Statute of limitations for challenging unjustified administrative refusals in administrative licensing proceedings

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 03.03.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, Direcţia Generală Autorizare Jocuri de Noroc Serviciul Autorizare Sloturi, Bingo şi Cazinouri şi Comitetul de Supraveghere din Cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc a solicitat anularea adreselor nr. x/25.06.2019 şi nr. y/26.08.2019 emise de DGAJN-SASBC, prin care se manifestă refuzul de a soluţiona favorabil cererea depusă de reclamanta în vederea obţinerii licenţei de organizare şi a autorizaţiei de exploatare pentru jocuri de noroc la distanţă şi de a înainta documentaţia astfel depusă Comitetului de Supraveghere ca fiind nelegale şi netemeinice, obligarea DGAJN-SABC să înainteze Comitetului de Supraveghere documentaţia transmisă de reclamanta în vederea obţinerii licenţei de funcţionare şi autorizaţiei de exploatare în România a jocurilor de noroc la distanţă tip pariuri în cotă fixă şi cazinou, obligarea Comitetul de Supraveghere să soluţioneze cererea formulată de reclamanta în vederea obţinerii licenţei de funcţionare şi a autorizaţiei de exploatare în România a jocurilor de noroc la distanţă tip pariuri în cotă fixă şi cazinou, în sensul admiterii acestei cereri şi emiterii deciziei şi înscrisurilor corespunzătoare, în temeiul competenţelor astfel stabilite de lege în sarcina Comitetului de Supraveghere, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1148 din 6 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal s-a constatat decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţia inadmisibilităţii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile.

S-a constatat că nu a intervenit decăderea pârâtului din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

S-a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

S-a respins acţiunea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, Direcţia Generală Autorizare Jocuri de Noroc Serviciul Autorizare Sloturi, Bingo şi Cazinouri şi Comitetul de Supraveghere din Cadrul Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc, ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului la acţiune.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul formulat de recurenta-reclamantă în termen legal timbrat este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5,6 şi 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinţei de fond pe aspectul soluţionării de către prima instanţă a excepţiilor procesuale invocate de către recurenta-reclamantă.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. se invocă motivarea contradictorie a primei instanţe în ceea ce priveşte sancţionarea autorităţii pentru depunerea cu întârziere a întâmpinării . fapt de necontestat întâmpinarea a fost depusă cu depăşirea termenului de 25 de zile calculat pe libere.

Se invocă o motivare contradictorie a primei instanţe care deşi a constatat corect decăderea autorităţii pârâte din dreptul de a invoca excepţia inadmisibilităţii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile a constatat că nu a intervenit decăderea autorităţii din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a admis excepţia prescripţiei cu încălcarea art. 2512 C. civ.

Aceste dispoziţii prevăd că "prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge" şi că organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu".

În consecinţă, în condiţiile în care excepţia prescripţiei este o excepţie relativă, iar prima instanţă a constatat căpârâtul este decăzut din dreptul de a invoca excepţii relative, în cauză nu se poate aplica din oficiu prescripţia.

În raport de dispoziţiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/204 se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport de dispoziţiile art. 48 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv al dispoziţiilor art. 2513 C. civ. în ceea c e priveşte regimul prescripţiei respectiv al posibilităţii de a invoca prescripţia până la primul termen de judecată în raport de dispoziţiileart. 17 din Legea nr. 554/2004.

În condiţiile în care îndeplinirea autorităţii era obligatorie conform art. 17 din Legea nr. 554/2004 iar întâmpinarea a fost depusă tardiv în cauză prima instanţă în mod nelegal a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Se arată că în cauză intimaţii nu au invocat tardivitatea/prescripţia la termenul din data de 1.09.2020, acesta fiind primul termen de judecată la care părţile au legal citate, fiind prezent reprezentantul convenţional al autorităţii pârâte.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea normelor de procedură de către prima instanţă a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Se invocă faptul că prima instanţă nu a respectat dispoziţiile art. 174 C. proc. civ. coroborat cu art. 185 C. proc. civ. prin atribuirea de efecte juridice unei întâmpinări depuse peste termenul legal care nu putea produce efecte din perspectiva prescripţiei.

La dosar intimatul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului a nefondat.

În şedinţa publică Curtea s-a pronunţat asupra cererii autorităţii privind stabilirea cadrului procesual în recurs.

Curtea analizând recursul declarat în raport de aspecte de nelegalitate invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6, 8 şi 5 C. proc. civ.

Motivul de recursul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine existenţa unor motive contradictorii privind soluţionarea excepţiilor invocate faţă de dispoziţiile legale privind depunerea întâmpinării şi în raport de regimul prescripţiei reglementat în baza art. 2513 C. civ.

Fapt de necontestat, prin întâmpinarea depusă peste termen, autoritatea pârâtă a invocat excepţia inadmisibilităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii calificată de instanţa de fond excepţie a prescripţiei dreptului la acţiune.

În raport de această calificare prima instanţă a făcut aplicarea art. 2513 C. civ. prin punerea în discuţia părţilor a excepţiei prescripţiei la primul termen de judecată stabilit la data de 4.09.2020.

Nu se poate reţine existenţa unei motivări contradictorii în cauză instanţa nu a invocat din oficiu excepţia prescripţiei ca excepţie relativă, contrar dispoziţiilor art. 2512 C. civ.

În cauză nu poate fi reţinută existenţa unei motivări contradictorii a primei instanţe în sensul art. 488 alin. 2 pct. 6 C. proc. civ. respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză fiind aplicate corect dispoziţiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 şi dispoziţiile art. 2513 C. civ. în ceea ce priveşte constatarea că nu a intervenit decăderea intimatului-pârât din dreptul de a invoca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Corelativ au fost aplicate corect, în consecinţă dispoziţiile art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi respinsă pe acest temi acţiunea.

Astfel în raport de dispoziţiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 prima instanţă a calificat corect excepţia tardivităţii acţiunii invocată prin întâmpinare depusă pete termen în excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Aceasta deoarece termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 este un termen de prescripţie şi nu de decădere.

Au fost aplicate corect dispoziţiile art. 2513 C. civ. în sensul că prescripţia poate fi invocată în lipsa întâmpinării depusă tardiv "cel târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate".

În cauză primul termen de judecată a fost stabilit la data de 4.09.2020, excepţia tardivităţii fiind invocată prin întâmpinare, anterior primului termen şi calificată de instanţă ca fiind excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

Aceasta deoarece natura juridică a termenului de 6 luni reglementat de art. 16 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 este cea a unui termen de prescripţie şi nu de decădere pentru a fi primită excepţia tardivităţii invocate prin întâmpinare.

Prima instanţă şi-a exercitat rolul activ în raport de obiectul acţiunii - respectiv contestarea unei adrese de răspuns ca fiind un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri în sensul art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 554/2004.

În cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 2513 C. civ. care se opun invocării din oficiu de către instanţă a excepţiei prescripţiei - ca excepţie relativă de fond.

În prezenta cauză a analizat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în raport de calificarea dată excepţiei tardivităţii şi în raport de dispoziţiile normei speciale prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004 prin care este reglementat termenul de prescripţie de 6 luni pentru introducerea acţiunii în baza art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în cazul actului administrativ asimilat respectiv termenul de 6 luni care începe să curgă conform lit. b) de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii având ca obiect înaintarea cererii sale de autorizare spre aprobare Comitetului de Supraveghere.

Fapt de necontestat reclamanta-recurentă a primit adresa nr. x/25.06.2019 la data de 1.07.2019 şi de la această dată a început să curgă termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 5554/2004, termen care s-a împlinit la data de 1.01.2020.

Acţiunea depusă la data de 28.02.2020 în mod legal a fost respinsă ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului la acţiune.

În mod legal prima instanţă a înlăturat demersurile ulterioare ale reclamantei având ca obiect reiterări ale cererii sale de aprobare în condiţiile în care în raport de obiect - refuz de soluţionare a cererii sale de înaintare spre aprobare, respectiv un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "i" din Legea nr. 554/2004 acesta putea fi contestat în termenul de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

În mod legal prima instanţă calificând corect obiectul acţiunii a constatat că în cauză nu era obligatorie plângerea prealabilă în raport de dispoziţiile art. 7 alin. 5 teza a-II-a ipoteza întâi din Legea nr. 554/2004 şi în consecinţă nu a reţinut o altă dată de la care a început să curgă termenul de 6 luni decât cea de la care reclamanta a primit adresa din 25.96.2019,

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat, în cauză fiind respectate regulile de procedură în ceea ce priveşte invocarea excepţiei prescripţiei.

Prima instanţă nu a încălcat dispoziţiile art. 185 C. proc. civ. şi art. 174 C. proc. civ. deoarece nu a atribuit efecte unei întâmpinări depuse peste termenul legal, dar anterior primului termen de judecată.

Prima instanţă a constatat depunerea întâmpinării peste termen, dar anterior termenului din data de 4.09.2020 şi a făcut aplicarea art. 2513 C. civ.

La acel termen de judecată prima instanţă în baza rolului activ ţinând cont şi de dispoziţiile speciale Legea nr. 554/2004 în raport de obiect a calificat corect excepţia tardivităţii acţiunii ca fiind excepţia prescripţiei faţă de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece în raport de art. 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004 instanţa de contencios administrativ este obligată să califice acţiunea şi să verifice în raport de obiect dacă acţiunea este formulată în termenul de prescripţie sau de decădere după caz termene reglementate prin dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Iar verificarea formulării în termen a acţiunii nu a reprezentat în cauză o încălcare a regimului nulităţii actelor de procedură efectuate în afara termenului.

În prezenta cauză relevanţa a avut prima zi de înfăţişare, dată la care tardivitatea calificată ca excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost invocată anterior acestui termen fiind aplicabile dispoziţiile art. 2513 C. civ.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 1148 din 6 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.