Anti-LGBT public speeches as continuous discrimination and the limits of freedom of expression

Şedinţa publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, din data de 24.10.2019, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii CNCD nr. 366/24.06.2019 şi constatarea, conform art. 2 alin. (1), (4) şi (5) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, a faptului că aspectele reclamate în petiţia nr. 2951/29.05.2017 constituie discriminare directă şi hărţuire a persoanelor LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, persoane transgender) de natură a încălca acestora din urmă dreptul la demnitate personală, precum şi aplicarea domnului C. a sancţiunii amenzii în cuantum de 30.000 de RON pentru încălcările menţionate anterior.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea unui nou act administrativ în care să se constate încălcările indicate şi să se dispună sancţionarea numitul C. cu amenda adecvată.

Prin încheierea din 6 martie 2020, instanţa a dispus introducerea în cauză a numitului C., în calitate de pârât.

2. Soluţia pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 602 din 10 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi a respins acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi C., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că faptele reclamate se încadrează în marjele libertăţii de exprimare.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele A. şi B., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., pentru aspectele ce vor fi menţionate în analiza recursului.

4. Apărările intimaţilor

Intimaţii, deşi legal citaţi, nu au formulat întâmpinări în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Recurentele au arătat că instanţa de fond a respins argumentele că în cauză ar fi vorba despre o contravenţie continuă, pe motiv că reclamantele nu ar fi probat existenţa unei unităţi de rezoluţie pe latura subiectivă a faptei contravenţionale manifestată prin mai multe acţiuni componente ale laturii obiective şi că nici sub aspectul laturii obiective nu s-ar identifica elementele de caracterizare a acestui tip de contravenţie din documentaţia depusă la dosar (pagina 12 din Sentinţa recurată). În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că decizia CNCD a statuat în mod legal asupra tardivităţii sesizării faptelor indicate ca fiind săvârşite anterior datei de 29.05.2016, adică cu mai mult de un an înaintea sesizării CNCD şi s-a pronunţa doar asupra faptelor săvârşite după acea dată. În al doilea rând, pe de o parte, instanţa de fond a motivat că faptele examinate de CNCD în cauză se încadrează în limitele libertăţii de exprimare şi de informare prin raportare la libertatea de gândire şi conştiinţă, considerând afirmaţiile reclamate ca fiind "informări legate de cele analizate în lucrarea pe care a publicat-o, exprimând un punct de vedere ca om de ştiinţă", "autorul acţionând în zona de informare a publicului cu privire la ideile sale relativ Ia subiectul abordat în cartea publicată.". Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că "nu pot fi reţinute argumentele privitoare la cartea scrisă de către autorul "D." -C., aceasta nefacând obiectul analizei în procedura CNCD." şi că "pârâtul CNCD nu este chemat să analizeze caracterul pur ştiinţific al lucrării..."' In al treilea rând, instanţa de fond a reţinut că obiectivul urmărit de autorul reclamat nu este circumscris unui scop ca atare în sensul celor reţinute în jurisprudenţa CEDO, printre care instanţa de fond citează "incitarea la excludere sau violenţă asupra unor persoane sau grupuri de persoane, propagarea unor stereotipuri negative la adresa acestora sau prin negarea unor evenimente istorice în care aceste grupuri au avut de suferit [...] atacării, intimidării, umilirii, discreditării sau incitării la violenţă ori la acţiuni care pot produce prejudicii împotriva unei persoane sau unui grup de persoane pe motiv de rasă, etnie, naţionalitate, vârstă, religie, sex, categorie socială, orientare sexuală, dizabilitate."

În ceea ce priveşte incidenţa pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. s-a susţinut că instanţa de fond nu a menţionat niciun moment în sentinţa recurată în ce au constat efectiv faptele examinate de către intimatul-pârât CNCD, care a fost conţinutul concret al declaraţiilor repetate ale intimatului-pârât C., nici afirmaţiile făcute înainte de 29.05.2016 (pe care în mod greşit le-a considerat prescrise), nici cele făcute după data respectivă. Astfel, instanţa de fond nu a examinat în mod efectiv, motivat, dacă afirmaţiile respective au un caracter continuu sau dacă sunt discriminatorii, dacă se încadrează sau ies din limitele libertăţii de exprimare. Prin urmare, instanţa de fond nu cuprinde în mod efectiv motivele de fapt pe care se întemeiază, şi-a întemeiat hotărârea recurată pe motive străine de cauză, neaplicând în mod efectiv faptelor în cauză principiile de drept pe care le-a dezvoltat în sentinţă.

De asemenea, sentinţa civilă recurată cuprinde motive contradictorii, deoarece pe de o parte instanţa de fond tratează afirmaţiile intimatului-pârât C. ca fiind informări din cartea publicată de acesta ca "om de ştiinţă", pe de altă parte reţine că "nu pot fi reţinute argumente privitoare la cartea scrisă" de către acest autor şi că nu se poate exprima asupra caracterului pur ştiinţific al lucrării. Aşadar, instanţa de fond, în această gândire contradictorie favorizează în mod nejustificat pe pârâtul C. în detrimentul recurentelor-reclamante, fără a oferi remedii efective suferinţelor îndurate de membrii-asociaţi ai acestora din urmă, statuând asupra faptului că intimatul-pârât C. poate să nu îşi asume responsabilitatea cu privire la consecinţele negative ale comportamentului său deoarece ar fi om de ştiinţă care a publicat o carte şi autorităţile nu pot trage la răspundere niciun comportament ulterior al acestuia, indiferent dacă încalcă legea.

În ceea ce priveşte incidenţa pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. s-a arătat că instanţa de fond a aplicat greşit şi a încălcat art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor:

"în cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp."

Noi s-a făcut 7 sesizări diferite, ci o singură sesizare pentru discriminare directă sub forma hărţuirii (art. 2 alin. (1) şi alin. (5), şi a încălcării dreptului la demnitate umană în baza art. 15 din O.G. nr. 137/2000).

Instanţa de fond a ignorat faptul că unitatea de rezoluţie a contravenţiilor rezultă "ex re", din săvârşirea faptelor, din rolul jucat de intimatul-pârât C. în campania pentru promovarea iniţiativei cetăţeneşti de modificare a definiţiei familiei în Constituţie, care a fost publicată în Monitorul Oficial în noiembrie 2015, dar a fost organizată dinainte. Astfel, intimatul-pârât C. a publicat cartea "E." la F., în anul 2014, pe care ulterior a promovat-o într-un turneu de propagandă a mesajelor de ură împotriva homosexualilor, în contextul organizării cetăţenilor în toată ţara pentru susţinerea iniţiativei cetăţeneşti de modificare a Constituţiei. Lista apariţiilor publice în care au fost făcute declaraţiile contestate în faţa CNCD se găseşte la fila x verso a dosarului de la instanţa de fond şi vizează 7 apariţii ale intimatului-pârât C. în perioada 18.02.2015-20:11.2016: - 18.02.2015, G., Bucureşti, Conferinţa "Tulburarea [identităţii de gen şi viitorul omenirii",

- 31.03.2016, Universitatea AI. I. Cuza Iaşi, Conferinţa "Familia şi educaţia între ideologie şi ştiinţă",

- 18.04.2016, Universitatea Ştefan cel Mare Suceava, "Societatea de mâine sub dictatura unui nou comunism",

- 20.11.2016, Alba Iulia, Conferinţa "Familia în faţa ofensivei ideologiei neomarxiste şi homosexualiste",

- în plus, intimatul-pârât C. participă cu aceleaşi tipuri de mesaje împotriva LGBT în medii de comunicare în masă diverse, în mod concomitent, ceea ce denotă scopul de a ajunge la un număr cât mai mare de persoane - emisiuni la posturi TV cu acoperire naţională, canalul Youtube unde orice persoană are acces, conferinţe, cărţi.

În acelaşi sens s-a arătat că instanţa de fond a încălcat şi aplicat greşit jurisprudenţa CEDO în domeniul nediscriminării şi libertăţii de exprimare

În primul rând, tocmai caracterul continuu al comportamentului reclamat în cauză, care a fost omis de către instanţa de fond şi de către intimatul-pârât CNCD este argumentul principal pentru care acest comportament să fie sancţionat în cauză de O.G. nr. 137/2000 şi nu protejat de libertatea de exprimare, cum a menţinut în mod greşit instanţa de fond.

Au arătat părţile că nu au reclamat o declaraţie sau câteva declaraţii disparate ale intimatului-pârât C., ci o adevărată campanie de defăimare şi de instigare la ură, dusă de către acesta împotriva comunităţii LGBT, din care fac parte şi membrii-asociaţi ai organizaţiilor recurentelor-reclamate. Cu câteva luni premergător lansării Iniţiativei cetăţeneşti de organizare a unui referendum de modificare a definiţiei familiei în Constituţiei, intimatul-pârât C. şi-a lansat o carte în care pretinde că a parcurs diferite lucrări ştiinţifice privind homosexualitatea, a participat într-un şir de conferinţe publice anti-LGBT, care îl aveau cap de afiş, în mai multe oraşe din ţară, a publicat înregistrări de la aceste conferinţe în mediul online, angrenând grupuri de persoane pe forumurile aferente, care preluau şi amplificau discursul urii împotriva LGBT şi a participat la emisiuni TV în care a propagat în continuare aceleaşi mesaje de ură împotriva comunităţii LGBT.

În al doilea rând, instanţa de fond a aplicat greşit jurisprudenţa CEDO în domeniul nediscriminării şi libertăţii de exprimare atunci când a omis încadrarea faptelor reclamate într-un abuz al libertăţii de exprimare, aşa cum este articulat în Articolul 17 din CEDO sau măcar într-o exprimare care este în afara limitelor libertăţii de exprimare (CEDO, Gunduz c. Turciei, 2003: "expresii concrete, care constituie discurs de ură, care ar putea fi ofensatoare către anumiţi indivizi sau grupuri, mi sunt protejatej de articolul 10 din Convenţie"; CEDO, Erbakan c. Turciei, 6 iulie 2006, paragf 56:

"[T]oleranţa şi respectul pentru demnitatea egală a tuturor fiinţelor umane constituie fundaţia unei societăţi democratice pluraliste. Astfel, de manieră principială, poate fi considerat necesar, în anumite societăţi democratice, să se sancţioneze sau chiar să se prevină toate formele de expresie care răspândesc, incită, promovează sau justifică ura bazată pe intoleranţă..."

CEDO, Ohensberger c. Austriei, 2 septembrie 1994: discursul care are ca efect distrugerea drepturilor şi libertăţilor unui grup vulnerabil nu poate fi autorizat pe baza libertăţii de exprimare.)

Instanţa de fond a încălcat CEDO, ignorând faptul că această Curte a declarat recent ca fiind inadmisibilă o cerere care invoca libertatea de exprimare în cazul unor afirmaţii făcute în public având caracter de discurs homofob (CEDO, Cari Johann H. c. Islandei, din data de 12 mai 2020). Era vorba despre un comentariu scris făcut în mediul online de un bărbat în vârstă de 72 de ani la o emisiune radio care invita ascultătorii să îşi exprime părerea pe un subiect din actualitate - introducerea în scoli a unui program de educaţie sexuală ce conţinea informaţii despre relaţiile homosexuale. Dl. H. a fost sancţionat cu amendă penală pentru infracţiunea de discurs care incită la ură discriminare, pentru un comentariu în care îşi exprima dezgustul faţă de relaţiile homosexuale pe care le califica drept "devianţe sexuale" şi le compara cu actul sexual în regnul animal. Dl. H. s-a plâns de o pretinsă] încălcare a libertăţii sale de exprimare. CEDO a declarat plângerea inadmisibilă ca fiind vădit nefondată în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a libertăţii de exprimare. După ce enumera cele două tipuri de discurs al urii (hate speech) care cade în afara protecţiei libertăţii de exprimare -discurs prin care se produce un abuz de drept contrar Convenţiei (art. 17 CEDO) şi discurs prin care se depăşesc limitele libertăţii de exprimare (art. 10 alin. (2) GEDO) (paragrafele 33-37 din decizie) - Curtea a decis că declaraţiile publice prin care se promovează intoleranţa şi detestarea persoanelor homosexuale care sunt în mod curent stigmatizate în societate este un comportament care este necesar să fie sancţionat într-o societate democratică, iar aceasta nu încalcă libertatea de exprimare, ci se încadrează în art. 10 alin. (2) CEDO (paragf. 38-40 din decizie). Instanţa de fond, a eşuat să aplice;aceste standarde cauzei de faţă, când declaraţii repetate, de o virulenţă şi de o gravitate mult mai mare, au fost făcute în mod sistematic, pe căi ce vizau adresarea unei audienţe şi au avut un impact public mult mai mare decât în cazul de mai sus. Prin urmare, cu atât mai mult se impunea sancţionarea lor contravenţională, conform legii şi jurisprudenţei CEDO.

Analizând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de recurs este nevoită să constate că nicăieri în sentinţa atacată ori în Decizia CNCD în discuţie nu sunt supuse analizei afirmaţiile în concret ale părţii reclamate. Aspectele motivatoare se rezumă la teoretizarea dreptului la liberă exprimare de parcă acesta ar fi unul absolut.

Trimiţând în opoziţie la această interpretare generalizată doar la ipoteza negării Holocaustului ori la genocidul armenilor din 1915-1916, Înalta Curte remarcă inexistenţa oricărei analize a textelor pretins incriminatoare şi necombătute în conţinut de către reclamat.

Detalii a oferit CNCD şi au fost reţinute şi de către prima instanţă doar cu privire la "calitatea de biofizician şi bioetician" a persoanei reclamate fără o minimă explicaţie a legăturii în concret a acestora cu aspectele expuse şi mult iterate.

Înalta Curte, în concret, nu găseşte nicio legătură concretă între biofizică şi etică (mai ales cea creştină) - de la care se revendică reclamatul inclusiv printr-un doctorat în materie - şi aspectele pretins medicale sau unele chiar penale (ca "pedofilia").

Este evidentă interpretarea eronată a principiilor dreptului la liberă exprimare garantat, atât de CEDO, cât şi de legile naţionale (e.g., O.G. nr. 137/2009).

Cât priveşte incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte înainte de a analiza dacă în cauză faptele imputate ar putea constitui o contravenţie continuă ţine să observe aspecte nesesizate de către instanţa de fond, deşi au fost relevate prin plângere.

Astfel, prin Hotărârea nr. 366/24.06.2019, CNCD "hotărăşte" admite excepţia tardivităţii plângerii (...) pentru faptele reclamate anterior datei de 29 octombrie 2016.

Înalta Curte nu regăseşte defel în cuprinsul deciziei CNCD, nici punerea în discuţie a excepţiei, nici analiza acesteia.

Instanţa de fond analizează acest aspect în conformitate cu prevederile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, făcând pentru prima dată aprecieri asupra caracterului continuu al pretinsei contravenţii, deşi, repetăm, o asemenea interpretare nu se regăseşte în decizia pe care o analizează.

Presupunând că aceasta a avut în vedere Colegiul Director al CNCD, cu toate rezervele evidente, Înalta Curte apreciază ca eronată interpretarea dată de judecătorul fondului.

Faţă de conţinutul concret al celor afirmate cu fiecare prilej enumerat, este mai presus de orice îndoială că persoana reclamată analizează sau face succesiv afirmaţii despre homosexualitate în detalierea aceloraşi idei şi într-o evidentă unitate de rezoluţie, pornind, pe de o parte, de la invocata sa calitate de om de ştiinţă şi, trecând prin citarea unor pretinse studii, până la concluzii proprii sau aşa-zis reţinute de la alţi autori.

Înalta Curte, faţă de datele concrete ale speţei, apreciază că în cauză este vorba în mod neechivoc despre o contravenţie continuă, impunându-se a fi analizate toate afirmaţiile imputate persoanei reclamate.

Or, din conţinutul acestora - şi vom cita doar două:

"homosexualii, mare parte din ei, îi abuzează pe copii sau pe tineri"; şi "Sunt o mulţime de studii care arată următorul lucru: căsătoria între homosexuali va ridica probleme mari la nivel social, în sensul că se schimbă raportul de negociere între bărbat şi femeie. (...) Ne aflăm în faţa unei ofensive fără precedent împotriva familiei." - reiese depăşirea limitelor libertăţii de exprimare general acceptate.

Nu lipsit de importanţă este, în acest context, aspectul că pentru aceste (aceleaşi) declaraţii, Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat, spre exemplu, televiziunea publică (TVR) pentru "încălcarea obligaţiei legale privind asigurarea unei informaţii corecte şi obiective a publicului pentru finalizarea liberei formări a opiniilor" .

Aici reamintim că se impune a ne raporta şi la o amplă jurisprudenţă a CNCD în materia discriminării pe criteriu de sex (gen).

Cât priveşte interpretarea hotărârilor CEDO invocate, Înalta Curte se mărgineşte a observa faptul că, în cuprinsul sentinţei, aspectele evidenţiate au fost de multe ori scoase din contextul factual analizat.

În concluzie, se constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei, potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 37/2000, declaraţiile reclamate neîncadrându-se în mod evident în noţiunea legală şi convenţională a "libertăţii de exprimare".

Urmează, deci, a fi casată sentinţa primei instanţe şi anulată hotărârea netemeinică şi nelegală emisă de intimatul CNCD, care în mod greşit nu a analizat şi reţinut existenţa contravenţiei continue.

Cum însă Înalta Curte nu poate să se substituie atribuţiilor CNCD în cuantificarea gravităţii faptelor şi aplicării sancţiunilor corespuzătoare, intimatul va fi obligat să procedeze la reexaminarea petiţiei sub aceste aspecte, ţinând seama de cele dezlegate prin prezenta decizie.

Faţă de aceste împrejurări de fapt şi de drept, cererile de la pct. 2 din acţiunea recurentelor reclamante de aplicare directă a unei sancţiuni şi într-un anumit cuantum nu pot fi primite.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum faţă de motivele analizate rezultă incidenţa pct. 6 şi pct. 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi, în temeiul art. 496 din Cod, va casa în parte sentinţa, admiţând în parte acţiunea reclamantelor.

Totodată, va menţine ca legală dispoziţia sentinţei referitoare la cererea de repunere pe rol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 602 din 10 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa.

Admite în parte acţiunea.

Anulează hotărârea nr. 366/24.06.2019 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Obligă pârâtul CNCD la reexaminarea petiţiei reclamantelor.

Menţine în rest sentinţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2022.