Competence for challenging refusal of immigration tolerance under O.U.G. 194/2002

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 21 din 13 ianuarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamant A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Imigrări şi Director I.G.I., în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cornetu, prin sentinţa civilă nr. 2682 din 20 mai 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cornetu, invocată de instanţă din oficiu, a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General pentru Imigrări şi Directorul Inspectoratului General pentru Imigrări, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor, s constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat şi înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul a formulat plângere împotriva Adresei nr. x/13.08.2020 emise de Inspectoratul General pentru Imigrări, prin care i s-a comunicat că nu se încadrează în nicio situaţie prevăzută de art. 106 indice 1 din O.U.G. nr. 194/2002, republicată cu modificările şi completările ulterioare, incidentă regimului tolerării străinilor pe teritoriul României.

Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă plângerea formulată în baza art. 106 indice 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002.

Potrivit art. 106 indice 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 194/2002:

(1) Inspectoratul General pentru Imigrări acordă, din oficiu sau la cerere, tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, străinilor care nu au drept de şedere şi care, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(3) Neacordarea tolerării de către Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 30 de zile, hotărârea instanţei fiind definitivă.

Din coroborarea dispoziţiilor legale citate anterior rezultă, fără putinţă de tăgadă, că instanţa competentă material să soluţioneze litigiul dedus judecăţii este Curtea de apel.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Inspectoratul General pentru Imigrări şi Director I.G.I., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2022.