Classification allowance calculation and 5% surcharge applicability under Law 153/2017 for judicial-grade civil servants

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2021

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a formulat plângere împotriva adresei nr. x/2018, emisă de Ministerul Justiţiei ca răspuns la contestaţia împotriva Ordinului ministrului justiţiei nr. 561/C din 06.02.2018 - Anexa la acest ordin, solicitând:

1) anularea Anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 561/C din 06.02.2018, prin care i-au fost stabilite drepturile salariate începând cu data de 01.01.2018 şi emiterea unei noi anexe, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 153/2017 privind indemnizaţia de încadrare pentru funcţia de inspector în cadrul Ministerului Justiţiei (art. 11 lit. d) din cap. VIII, Anexa nr. V la Legea cadru nr. 153/2017 rap. la lit. A) nr. crt. 2 din cap. I, Anexa nr. V şi la art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 din cap. VIII, Anexa nr. V la acelaşi act normativ), anexă care să cuprindă indemnizaţia maximă de încadrare aferentă unui judecător cu grad de curte de apel, majorată cu 5%, precum şi sporurile aferente, defalcate, atât în valoare absolută, cât şi în cotă procentuală;

2) reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei lunare şi a celorlalte drepturi aferente, prin includerea în veniturile salariale inclusiv a majorării de 5% prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 din cap. VIII, Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01.01.2018 şi pentru viitor;

3) obligarea pârâtului la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea veniturilor salariale cuvenite potrivit pct. 1 şi 2, începând cu data de 01.01.2018 şi până la data plăţii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3442 din 09 august 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, deşi fost admisă contestaţia în parte şi i s-a acordat prin cel de-al doilea ordin, OMJ nr. 1637/C/10.05.2017, coeficientul aferent indemnizaţiei de încadrare maxime corespunzătoare judecătorului cu grad de curte de apel (9,20, mărit cu 110,58% faţă de cel de 8,32 din primul ordin), indemnizaţia de încadrare brută lunară nu a crescut în acelaşi procent, ci a rămas aceeaşi - 21.519 RON. Prin urmare, i s-a recunoscut dreptul la coeficientul maxim (crescut de la 8,32 la 9,20), însă nu i s-a recalculat efectiv şi indemnizaţia brută lunară corespunzătoare coeficientului maxim de 9,20, respectiv 23.796 RON (21.519 X 110,58%).

Recurentul reclamant a apreciat că nu i s-au aplicat decât la modul iluzoriu, şi nu în concret, dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Anexa V referitoare la indemnizaţia de încadrare maximă.

Având în vedere faptul că indemnizaţia corect calculată de 23.796 RON o depăşeşte pe cea de 23.000 RON, se va plafona la această din urmă valoare, conform art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2018, rezultând o indemnizaţie de încadrare maximă de 23.000 RON corespunzătoare judecătorului cu grad de curte de apel, la care se va aplica majorarea de 5% prevăzută la nr. crt. 5. Prin urmare, nu i s-au aplicat nici dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 privitoare la majorarea de 5% a indemnizaţiei de încadrare.

4. Apărările formulate de intimat

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul pârât Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere vizând anularea Anexei la OMJ nr. 561/C/06.02.2018, prin care i-au fost stabilite drepturile salariale începând cu data de 01.01.2018 şi emiterea unei nou anexe în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, anexă care să cuprindă indemnizaţia maximă de încadrare aferentă unui judecător cu grad de curte de apel, majorată cu 5%, precum şi sporurile aferente, defalcate, atât în valoare absolută, cât şi în cotă procentuală.

Totodată, a solicitat reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei lunare şi a celorlalte drepturi aferente, prin includerea în veniturile salariale inclusiv a majorării de 5%, începând cu data de 01.01.2018 şi pentru viitor, precum şi obligarea pârâtului la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare, sume actualizate cu indicele de inflaţie la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului ca neîntemeiată, reţinând că stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului s-a realizat cu respectarea prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Recurentul reclamant a susţinut că, deşi prin OMJ nr. 1637/C/10.05.2017 i-a fost stabilit coeficientul 9,20, indemnizaţia de încadrare brută lunară nu a crescut, ci a rămas aceeaşi.

Instanţa de recurs reţine că, urmare a admiterii în parte a contestaţiei formulate împotriva OMJ nr. 561/C/06.02.2018, s-a emis OMJ nr. 1637/C/10.05.2017 prin care s-a acordat recurentului reclamant coeficientul aferent indemnizaţiei de încadrare maxime corespunzătoare judecătorului cu grad de curte de apel, respectiv coeficientul 9,20. La stabilirea acestui coeficient s-au avut în vedere dipoziţiile art. 11 lit. d) din Capitolul VIII-Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi funcţia recurentului reclamant de inspector în cadrul Ministerului Justiţiei.

În ceea ce priveşte indemnizaţia de încadrare, în mod corect au fost avute în vedere dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale stabilite fiind cele acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%, în condiţiile în care indemnizaţia astfel stabilită era mai mică de decât cea prevăzută prin aceeaşi lege pentru anul 2022.

Astfel, dacă prin ordinul iniţial a fost stabilit cuantumul indemnizaţiei de încadrare brută lunară corespunzătoare coeficientului 8,32 în sumă de 17.215 RON, în urma emiterii OMJ nr. 1637/C/10.05.2017 a fost stabilită o indemnizaţie de încadrare brută lunară în cuantum de 21.519 RON corespunzătoare noului coeficient acordat recurentului, respectiv 9,20 .

Raportat la cuantumul indemnizaţiei astfel stabilite care nu este mai mare decât cea prevăzută de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, nu poate fi primită susţinerea recurentului privind majorarea cu 5% a indemnizaţiei de încadrare, întrucât acesta nu se află în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 din Anexa 5 la aceeaşi lege.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 3442 din 09 august 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.