Competence conflict: Timeliness of territorial incompetence objection and domicile requirement under Art. 10(3) of Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 august 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a formulat plângere împotriva Hotărârii CNCD nr. 598/28.07.2021, prin care a solicitat anularea în tot a hotărârii şi să se constate că, din documentele dosarului CNCD cu nr. x/2021, cât şi din cele depuse cu acţiunea, rezultă că reclamanta a fost şi este în continuare discriminată, victimizată şi hărţuită în serviciu la locul de muncă.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 243 din 15 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti a constatat incidenţa art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului persoană fizică, precum şi împrejurarea că, în speţă, domiciliul reclamantei se află situat în raza teritorială a Curţii de Apel Bacău.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 64 din 21 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

Motivând hotărârea astfel pronunţată, Curtea de Apel Bacău a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., în cauză este îndeplinită ipoteza sesizării unei instanţe necompetente teritorial - Curtea de Ape Bucureşti, care nu şi-a verificat, din oficiu, competenţa la primul termen de judecată.

În acest sens, a făcut trimitere şi la Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aplicabilă şi în situaţia necompetenţei teritoriale şi a apreciat că neinvocarea în termenul legal a excepţiei de necompetenţă conduce la consolidarea competenţei în favoarea primei instanţe învestite.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu acţiunea în anularea Hotărârii nr. 598/28.07.2021, emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care se contestă, potrivit art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, la instanţa de contencios administrativ competentă potrivit legii.

Competenţa de soluţionare a cauzei se determină conform regulilor stabilite de art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, din punct de vedere material competenţa aparţinând curţii de apel, în raport de rangul autorităţii pârâte emitente a actului atacat, iar din punct de vedere teritorial, competenţa revenind instanţei de la domiciliul reclamantei. Cum domiciliul reclamantei se află situat în mun. Piatra Neamţ, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este Curtea de Apel Bacău, iar reclamanta a învestit o instanţă care nu deţine această competenţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

De altfel, nici Curtea de Apel Bacău nu a contestat acest aspect, apreciind, la rândul său, că instanţa din Bucureşti este necompetentă teritorial să soluţioneze cauza. Cu toate acestea, Curtea de Apel Bacău a reţinut că declinarea de competenţă a fost dispusă cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, respectiv după "primul termen la care părţile sunt legal citate", conform art. 130 alin. (2), respectiv art. 131 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că, astfel, competenţa de soluţionare a cauzei a rămas câştigată Curţii de Apel Bucureşti, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 31/2019, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constată că prevederile art. 130 alin. (2), respectiv, art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, în vigoare de la 21.12.2018, având în prezent următoarea redactare:

Art. 130 alin. (2) - "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Art. 131 alin. (1) - "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Aşadar, în actuala formă legislativă, aplicabilă litigiului de faţă, textele de lege antecitate prevăd că obligaţia judecătorului de a-şi verifica din oficiu competenţa şi obligaţia părţilor/judecătorului de a invoca necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie îndeplinite la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, faţă de forma anterioară, care prevedea doar condiţia legalei citări a părţilor.

Or, în speţă, la termenul de judecată din 18 ianuarie 2022, deşi părţile au fost legal citate în faţa Curţii de Apel Bucureşti, cauza s-a amânat în vederea depunerii de către pârâtul CNCD a documentaţiei care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, astfel că părţile nu s-au aflat în situaţia de a pune concluzii. La următorul termen de judecată acordat, din 15 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a constatat depunerea la dosar a documentaţiei administrative şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei teritoriale, pe care a admis-o şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că luarea în examinare a excepţiei necompetenţei teritoriale şi declinarea competenţei s-au dispus de către Curtea de Apel Bucureşti cu respectarea termenului prevăzut de lege, adică la momentul la care părţile erau legal citate şi puteau pune concluzii, astfel că nu ne aflăm în prezenţa unui caz de consolidare a competenţei primei instanţe învestite, în sensul indicat de Curtea de Apel Bacău.

Nici invocarea deciziei interpretative nr. 31/2019, pronunţată de ÎCCJ în soluţionarea unui recurs în interesul legii (Curtea de Apel Bacău reţinând în mod corect că această decizie se aplică pentru identitate de raţiune şi în cazul necompetenţei teritoriale), nu schimbă în vreun fel această concluzie, decizia respectivă analizând ipoteza neinvocării în termenul legal, de către instanţa de judecată, a excepţiei de necompetenţă, situaţie neregăsită în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi împrejurarea că domiciliul reclamantei este situat în raza teritorială a Curţii de Apel Bacău, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.