Negative conflict of jurisdiction resolved by consolidation of territorial competence following untimely invocation of incompetence

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamanta RNP Romsilva-Direcţia Silvică Bacău a chemat în judecată pe pârâţii Garda Forestieră Suceava, pentru Garda Forestieră Neamţ şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 11.228,07 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de pază datorate, sumă pe care aceştia refuză nejustificat să o deconteze.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 209/C din data de 30.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Neamţ invocată de pârâta Garda Forestieră Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta RNP Romsilva-Direcţia Silvică Bacău, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Suceava, pentru Garda Forestieră Neamţ, şi Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Neamţ a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Instanţa a reţinut că reclamanta se judecă în contradictoriu cu Garda Forestieră Suceava şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

A apreciat că de vreme ce reclamanta este o instituţie publică, iar sediul pârâţilor se află în municipiul Suceava, respectiv, Bucureşti, faţă de prevederile exprese prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele în circumscripţia cărora se află sediul celor două instituţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.05.2022 sub nr. x/2022.

2.2. Prin sentinţa nr. 471 din data de 16.06.2022, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul RNP ROMSILVA - Direcţia Silvică Bacău, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Neamţ, Garda Forestieră Suceava, pentru Garda Forestieră Neamţ, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă materială procesuală între Tribunalul Suceava şi Tribunalul Neamţ; a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a dispus trimiterea dosarului spre soluţionarea pe calea regulatorului de competenţă a prezentului conflict negativ de competenţă către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Suceava a reţinut că la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii din 23.02.2022, instanţa nu a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ. şi nu a invocat şi nici nu a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale. În schimb, instanţa a pus în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a Gărzii Forestiere Suceava - pentru Garda Forestieră Neamţ.

Faţă de cele invocate prin întâmpinare, reclamanta nu a înţeles să facă aplicarea art. 204 C. proc. civ. privind modificarea cadrului procesual, aspecte ce rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 23.02.2022.

Posibilitatea instanţei de a introduce în cauză anumite subiecte de drept, cu respectarea principiului disponibilităţii, este reglementată de art. 161 din Legea nr. 554/2004, situaţie în care terţul dobândeşte calitatea de intervenient. În schimb, introducerea în cauză a unui nou subiect de drept, respectiv Garda Forestieră Neamţ, la data de 23.02.2022 nu poate avea ca efect modificarea competenţei instanţei.

Pe de altă parte, modalitatea de introducere în cauză a Gărzii Forestiere Suceava, prin încheierea din 23.02.2022, în calitate de pârâtă şi pentru Garda Forestieră Neamţ, relevă cu atât mai mult imposibilitatea instanţei de a modifica cadrul procesual sub aspectul pârâtului şi, implicit, a competenţei prin raportare la sediul acestuia.

Indiferent dacă Garda Forestieră Neamţ nu are personalitate juridică şi este în subordinea Gărzii Forestiere Suceava, situaţie în care se aplică art. 56 alin. (2) C. proc. civ., determinarea competenţei teritoriale se va face tot prin raportare la sediul său, avându-se în vedere că aceasta şi-a păstrat calitatea de parte în proces (nefiind scoasă din proces).

Cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 11.228,07 RON, întemeindu-se pe refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Neamţ de a deconta respectiva sumă. Din motivarea cererii rezultă că deconturile au fost transmise Gărzii Forestiere Neamţ. Prin urmare, în faza administrativă, reclamanta s-a adresat Gărzii Forestiere Neamţ, aspecte ce explică cadrul procesual sub aspectul părţilor stabilit prin cerere.

Pe de altă parte, primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate în faţa primei instanţe şi au putut pune concluzii a fost cel din data de 23.02.2022. Aşadar, la momentul invocării excepţiei, instanţa devenise competentă prin depăşirea termenului prev. la art. 131 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte urmează a dezlega regulatorul de competenţă în raport cu soluţia adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa materială şi poate declina competenţa instanţei iniţial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanţă de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului al apărare şi al contradictorialităţii etc., ci doar întrunirea condiţiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepţiei necompetenţei materiale procesuale.

A stabilit Înalta Curte că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul.

De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

În cauză, la primul termen de judecată din 23.02.2022, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Gărzii Forestiere Suceava - pentru Garda Forestieră Neamţ.

La următorul termen din data de 30.03.2022, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Garda Forestieră Suceava.

Potrivit dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ.:

(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.

Modificările aduse prin dispoziţiile art. 130 şi 131 din C. proc. civ., au urmărit implementarea principiului accelerării judecăţii, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., prin stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepţiei de necompetenţă materială, şi anume, până la primul termen la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune şi concluzii.

Chiar dacă tribunalul a apreciat la termenul din data de 23.02.2022 că se impune introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Gărzii Forestiere Suceava - pentru Garda Forestieră Neamţ, instanţa era datoare să procedeze potrivit art. 131 din C. proc. civ.

Reţinând că la termenul din data de 23.02.2022 la care părţile au fost legal citate în faţa Tribunalului Neamţ, instanţa nu a procedat potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, în raport şi de considerentele Deciziei nr. 31/2019, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat că: "necompetenţa materială procesuală poate fi invocată de părţi ori de judecător doar în faţa primei instanţe, până la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, în condiţiile art. 131 din C. proc. civ.. Invocarea excepţiei de necompetenţă materială de soluţionare a cauzei ulterior acestui moment procesual nu mai este posibilă, având loc o consolidare a competenţei materiale procesuale în mod definitiv în privinţa instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea. Dacă prima instanţă invocă excepţia necompetenţei materiale procesuale după momentul prevăzut expres în art. 131 din C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, motivând că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material. În ipoteza în care lipseşte această încheiere interlocutorie prin care s-a reţinut competenţa, al cărei caracter este obligatoriu, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat", va constata că a operat prorogarea de competenţă în favoarea tribunalului pentru neinvocarea excepţiei în termenul legal.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1) şi art. 132 din C. proc. civ., Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a rămas competent să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, după ce instanţa a trecut de momentul primului termen de judecată la care se putea invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta RNP ROMSILVA - Direcţia Silvică Bacău în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Suceava pentru Garda Forestieră Neamţ şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 septembrie 2022.