Territorial competence in administrative litigation: legal domicile governs jurisdiction for detainees, excluding place of detention

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.04.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, solicitând instanţei să dispună suspendarea executării Deciziei nr. 838/06.08.2021 emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, considerând că acest act administrativ încalcă în tot principiul legalităţii garantat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României.

Totodată, a arătat că decizia a cărei suspendare o solicită nu a intrat în vigoare în mod legal, nefiind publicată în Monitorul Oficial al României, conform Legii nr. 24/2000, art. 191 din Legea nr. 254/2013 şi art. 7 alin. (4) din H.G. nr. 756/2016, astfel încât acest act administrativ cu caracter normativ nu există.

În plus, a susţinut că decizia contestată este în totală contradicţie cu principiile generale reglementate de art. 6-13 din Codul Administrativ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa nr. 103 din data de 15 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat cauza privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, având ca obiect suspendare executare act administrativ, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a apreciat, în esenţă, că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, în speţă reclamantul având domiciliul declarat în oraşul Timişoara, judeţul Timiş.

2.2. Prin sentinţa nr. 332 din data de 29 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale în soluţionarea acţiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Timişoara şi Curtea de Apel Craiova; a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamantul A. vizează suspendarea executării Deciziei nr. 838/06.08.2021 emisă de Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, în raport de domiciliul reclamantului şi de prevederile legale incidente în materie.

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prima instanţă sesizată, a apreciat că în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ţinând cont de faptul că domiciliul declarat al reclamantului este în oraşul Timişoara, judeţul Timiş, competenţa de soluţionare a acţiunii acestuia aparţine Curţii de Apel Timişoara.

În schimb, Curtea de Apel Timişoara a apreciat că în prezenta cauză competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte cu luarea în considerare a împrejurării că reclamantul este deţinut în Penitenciarul Tg-Jiu şi că acesta a introdus acţiunea pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în considerarea acestui aspect, în ipoteza de faţă noţiunea de domiciliu impunându-se a fi interpretată în sens larg, de adresă la care persoana în cauză locuieşte în mod efectiv, aşa cum în mod tradiţional s-a reţinut în jurisprudenţă şi în doctrină.

Totodată, în contextul citării dispoziţiilor art. 86, art. 87, art. 89 şi art. 91 din C. civ., a reţinut că prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ trebuie interpretate prin raportare la adresa administraţiei locului de deţinere al reclamantului, competenţa teritorială exclusivă revenind instanţei în a cărei arie de competenţă se află acest loc, în speţă, Curtea de Apel Craiova.

Faţă de obiectul dedus judecăţii prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, şi anume cele ale art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său."

Competenţa stabilită de textul de lege anterior citat este una teritorială absolută, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Având ca reper aceste prevederi legale, în contextul în care domiciliul declarat al reclamantului este în oraşul Timişoara, strada x nr. 30, judeţul Timiş, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea reclamantului este Curtea de Apel Timişoara. Aceasta întrucât domiciliul reclamantului nu poate fi considerat a fi locul de deţinere, şi anume Penitenciarul Tg-Jiu, unde acesta se află în vederea executării unei pedepse privative de libertate, deoarece, raportat la această împrejurare, noţiunea de domiciliu nu poate fi subsumată definiţiei legale a domiciliului persoanei fizice, în sensul de locuinţă principală, conform art. 87 din C. civ.

Potrivit acestui text de lege: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", dovada domiciliului făcându-se, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din acelaşi C. civ., cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Deşi art. 155 din C. proc. civ., ce reglementează locul citării, prevede la alin. (1) pct. 11 că deţinuţii se citează la administraţia locului de deţinere, acest aspect nu impietează în stabilirea competenţei teritoriale a instanţei de a soluţiona cererile persoanelor aflate în această situaţie, locul citării acestora efectuându-se, în toate cazurile, la penitenciarul în care se află în executarea unei pedepse privative de libertate.

Aşadar, chiar dacă reclamantul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, acesta rămâne titularul atributului domiciliului prin raportare la care putea adresa cererea de chemare în judecată Curţii de Apel Timişoara, în contextul în care Legea nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, nu conţine norme derogatorii în privinţa competenţei teritoriale a instanţei în soluţionarea cererilor persoanelor aflate în executarea unei pedepse privative de libertate, singurul criteriu legal ce poate fi luat în considerare pentru stabilirea acestei competenţe fiind exclusiv acela al domiciliului de drept al reclamantului.

O interpretare contrară ar conduce la atribuirea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea unei instanţe în circumscripţia căreia reclamantul nu domiciliază, aspect de natură a invalida voinţa legiuitorului.

Pe cale de consecinţă, domiciliul reclamantului în raport de care se va stabili competenţa instanţei de judecată, din punct de vedere teritorial, este cel indicat în copia actului de identitate ataşat cererii de acces la dosarul electronic adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi din adresele de comunicare ale actelor de procedură, înaintate Curţii de Apel Craiova de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi ataşate la dosarul acestei instanţe, din care rezultă datele de identificare ale reclamantului, inclusiv faptul că domiciliul legal al acestuia este în oraşul Timişoara, judeţul Timiş.

De altfel, în sensul că noţiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenţei instanţelor judecătoreşti, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv de adresă de domiciliu înscrisă în actul de identitate, este şi soluţia de unificare a practicii judiciare la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în Şedinţa judecătorilor acestei secţii din data de 02.11.2020.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă.

În virtutea argumentelor expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.