Jurisdictional conflict: procedural domicile versus registered residence for exclusive territorial competence in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin plângerea contravenţională înregistrată la data de 28 ianuarie 2022 sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia civilă, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Directia de Sanatate Pulica a Judetului Iasi - Serviciul de Control în Sanatate Publica, în principal, anularea Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/07.01.2022, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzi cu sancţiunea avertismentului şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 7342 pronunţată la data de 8 aprilie 2022, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Timişoara, invocată de intimată prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petenta A., în contradictoriu cu intimata Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivarea soluţiei instanţa a apreciat că, fiind vorba despre o contravenţie omisivă, respectiv de neîndeplinirea unei obligaţii legale privind completarea formularului digital de intrare în România şi faţă de domiciliul petentei avut la momentul perfectării procesului-verbal, revine Judecătoriei Iaşi competenţa de a soluţiona plângerea contravenţională.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 7080/2022 pronunţată în data de 23 iunie 2022, Judecătoria Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Iaşi, excepţie invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect plângere contravenţională formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimata Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Iaşi - Serviciul de Control în Sănătate Publică, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/07.01.2022, în favoarea Judecătoriei Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea soluţiei, a reţinut că, petenta avea domiciliul în fapt dat de reşedinţa consemnată în baza oficială de date privind evidenţa populaţiei, la data formulării acţiunii, 28.01.2022, în raza teritorială a Judecătoriei Timişoara, astfel că aparţine Judecătoriei Timişoara, competenţa de soluţionare a plângeri contravenţionale potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară raportate la prevederile H.G. nr. 337 din 9.06.1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Timişoara, secţia a I-a civilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Aşadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispoziţiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la domiciliul reclamantului persoană fizică, situaţie reţinută în mod corect de ambele instanţe aflate în conflict. Problema care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte înţelesul noţiunii de "domiciliu", în sens procedural şi a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin domiciliu se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar reşedinţa este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară.

Deşi dispoziţiile art. 107 şi următoarele din C. proc. civ. nu arată, în mod expres, ce se înţelege prin domiciliul părţilor, prezintă relevanţă prevederile art. 155 pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, prin locul citării se înţelege domiciliul persoanei fizice, iar în cazul în care aceasta nu locuieşte la domiciliu, citarea se va face la reşedinţa cunoscută ori la locul ales de aceasta.

Aplicând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, Înalta Curte reţine că, deşi noţiunile de "domiciliu" şi "reşedinţă" nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, această distincţie nu este relevantă în procedura civilă, unde utilizarea alternativă a celor două sintagme urmăreşte să asigure legalitatea procedurii de citare, respectiv înştiinţarea corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii. Noţiunea de domiciliu, care interesează în sens procedural, se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, în cazul de faţă cu reşedinţa reclamanţilor, iar în raport de locuinţa statornică a părţii se stabileşte atât legalitatea procedurii de citare, cât şi instanţa competentă să soluţioneze pricina.

O interpretare contrară ar conduce, în speţă, la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamanţii nu domiciliază în fapt, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului, care, prin modificarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a urmărit să asigure reclamanţilor accesul facil la instanţa de judecată aflată în circumscripţia teritorială în care locuiesc.

Din verificările efectuate de Judecătoria Iaşi rezultă că reclamanta A. are domiciliul în judeţul Iaşi, însă reşedinţa se află în municipiul Timişoara, aceasta fiind locuinţa statornică, în raport de care se stabileşte competenţa teritorială a instanţei de contencios administrativ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Timişoara, secţia I-a civilă .Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A., în contradictoriu cu intimata Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Iaşi - Serviciul de Control în Sănătate Publică, în favoarea Judecătoriei Timişoara, secţia I-a civilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 octombrie 2022.