Traffic contravention appeal: jurisdiction assigned to court of registered domicile

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, la data de 22.09.2021, contestatorul A. a solicitat anularea proceselor-verbale de contravenţie seria x nr. x/28.05.2019, seria x nr. x/01.10.2019 şi nr. x/17.03.2021 emise de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CESTRIN şi seria x nr. x din 28.07.2020 întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna. Totodată, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 2/2001 a solicitat anularea proceselor-verbale de contravenţie şi exonerarea sa de la plata amenzilor.

Cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a plângerii contravenţionale, contestatorul a arătat că locuieşte în mod statornic în Republica Federală Germania de mai bine de 10 ani şi că la data de 08.09.2021 a venit în România pentru a-şi vizita rudele. Cu această ocazie, dorind să-şi achite impozitul pentru un autovehicul ce a rămas înscris pe numele său, nu i-a fost acceptată plata motivat de faptul că trebuie să achite mai întâi amenzile. În acest context, a solicitat să-i fie comunicate procesele-verbale de contravenţie despre care nu avea cunoştinţă.

Contestatorul a mai precizat că s-a aflat în imposibilitatea de a contesta mai devreme procesele-verbale întrucât nu s-a aflat în România şi nu a avut cunoştinţă de existenţa acestora. De asemenea, a susţinut că procesele-verbale de contravenţie ar fi trebuit să-i fie comunicate, astfel cum prevede legea, la domiciliul din Germania.

Totodată, în motivarea plângerii contestatorul a arătat că la data de 20.05.2015 a înstrăinat autoturismul, către numitul B., astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare încheiat la data menţionată şi din procesul-verbal de scoatere din evidenţă de la aceeaşi dată, emis de către Direcţia Generală Impozite şi Taxe Locale sector 6 Bucureşti.

Astfel, deşi autovehiculul nu mai era în proprietatea sa, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CESTRIN şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna i-au aplicat sancţiuni contravenţionale pentru că ar fi circulat pe drumurile publice fără a deţine rovinietă valabilă.

În drept, contestatorul şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile art. 1, art. 31 şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa nr. 1218 din data de 17 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia Civilă a disjuns plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal nr. x/17.03.2021 şi a dispus formarea dosarului nr. x/303/2022 privind pe contestatorul A. în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.-CESTRIN; a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CESTRIN şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna, şi chematul în garanţie B., cu privire la procesele-verbale de contravenţie seria x nr. x/28.05.2019, seria x nr. x/01.10.2019 şi nr. x/28.07.2020, în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a apreciat, în esenţă, că în conformitate cu art. 101 din O.G. nr. 15/2002, prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, numai în situaţia contravenienţilor cu domiciliul în România este competentă să soluţioneze plângerea instanţa de la domiciliul acestora, în celelalte cazuri rămânând competentă instanţa prevăzută de O.G. nr. 2/2001, în raza căreia a fost săvârşită contravenţia.

Întrucât trei dintre faptele contravenţionale au fost săvârşite în raza teritorială a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, iar una în raza teritorială a Judecătoriei Făgăraş, şi ţinând cont de faptul că petentul a arătat că este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, a dispus disjungerea plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal încheiat cu ocazia săvârşirii contravenţiei pe raza teritorială a Judecătoriei Făgăraş şi formarea dosarului nr. x/2022, iar în privinţa celorlalte procese-verbale a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, considerând că este vorba despre o competenţă teritorială absolută, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

2.2. Prin sentinţa nr. 1025 din data de 17 mai 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de contestatorul A. în contradictoriu cu intimaţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CESTRIN şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna şi chematul în garanţie B., cu privire la procesele-verbale de contravenţie seria x nr. x/28.05.2019, nr. x/01.10.2019 emise de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CESTRIN şi seria x nr. x din 28.07.2020 întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În esenţă, Judecătoria Sfântu Gheorghe a reţinut că la dosarul cauzei nu se regăseşte nici un înscris din care să rezulte că petentul ar avea domiciliul în Republica Federală Germania, simplele afirmaţii ale părţii neputând fi reţinute în detrimentul dovezilor deoarece, potrivit art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 97/2005: "(1) Actul de identitate face dovada identităţii, a cetăţeniei române, a adresei de domiciliu şi, după caz, a adresei de reşedinţă".

Astfel, ţinând cont că din actul de identitate aflat în copie la dosar reiese că petentul are domiciliul în sectorul 6 Bucureşti, aspect confirmat şi de verificările efectuate în baza de date DEPABD, a apreciat instanţa că sub aspectul competenţei teritoriale, în privinţa celor trei procese-verbale de contravenţie, sunt incidente dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 ce stabilesc, prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, că în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau are domiciliul.

II. Decizia Înaltei Curţi pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii, reţinând că este vorba despre un conflict negativ de competenţă tipic.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Obiectul demersului judiciar iniţiat de petentul A. vizează anularea proceselor-verbale de contravenţie seria x nr. x/28.05.2019, seria x nr. x/01.10.2019 şi nr. x/17.03.2021 emise de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - CESTRIN şi seria x nr. x din 28.07.2020 întocmit de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă îl constituie problema instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, în raport de domiciliul petentului şi de prevederile legale incidente în materie.

Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, prima instanţă sesizată, a reţinut că, întrucât petentul este cetăţean român cu domiciliul în străinătate, iar faptele contravenţionale au fost săvârşite atât în raza teritorială a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, cât şi în raza teritorială a Judecătoriei Făgăraş, se impune disjungerea plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal încheiat cu ocazia săvârşirii contravenţiei pe raza teritorială a Judecătoriei Făgăraş şi formarea dosarului nr. x/2022, iar în privinţa celorlalte procese-verbale că se impune declinarea competenţei de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, considerând că este vorba despre o competenţă teritorială absolută, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

În acest sens a apreciat că, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, art. 101 din O.G. nr. 15/2002 prevede că numai în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau îşi are domiciliul ori sediul.

În schimb, Judecătoria Sfântu Gheorghe a apreciat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte cu luarea în considerare a înscrisurilor existente la dosar, care atestă că petentul are domiciliul în sectorul 6 Bucureşti, şi nu a simplelor afirmaţii ale acestuia, nesusţinute din punct de vedere probator.

Ca atare, apreciind că sub aspectul competenţei teritoriale sunt incidente dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 ce stabilesc, prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2002, cu modificările şi completările ulterioare, că în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria în a cărei rază teritorială contravenientul domiciliază sau îşi are domiciliul sau sediul, a constatat că instanţa competentă să soluţioneze plângerea reclamantului este Judecătoria sectorului 6 Bucureşti.

Înalta Curte reţine că cererea adresată instanţei de judecată, astfel cum a fost disjunsă, a fost întemeiată şi motivată în raport de dispoziţiile art. 1, art. 31 şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, reclamantul solicitând anularea unor procese-verbale de contravenţie încheiate de Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA-CESTRIN şi de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna, toate vizând săvârşirea aceleiaşi contravenţii prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, şi anume lipsa rovinietei pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare x.

În acest context, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererea reclamantului vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 potrivit cărora: "Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul."

Înalta Curte mai reţine că domiciliul reclamantului nu poate fi considerat a fi pe teritoriul Republicii Federale Germania unde a susţinut acesta că a locuit în mod statornic timp de mai bine de 10 ani, fără să depună şi dovezi în susţinerea acestei afirmaţii, întrucât acesta nu poate fi subsumat definiţiei legale a domiciliului persoanei fizice, în sensul de locuinţă principală, conform art. 87 din C. civ.

Or, conform textului de lege amintit: "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", dovada domiciliului făcându-se, potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (1) din acelaşi C. civ., cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate.

Pe cale de consecinţă, atât timp cât din actele şi lucrările dosarului nu reiese că s-ar fi administrat probe care să dovedească existenţa unei adrese de domiciliu al reclamantului aflate în Republica Federală Germania, domiciliul acestuia prin raportare la care se va stabili competenţa instanţei de judecată, din punct de vedere teritorial, este cel indicat în cuprinsul actului de identitate aflat în copie la dosarul Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, din care rezultă că domiciliul părţii reclamante este situat în sectorul 6 al municipiului Bucureşti.

De altfel, în sensul că noţiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenţei instanţelor judecătoreşti, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv de adresă de domiciliu înscrisă în actul de identitate, este şi soluţia de unificare a practicii judiciare la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în Şedinţa judecătorilor acestei secţii din data de 02.11.2020.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimaţii Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Covasna şi cu chematul în garanţie B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.