Discrimination fine for social media post: appeal allowed, judgment quashed and remanded for retrial

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.02.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 106/2021 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 5.000 RON stabilită în sarcina sa.

În motivarea cererii reclamantul a susţinut, în esenţă, că la data de 25 decembrie 2019 a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj despre semnificaţia Crăciunului pentru el, cu un îndemn de implicare în comunitatea locală în sprijinul celor mai vulnerabili, în special copiii, pornind de la pilda naşterii lui Iisus.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 74 din 25 iunie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât; a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a anulat Hotărârea nr. 106 din 27.01.2021 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

3. Calea de atac exercitată în cauză.

Împotriva sentinţei nr. 74 din 25 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate din această perspectivă.

3.1. În dezvoltarea recursului a susţinut că sentinţa de fond este nelegală, în primul rând din perspectiva soluţiei de respingere a excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii, ce a fost invocată sub aspectul excluderii din cadrul procesual a petentului B., titularul sesizării ce a generat emiterea Hotărârii nr. 106/2021 de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Astfel, reiterând argumentele invocate în susţinerea opiniei formulate, a arătat că în mod greşit i-a respins prima instanţă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în condiţiile în care reclamantul a iniţiat demersuri în sensul conformării cerinţei stabilirii legale a cadrului procesual în cauză, formulând o solicitare de introducere în cauză a petentului menţionat, respinsă, de asemenea, în mod greşit de către instanţă în considerarea faptului că nu a fost soluţionată doar o petiţie de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ci a fost emis şi un act administrativ, reţinând aplicabilitatea Legii nr. 554/2004.

Ca urmare, a considerat că soluţia instanţei de fond de respingere a participării petentului în cadrul acestui proces, cu consecinţa respingerii inadmisibilităţii acţiunii pe motivul neincluderii petentului în cadrul procesual al cauzei, este una vădit nelegală, impunându-se ca instanţa de fond să dea eficienţă dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. şi nu să reţină absenţa necesităţii introducerii în cauză a petentului pentru motivul arătat în precedent.

Or, în contextul în care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a emis în cauză un act administrativ unilateral cu caracter individual, ci unul administrativ-jurisdicţional în scopul soluţionării în procedură administrativ-jurisdicţională a unui litigiu juridic iniţiat de petentul B. în contradictoriu cu reclamantul A., este evident că argumentul instanţei de fond ce stă la baza respingerii solicitării de introducere în cauză a petentului este lipsit de coerenţă juridică.

Pe de altă parte, necesitatea participării procesuale a tuturor părţilor vizate de actul a cărui anulare se solicită se impune şi din perspectiva respectării dreptului la apărare, întrucât cercetarea temeiniciei şi legalităţii actului administrativ-jurisdicţional contestat trebuie făcută cu participarea procesuală a tuturor părţilor litigiului, implicit a celor prezumaţi a reprezenta, direct sau indirect, explicit sau implicit, subiectele pasive ale faptei de discriminare contestate în cauză (şi în favoarea cărora a fost adoptat actul contestat), în vederea respectării dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii.

În plus, participarea procesuală în cauză a victimei discriminării constatate prin actul contestat se impune şi faţă de solicitarea de anulare a acestuia, întrucât hotărârea respectivă produce efecte juridice inclusiv faţă de petentul nominalizat, iar pentru care acestea să fie stinse prin efectul opozabilităţii hotărârii judecătoreşti, această parte litigantă trebuie să complinească cadrul procesual pasiv. Or, prin fixarea restrictivă a cadrului procesual pasiv, sunt nesocotite normele de procedură procesuală şi încălcat principiul "egalităţii armelor".

În final a invocat practica judiciară în materie, exemplificată prin hotărârile considerate relevante citate în pagina nr. 4 a cererii de recurs, în susţinerea acestor critici de nelegalitate la adresa neintroducerii în cauză a petentului B. şi, implicit, la adresa soluţiei de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.

3.2. Tot din perspectiva greşitei aplicări a dispoziţiilor legale incidente în cauză a criticat recurentul-pârât şi soluţia primei instanţe pronunţate pe fondul cauzei, apreciind că este neîntemeiată reţinerea acesteia conform căreia textul postat de reclamant nu a instigat la ură sau ar fi fost un discurs politic şi că nu s-a produs un act de îngrădire a libertăţii religioase a vreunei persoane pentru ca statul să restrângă libera exprimare, care reprezintă un aspect esenţial al unei societăţi democratice, fiind esenţial principiul proporţionalităţii între natura şi gravitatea celor afirmate şi dreptul la liberă exprimare.

Sub acest aspect a arătat că instanţa de fond a realizat o analiză şi o motivare superficiale cu privire la aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, neargumentând de ce textul în discuţie nu întruneşte elementele constitutive ale discriminării.

A mai criticat recurentul-pârât soluţia instanţei de fond şi din perspectiva invocării şi reţinerii eronate a principiului proporţionalităţii între natura şi gravitatea afirmaţiilor şi dreptul la liberă exprimare, considerând că chestiunea proporţionalităţii ce ţine de natura şi gravitatea faptei constând în anumite afirmaţii, în relaţie cu exercitarea dreptului la liberă exprimare, reprezintă, în esenţă, un element al criteriilor obiective de individualizare a sancţiunii, de interes pentru stabilirea formei şi întinderii sancţiunii juridice în raport cu efectele şi gradul de pericol social concret degajat de ilicitul contravenţional constatat.

A apreciat recurentul că, sub aspectul analizei caracterului discriminatoriu al afirmaţiilor reclamantului, distinct de etapa finală a angajării răspunderii juridice, se impunea o analiză a relaţiei proporţionale în cadrul exerciţiului celor două drepturi aflate în conflict cauzal, şi anume libertatea de exprimare a autorului afirmaţiilor şi demnitatea petentului, respectiv a terţilor, în legătură cu apartenenţa şi convingerile religioase creştine, din această perspectivă dezvoltând în paginile nr. 5-9 ale cererii de recurs, argumente cu privire la condiţiile de exercitare a dreptului la libertatea de exprimare prin raportare la jurisprudenţa naţională şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în această materie, prin prisma situaţiei deduse judecăţii în cauza pendinte.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare la recursul pârâtului, prin intermediul căreia a invocat excepţia nulităţii parţiale a recursului pentru neîncadrarea în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., considerând că urmăreşte stabilirea unei noi situaţii de fapt în această fază procesuală cu privire la postarea sa din data de 25 decembrie 2019. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, apreciind că soluţiile atacate au fost pronunţate cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor legale aplicabile.

A solicitat intimatul-reclamant ca, în cazul în care Înalta Curte va recalifica motivul de casare invocat ca fiind încadrabil în cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., să se constate că instanţa de fond nu a încălcat nicio normă de procedură care să atragă sancţiunea nulităţii. Aceasta întrucât nu există nicio dispoziţie legală procedurală care să impună judecătorului fondului introducerea în cauză a autorului petiţiei, singurele norme legale invocate de către recurent fiind cele cuprinse la art. 16 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., însă acestea reglementează tocmai situaţia opusă celei din prezenta cauză.

Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului-reclamant, prin care a solicitat, în primul rând respingerea excepţiei nulităţii parţiale a recursului, apreciind că partea adversă denaturează sensul argumentelor invocate în cuprinsul cererii de recurs, iar, în al doilea rând, respingerea apărărilor formulate de intimat pe fondul cauzei ca fiind nefondate, reiterând propriile argumente în sprijinul recursului promovat.

La termenul din 29 septembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii parţiale a recursului, invocată de intimatul-reclamat prin întâmpinare, reţinând că aceasta priveşte doar o parte din motivele de recurs, iar calea de atac promovată se apreciază în ansamblul său şi cu privire la toate motivele invocate, argumentele din cererea de recurs ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. putând fi sancţionate, în ipoteza identificării unor astfel de susţineri, prin neanalizarea acestora.

Ca urmare, Înalta Curte a constatat că motivele de recurs formulate, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul-pârât, pot fi subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., şi a reţinut recursul spre soluţionare.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul pârâtului este fondat şi va fi admis, cu consecinţa casării sentinţei de fond atacate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În fapt, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită, pe calea prevăzută de art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o cerere prin care reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 106/2021 emise de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 5.000 RON stabilită în sarcina sa.

Prin Hotărârea nr. 106/21.01.2021 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a cărei anulare se solicită, s-a reţinut că aspectele sesizate de petentul B. prin petiţia nr. 2398 din 24.04.2020, constituie fapte de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, republicată.

Totodată, potrivit art. 2 alin. (11) şi art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, coroborat cu art. 8 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, s-a dispus aplicarea amenzii contravenţionale în valoare de 5.000 RON în sarcina persoanei reclamate A..

Soluţionând cererea de anulare a actului administrativ contestat, prin sentinţa nr. 74 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârât; a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a anulat Hotărârea nr. 106 din 27.01.2021 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în primul rând, că excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, nu este întemeiată şi a respins-o cu motivarea că pârâtul nu a soluţionat doar o petiţie, ci a emis un act administrativ, respectiv Hotărârea nr. 106/21.01.2021, considerând astfel că sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.

Totodată, a reţinut că pe fondul cauzei pârâtul a arătat că persoana care a formulat sesizarea este o victimă a discriminării şi a solicitat introducerea sa în cauză, însă a respins această solicitare cu aceeaşi motivare, şi anume învestirea instanţei cu analiza legalităţii cererii de anulare a actului administrativ contestat.

Înalta Curte nu poate valida raţionamentul instanţei de fond, deoarece acesta reflectă pronunţarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, aspect de natură a atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva criticilor invocate de partea recurentă sub aspectul neintroducerii în cauză a titularului petiţiei adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv de casare este incident în cauză, aşa cum s-a arătat în precedent, criticile formulate de parte sub acest aspect fiind, în atare situaţie, fondate.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în doctrină şi în jurisprudenţa recentă statuându-se că sub imperiul motivului de casare reţinut se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural săvârşite de instanţă, altele decât cele menţionate la pct. 1-4 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, judecata pricinii în lipsa părţii care nu a fost legal citată, nesemnarea cererii reconvenţionale, aplicarea greşită a unor texte de lege, precum şi încălcarea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancţionate prin celelalte motive de recurs, cum ar fi dreptul la apărare, nesocotirea principiului publicităţii şedinţei de judecată, principiului oralităţii sau principiului contradictorialităţii, inclusiv a principiului disponibilităţii părţilor cu privire la derularea procedurii.

Or, încălcarea principiilor procesului civil este asimilată unor norme prevăzute sub sancţiunea nulităţii, pricinuindu-se astfel vătămarea dreptului părţii prin încălcarea dreptului său la apărare. Ca urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

În speţă, la termenul de judecată din data de 10 iunie 2021, reclamantul A. a depus la dosar, prin avocat, o cerere de introducere în cauză a unei terţe persoane, şi anume a autorului petiţiei adresate Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, petentul B., apreciind că această chestiune ar trebui pusă în discuţie prin raportare la jurisprudenţa instanţei supreme.

Prima instanţă, constatând că această solicitare a fost formulată şi de către pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin notele de şedinţă depuse la dosar, a pus în discuţie cererea de introducere în cauză a petentului B. şi, implicit, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de acelaşi pârât prin raportare la acelaşi aspect, şi a respins cererea reclamantului şi a pârâtului de introducere în cauză a petentului menţionat, motivat de faptul că, prin acţiunea introductivă se solicită anularea unui act administrativ, iar chemarea în proces a persoanei care a formulat sesizarea nu are relevanţă atât timp cât nu s-a formulat o cerere împotriva acesteia ca urmare a admiterii acţiunii de anulare a hotărârii.

Înalta Curte reţine că în procesul civil operează, în primul rând, principiul disponibilităţii părţilor cu privire la derularea procedurii, art. 9 din C. proc. civ. prevăzând la alin. (1) că "Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public", iar la alin. (2) că "Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

Pe de altă parte, reţine că, în scopul respectării principiului fundamental al procesului civil al contradictorialităţii şi, implicit al dreptului la apărare, art. 153 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel."

Se constată, aşadar, că în cauză a fost nesocotit de către prima instanţă principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, în condiţiile în care judecarea cererii de anulare a Hotărârii nr. 106/21.01.2021 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării tocmai ca urmare a sesizării formulate de petentul B. în legătură cu pretinse fapte de discriminare săvârşite de persoana reclamată A., cu încălcarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, s-a făcut fără ca această parte, căreia legiuitorul îi recunoaşte calitatea de parte a litigiului, ca persoană ce se consideră discriminată, conform art. 20 din O.G. nr. 137/2000, să fie citată în proces.

Se impune această concluzie având în vedere şi faptul că, în faza administrativ-jurisdicţională desfăşurată de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în temeiul dispoziţiilor art. 20 din O.G. nr. 137/2000, actul dedus judecăţii în prezenta cauză a fost adoptat în scopul soluţionării memoriului petentului B., constatându-se discriminarea pe care o sesizare, aşa încât este evidentă calitatea sa activă în cadrul acestei proceduri. În concluzie, a fost încălcat, în egală măsură, şi principiul dreptului la apărare al acestei părţi litigante, prin necitarea sa în proces petentul B. nefiind în măsură şi neavând astfel posibilitatea să formuleze apărări şi să invoce eventuale excepţii.

În plus, se reţine şi o încălcare a principiului disponibilităţii părţilor în condiţiile în care, atât reclamantul A., cât şi pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat introducerea în cauză a titularului petiţiei ce a făcut obiectul procedurii administrativ-jurisdicţionale desfăşurate de autoritatea pârâtă şi finalizată cu emiterea Hotărârii nr. 106/21.01.2021, contestate în cauză, instanţa de fond respingând această solicitare de stabilire legală a cadrului procesual cu o motivare greşită, ce nu susţine soluţia pronunţată din perspectiva reliefată.

Or, în contextul în care părţile au formulat cereri de introducere în cauză a titularului sesizării, petentul B., şi ţinând cont de cadrul procesual în care s-a desfăşurat procedura administrativ-jurisdicţională la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, instanţa de fond nu mai era îndrituită să cenzureze acest cadru procesual deja stabilit.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că prin respingerea cererii de introducere în cauză a petentului B. pe motiv că prin acţiunea introductivă se solicită anularea unui act administrativ, iar chemarea în proces a persoanei care a formulat sesizarea nu are relevanţă atât timp cât nu s-a formulat o cerere împotriva acesteia ca urmare a admiterii acţiunii de anulare a hotărârii, prima instanţă a încălcat principiul disponibilităţii părţilor, precum şi cel al contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, aspecte de natură a atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În cauză, vătămarea procesuală constând în imposibilitatea verificării legalităţii actului administrativ contestat şi în contradictoriu cu petentul B., precum şi în imposibilitatea acestuia de a formula apărări şi a invoca eventuale excepţii, nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei de fond atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

În acest context, având în vedere incidenţa motivului de casare anterior menţionat, se constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., inclusiv în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, acestea urmând să fie examinate de instanţa de fond cu ocazia rejudecării cauzei, când, dispunând introducerea în cauză şi citarea petentului B., va proceda la cercetarea litigiului şi va lămuri în mod corespunzător situaţia de fapt si de drept existentă în speţa dedusă judecăţii, cu luarea în considerare a susţinerilor şi apărărilor tuturor părţilor, precum şi a celor statuate în cuprinsul prezentei decizii în referire la aspectul analizat.

Cu privire la cererea intimatului-reclamant, de obligare a recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, Înalta Curte constată că raţiunea acordării acestora, conform prevederilor legale incidente în materie, rezidă în aprecierea culpei procesuale a părţilor, la momentul soluţionării definitive a litigiului.

În cauză, cum litigiul nu a fost încă definitiv tranşat, iar soluţia instanţei de control judiciar este aceea de admitere a recursului şi de casare a hotărârii atacate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile acordării cheltuielilor de judecată astfel cum au fost solicitate de parte, acestea urmând a fi avute în vedere de instanţa de fond la rejudecarea cauzei.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs.

Pentru argumentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, reţinând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care relevă pronunţarea, de către instanţa de fond, a unei hotărâri cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 544/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei nr. 74 din 25 iunie 2021 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.