Negative jurisdictional conflict resolved: survivor benefits challenge assigned to domicile-based Maramureș County Tribunal, rejecting Bucharest Tribunal's claim.

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 31.08.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 488/12.03.2021 privind admiterea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 emisă de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea în totalitate a acestui act administrativ, obligarea pârâtei Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti la emiterea unei decizii conforme situaţiei de fapt, anume că indemnizaţia cuvenită reclamantei în calitate de urmaş a numitului B. este de 350 de RON pentru fiecare an în care tatăl acesteia a fost deportat în Bărăgan, începând cu data de 01.09.2020, precum şi obligarea pârâtei Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti la plata dobânzii legale pentru sumele neacordate, calculate pe perioada cuprinsă între data de 01.09.2020 şi data emiterii deciziei conforme şi achitarea la zi şi efectivă a obligaţiilor conform deciziei refăcute, cu cheltuieli de judecată.

1.2 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 30.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş şi Agenţia Pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 488/12.03.2021 privind admiterea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 emis de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Social Maramureş, reclamanta apreciind că aceasta nu este întemeiată în drept şi în fapt, motiv pentru care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea în totalitate a acesteia, obligarea pârâtei Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti la emiterea unei decizii conforme situaţiei de fapt, respectiv că indemnizaţia cuvenită reclamantei în calitate de urmaş a numitului B. este de 350 de RON pentru fiecare an în care tatăl acesteia a fost deportat în Bărăgan, începând cu data de 01.09.2020, obligarea pârâtei Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti la plata dobânzii legale pentru sumele neacordate, calculate pe perioada cuprinsă între data de 01.09.2020 şi data emiterii deciziei conforme şi achitarea la zi şi efectivă a obligaţiilor conform deciziei refăcute, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 45 din data de 19.01.2022, Tribunalul Maramureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că determinarea instanţei competente să soluţioneze cererea dedusă judecăţii trebuie făcută raportat la noţiunea de domiciliu, în sensul de reşedinţă, astfel cum a fost interpretat şi de Curtea Constituţională prin decizia nr. 815/2020, urmând a se da prioritate necesităţii asigurării accesului la justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a CAF la data de 31.01.2022, sub nr. x/2021.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.04.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal instanţa a admis excepţia litispendenţei invocată de pârâta Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Bucureşti şi a dispus înaintarea dosarului x/2021 la dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul secţiei a II-a a Tribunalului Bucureşti.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2657 din data de 12.05.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale.

S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă.

S-a dispus înaintarea cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa soluţia de declinare, tribunalul a reţinut că dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamanta trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte interpretarea diferită, de către instanţele de judecată, a noţiunii de domiciliu, în sens procedural.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Instanţele aflate în conflict de competenţă au concluzionat că aceste dispoziţii legale reglementează o competenţă teritorială exclusivă, de la care părţile nu pot deroga, instanţa competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanţa de la domiciliul reclamantului, persoană fizică.

Cu privire la interpretarea noţiunii de domiciliu ca element de determinare a competenţei teritoriale a instanţei, se impune a fi amintite cele două tipuri de abordări, una din perspectiva art. 59 din C. civ., care consacră domiciliul ca atribut de identificare a persoanei fizice şi, a doua, prin raportare la dispoziţiile art. 87 din C. civ., care consacră domiciliul ca premisă a exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale acesteia.

Înalta Curte, învestită cu conflictul negativ de competenţă în temeiul art. 135 alin. (1), raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., urmează a avea în vedere, în interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 212/2018, şi la expunerea de motive a proiectului de lege (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaţilor), din care rezultă că, prin stabilirea competenţei exclusiv în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, s-a urmărit realizarea unei distribuţii corecte şi clare a cauzelor între instanţe de pe acelaşi palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiaşi cereri la mai multe instanţe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanţi care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluţii diferite; precum şi o reducere a cheltuielilor procedurale.

Se observă, astfel, că în contextul reglementării contenciosului administrativ, legiuitorul a optat pentru a da întâietate interesului general al societăţii, noţiunea de domiciliu cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fiind înţeleasă din perspectiva rolului de atribut de identificare a persoanei fizice, unic şi opozabil erga omnes, pentru a-şi putea îndeplini menirea de a oferi stabilitate raporturilor sociale.

Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa competentă teritorial în materia contenciosului administrativ, este instanţa de la domiciliul reclamantei, văzut în sens restrâns, şi anume, domiciliul înscris în actul de identitate.

Observând din copia cărţii de identitate, depusă la fila x (Tribunalul Maramureş), că domiciliul reclamantei se află în satul Lăpuş, judeţul Maramureş, Înalta Curte va stabili competenta de soluţionare a dosarului în favoarea Tribunalului Maramureş.

Această abordare se regăseşte în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 02 noiembrie 2020 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că noţiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenţei instanţelor judecătoreşti, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Maramureş în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.