Negative jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal competent over water operator's challenge to EU-funding correction.

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 03.08.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a solicitat instanţei să dispună anularea deciziei Ministerului nr. 4497/25.03.2021 prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisa sub nr. x/12.02.2021 şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisa sub nr. x/12.02.2021.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1914/02.11.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Constanţa a reţinut, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi de împrejurarea dă A. S.A. are ca obiect de activitate realizarea unui serviciu public de alimentare cu apă şi canalizare, că, din punct de vedere al competenţei teritoriale, aceasta aparţine instanţei de la sediul pârâtului.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 407/28.01.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

A avut în vedere tribunalul, în interpretarea aceloraşi dispoziţii care reglementează competenţa teritorială, respectiv ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, că operatorul regional S.C. A. S.A. nu are statut de utilitate publică, nicio prevedere din Legea nr. 51/2006 neconferindu-i un astfel de statut, ci doar asociaţiilor de dezvoltare intercomunitare.

Totodată, în privinţa prestării serviciului public în regim de putere publică, s-a concluzionat că atributul unei entităţi de a presta un seriviciu public, nu conferă automat prerogativa exercitării puterii publice.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, a solicitat instanţei să dispună anularea deciziei Ministerului nr. 4497/25.03.2021 prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisa sub nr. x/12.02.2021 şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisa sub nr. x/12.02.2021.

Intre Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene în calitate de Autoritate de Management şi reclamanta A. S.A., beneficiar, a fost încheiat contractul de finanţare nr. x/31.08.2018 având ca obiect finanţare nerambursabilă pentru "Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată în aria de operare a S.C. A. S.A. Constanţa în perioada 2014-2020".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantului de persoană juridică de drept privat sau persoană juridică asimilată unei autorităţi publice, vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Are în vedere Înalta Curte considerentele reţinute de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 28/2017. Astfel, într-o speţă privind recunoaşterea în favoarea reclamantei - societate comercială pe acţiuni şi titulară a contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare din judeţul Tulcea - a excepţiei acordate instituţiilor publice de la regula constituirii de garanţii potrivit O.U.G. nr. 29/2011, Inalta Curte a reţinut că 52. Niciun moment nu a fost analizată, în cadrul litigiului de fond, cererea contribuabilului societate comercială, din perspectiva încadrării acestuia în noţiunea de autoritate publică asimilată şi a actelor emise sau încheiate de un furnizor al serviciului public de apă şi canalizare, deoarece acesta poate acţiona atât în calitate de persoană juridică civilă, cât şi în calitate de persoană de drept administrativ. 53. Din această perspectivă rezultă că actele încheiate de furnizorul serviciului de apă şi canalizare constituit în societate pe acţiuni nu sunt întotdeauna acte administrative, deşi se poate afirma că este o autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Or, văzând aceste considerente, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă, constată, în raport de obiectul litigiului, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare a autorităţii de management în implementarea unui proiect de dezvoltare a infrastructurii de apă şi apă uzată, că reclamanta are în speţă calitatea de autoritate publică asimilată conform art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv prestarea unui serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamanta din cauză are calitatea de instituţie publică asimilată, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti.

Deşi în prezenta cauză reclamanta acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică asimilată are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.