

Ori în cauza de faţă, instanţa de judecată fără a avea argumente de fapt si de drept, a admis punctul de vedere al Gărzii Naţionale de Mediu că este corectă măsura luată de aceste organe în baza art. 61 lit. a) si b din O.U.G. nr. 195/2005, astfel că a dat o interpretare eronată a acestui text de lege de închidere a activităţii societăţii noastre, pentru activitate poluatoare, deşi incineratorul nu poluează atmosfera, apa, solul şi sănătatea populaţiei, fapt care nu a fost demonstrat prin NC 175/14.10.2020.

De remarcat faptul că prin nota de constatare, x/14.10.2020 a GNM preluate de instanţa, se face o trimitere la, periculozitatea deşeurilor medicale, ca ar conţine nu ştiu ce substanţe periculoase. Ori periculozitatea acestor deşeuri nu rezultă din componentele chimice: ci din componentele infectioase, astfel că dacă aceste deşeuri se incinerează la temperaturile monitorizate de instalaţia automată electrică a incineratorului, aceasta periculozitate nu există, [spre exemplu daca se ard perfuzoare sau pampersi, temperatura niciodată nu va urca până la 850 grade în camera de combustie şi pănâ la 1100 grade în camera de post combustie deoarece ele sunt arse datorită compoziţiei lor la temperaturi de ardere de până la 200-300 grade celsius].

Cu privire la sigilarea incineratorului, instanţa nu face nici o referire la nota de constatare x/15.10.2020 şi nu a analizat-o în nici un mod, dacă este luată corect măsura sigilării acestui incinerator, împiedicându-ne astfel ca pe perioada suspendării să efectuăm unele verificări.

Menţionăm ca prin nota de constatare x/14.10.2020, Garda Naţionala de Mediu pe lângă încetarea temporara a activităţii, respectiv funcţionarea instalaţiei de incinerare s-au impus şi alte 3 masuri în sensul că în momentul pornirii sistemului de filtrare, societatea noastră sa asigure prezenţa unui organism autorizat pentru a certifica funcţionarea întregului sistem de filtrare a gazelor rezultate din incinerarea deşeurilor, măsura care este imposibil de a fi adusa la îndeplinire având in vedere faptul ca Agenţia pentru Protecţia Mediului Olt prin notificarea făcută societăţii noastre a dispus suspendarea activităţii si implicit suspendarea autorizaţiei de mediu si deci societatea nu mai poate colecta deşeuri periculoase şi nepericuloase pentru a fi incinerate şi a se demonstra că sistemul de filtrare a gazelor funcţionează, la fel ca si măsura nr. 2 impusă de a pune în funcţiune instalaţia de epurare, instalaţie care nu exista pentru că în cartea tehnica nu este prevăzută o asemenea instalaţie de epurare ci se face referire la un sistem de epurare a gazelor care implică 5 părţi componente ale incineratorului, de asemenea nici măsura 3 nu poate fi adusă la îndeplinire pentru că pentru a observa parametrii camerei de post combustie este necesar să fi autorizat să incinerezi deşeuri şi să dovedeşti că instalaţia de automatizare îşi reglează automat parametrii camerei de post combustie, respectiv până la 1100 de grade. Ori în cazul de faţă dacă autorizaţia este suspendată nu poţi să pui în funcţiune incineratorul pentru că funcţionarea lui cu încălcarea prevederilor autorizaţiei de mediu se sancţionează de lege cu amendă până la 100.000 RON.

Textul prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. se referă la nesocotirea unor norme de drept material care trebuie sa fie în vigoare la momentul judecăţii fie la interpretarea ei eronată, în sensul că, instanţa de judecata a dat o greşita interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigentele textului de lege.

Tot în acest motiv se încadrează si ignorarea unei norme legale incidente în cauza aplicarea unei norme generale deşi se impunea aplicarea unei norme speciale.

Curtea de Apel Craiova a comis un exces de putere atunci când în cauza de faţă s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare esenţiale si asupra unor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii considerând ca probele ştiinţifice puse la dispoziţia instanţei din care rezultă că incineratorul nu poluează coroborat şi cu expertiza extrajudiciara de mediu făcută în cauza, din care rezultă că în mod eronat comisarii GNM au impus societăţii noastre unele masuri nelegale, iar actele administrative emise în cauza de faţă nu au la baza decât simple constatări ale comisarilor GNMl care sunt nefondate pentru ca nu au la baza probe care să demonstreze ca incineratorul societăţii noastre funcţionează cu încălcarea legislaţiei de mediu, cu trimitere la emisiile făcute în atmosfera. Dimpotrivă societatea noastră a făcut dovada că respectă legislaţia de mediu şi că nu poluează atmosfera, solul şi nu pune în pericol viaţa persoanelor, fapt dovedit că incineratorul societăţii noastre incinerează deşeuri medicale cu virusul Sars Cov2 şi că nici o persoană din rândul personalului societăţii nu s-a îmbolnăvit de acest virus.

Faţă de aspectele mai sus menţionate se constată că în cauză măsurile luate, prin NC 175/14.10.2020 si 177/15.10.2020, de către comisarii GNM si CJM Olt sunt abuzive si ilegale, astfel ca în cauză instanţa de fond trebuia sa aibă în vedere că sunt întrunite condiţiile prev. de art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea 554/2004, că cele 2 acte administrative sunt puse serios la îndoială cu privire la aparenta situaţie de fapt şi de drept şi până la soluţionarea în fond a cauzei era necesar să se dispună suspendarea celor 2 acte administrative, având în vedere şi prejudicierea importantă a activităţii financiare a societăţii noastre cât şi producerea unor prejudicii sociale personalului societăţii care a fost trimis acasă.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., dar şi de apărările intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanţe, în considerarea celor în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., referitor la aplicarea greşită a legii, Înalta Curte constată următoarele:

Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională fiind prevăzute două condiţii respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Nu pot fi înlăturate, de plano din analiza cazului bine justificat motive care ţin de nulitatea actului atacat cu condiţia ca îndoiala cu privire la legalitatea actului administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Or, în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că aspectele invocate de reclamantă şi reiterate în recurs precum "închiderea în mod abuziv şi ilegal a incineratorului, fără nicio justificare din punct de vedere tehnic de către un organ autorizat şi independent, ci numai printr-o vizualizare de către comisarii Gărzii Naţionale de Mediu, activitatea societăţii din punct de vedere economic şi umanitar este grav afectată", prezentarea "aspectelor în legătură cu situaţia controlului efectuat de pârâtă în data de 18.08.2020 când s-a întocmit nota de constatare nr. 144, apoi împrejurări referitoare la verificările efectuate în perioada 01.10.2020-15.10.2020", prezentarea "circumstanţelor în care s-a realizat procedura de verificare a modului în care se desfăşoară activitate şi de prelevare a unor probe, susţinând că nu au fost respectate anumite proceduri, prin raportare şi la manualul tehnic al incineratorului laboratorul APM Dolj nu este acreditat şi autorizat din punct de vedere legal să preleve probe de la incinerator iar până în prezent nu a fost informată cu privire la rapoartele de încercare întocmite", "susţinerea că laboratorul APM Dolj nu este acreditat şi autorizat din punct de vedere legal să preleve probe întrucât măsurile dispuse nu s-au întemeiat pe rezultatele obţinute prin intermediul său", presupun o analiza care excede cadrului procesual prezent.

Totodată, Înalta Curte apreciază că şi analizarea celorlalte susţineri ale recurentei-reclamante -, ... lipsa unei comparaţii între prevederile Legii nr. 278/2013 capitolul 6 cu rapoartele de încercare făcute de S.C. B. S.R.L. Bucureşti şi S.C. C. S.R.L. Piteşti, şi chiar cu raportul de încercare x/13.10.2020 făcut cu propriul laborator al Agenţiei...", "raportul de încercare comunicat societăţii noastre la data de 13.11.2020 prin adresa nr. 8841/GM ... demonstrează fără putere de tăgadă că incineratorul nu poluează şi că principalii poluanţi măsuraţi, respectiv CO, SO2, NOX1, CO2, O2 sunt sub valoare limită admisă conform Legii nr. 278/2013...", "...prin nota de constatare, x/14.10.2020 a GNM, se face o trimitere la, periculozitatea deşeurilor medicale, ca ar conţine nu ştiu ce substanţe periculoase. Ori periculozitatea acestor deşeuri nu rezultă din componentele chimice: ci din componentele infectioase, astfel că dacă aceste deşeuri se incinerează la temperaturile monitorizate de instalaţia automata electrica a incineratorului, aceasta periculozitate nu există, [spre exemplu daca se ard perfuzoare sau pampersi, temperatura niciodată nu va urca pana la 850 grade in camera de combustie si pana la 1100 grade in camera de post combustie deoarece ele sunt arse datorita'compoziţiei lor la temperaturi de ardere de pana la 200-300 grade cesîus]", ar presupune o verificare atentă a tuturor elementelor specifice cauzei.

Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranşare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual tranşat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se constată că verificarea viciilor de legalitate invocate de parte presupune analiza unui material probatoriu care nu poate fi administrat decât cu ocazia judecării pe fond a pricinii şi, de asemenea, consecinţele acestor vicii nu sunt evidente impunând o dezbatere amplă de natură să lămurească în detaliu toate aspectele speţei ceea ce, de asemenea, nu se poate realiza decât în cadrul acţiunii pe fond.

În acest context, susţinerea societăţii recurente că deşi există analize de laborator efectuate de laboratoare autorizate, din care rezultă că nu este depăşit conţinutul maxim de poluanţi conform autorizaţiei de mediu, nu se circumscriu noţiunii de caz bine justificat întrucât clarificarea aspectele învederate presupune efectuarea unor verificări aprofundate a situaţiei de fapt prin coroborare cu argumentelor părţilor.

Nu prezintă relevanţă, în context, nici invocarea de către recurentă a săvârşirii de către instanţa de judecată a unui abuz de putere şi exces de putere "motivând că documentele depuse de societatea noastră din care rezultă că nu se depăşesc parametrii prevăzuţi de lege nu sunt relevante în apreciere pentru admiterea acţiunii" şi că, în cauza de faţă s-a pronunţat asupra unor mijloace de apărare esenţiale si asupra unor probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii considerând ca probele ştiinţifice puse la dispoziţia instanţei din care rezultă că incineratorul nu poluează coroborat şi cu expertiza extrajudiciara de mediu făcută în cauza, din care rezultă că în mod eronat comisarii GNM au impus societăţii noastre unele masuri nelegale ...".

Înalta Curte constată lipsa de fundament a acestor susţineri care nu pot fi circumscrise niciunei ipoteze reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, soluţia pronunţată de prima instanţă şi considerentele pe care s-a fundamentat sunt la adăpost de orice critică pentru că s-a apreciat corect că motivele de nelegalitate circumscrise de reclamantă cazului bine justificat nu pot fi decelate printr-o verificare a aparenţei dreptului ci necesită o evaluare a aspectelor de fond care ar depăşi limitele procedurii sumare a suspendării de executare.

De asemenea, aspectele reţinute de instanţa de fond vizând condiţia referitoare la prevenirea unei pagube iminente sunt temeinice şi legale, evidenţierea principiului proporţionalităţii, care presupune punerea în balanţă, pe de-o parte a interesului general de a se executa un act ce se bucura de prezumţia de legalitate şi urmăreşte protejarea mediului înconjurător şi pe de alta parte a interesului particularului, de evitare a prejudiciului, fiind corect.

Într-adevăr, măsura de încetarea a activităţii este, prin ea însăşi de natură să conducă la crearea unor prejudicii pentru reclamantă, însă aceasta nu reprezintă o pagubă iminentă în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin măsura provizorie de suspendare a executării actelor contestate.

Astfel, această măsura de încetarea a activităţii nu este una definitivă şi ireversibilă, ci temporară, aceasta fiind dispusă până la asigurarea certificată a funcţionării întregului ansamblu de filtrare a gazelor aşa cum este menţionată în autorizaţia de mediu nr. x/14.04.2020.

Dincolo de acest aspect, prejudiciul produs reclamantei prin punerea în executare a actelor administrative contestate poate fi remediat în ipoteza în care instanţa competentă va dispune anularea actului administrativ şi restabilirea situaţiei anterioare.

Pe de altă parte, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se impune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, or, în situaţia în care nu s-a dovedit îndeplinirea unei condiţii menţionate, nu poate fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ.

Faţă de aceste considerente Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o analiză a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut fondat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării măsurilor dispuse prin notele de constatare nr x/14.10.2020 şi y/15.10.2020, soluţia acesteia urmând a fi menţinută.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu există motive care să atragă casarea sentinţei de fond, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, hotărârea pronunţată de prima instanţă urmând a fi menţinută, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 242/2020 din 30 octombrie 2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2021.