Territorial competence for challenging border police entry bans: central approving authority controls jurisdiction

Şedinţa publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 noiembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a formulat contestaţie împotriva măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani (în intervalul 22.10.2020 - 22.10.2025), măsură ce i-a fost comunicată prin actul nr. x/23.10.2022, emis de Inspectoratul Teritorial de Frontieră Sighetul Marmaţiei, Poliţia de Frontieră Sighetul Marmaţiei, PTF Sighetu Marmaţiei, solicitând admiterea acţiunii şi înlăturarea/anularea măsurii dispuse şi a actului care o consemnează.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1290 din 24 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, care stabilesc competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor de interzicere a intrării în România în favoarea curţii de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură, precum şi dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 104/2001, referitoare la organizarea şi funcţionarea inspectoratelor de frontieră teritoriale şi a serviciilor teritoriale ale poliţiei de frontieră.

În esenţă, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă prin actul emis de către IPF Sighetu Marmaţiei - Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret - Punctul Poliţiei de Frontieră Siret, iar nu de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, astfel încât competenţa teritorială de soluţionare a cauzei ar reveni Curţii de Apel Cluj, instanţă în a cărei rază teritorială se află sediul formaţiunii ce a dispus măsura contestată, respectiv ITPF Sighetu Marmaţiei.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 179 din 24 iunie 2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunţate, instanţa a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 1063 alin. (2) şi (5) din O.U.G. nr. 194/2002, organele teritoriale din circumscripţia Curţii de Apel Cluj au emis propunerea de luare a măsurii de interzicere a intrării în România şi au procedat la comunicarea acesteia. Aprobarea propunerii şi luarea măsurii propriu-zise s-au făcut de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, acesta având calitatea de organ emitent al actului administrativ atacat. Întrucât autoritatea emitentă îşi are sediul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, această din urmă instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cauza.

II. Soluţia Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002: "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă".

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei se observă că, prin Nota Raport întocmită sub nr. x din data de 23.10.2020 de către şeful P.T.F. Siret şi adresată Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, s-a solicitat aprobarea instituirii măsurii de interzicere a intrării în România împotriva reclamantului A. pe o perioadă de 5 ani.

După aprobarea de către Inspectorul General al Poliţiei de Frontieră, măsura a fost adusă la cunoştinţa reclamantului A. prin intermediul adresei nr. x/23.10.2020, emisă de şeful P.T.F. Siret . Din conţinutul acestei adrese rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar reclamantul a fost îndrumat să se adreseze Curţii de Apel Bucureşti în cazul în care doreşte să conteste măsura astfel dispusă.

Coroborând aceste aspecte cu prevederile legale incidente ale O.U.G. nr. 194/2002, rezultă că măsura interzicerii intrării în România a fost propusă de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, dar a intrat în vigoare şi a început să producă efecte doar în urma aprobării de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Aşadar, măsura contestată a fost dispusă de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, organ care îşi are sediul în circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti, instanţă căreia îi revine şi competenţa soluţionării prezentei cauze.

Este fără relevanţă, sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei, faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei - Sectorul Poliţiei de Frontieră Siret, câtă vreme prin această adresă doar s-a procedat la informarea străinului cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 octombrie 2022.