Legality of revocation of surface-based agricultural payments for failure to prove right of use and exploitation of declared land area

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Primul ciclu procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată la 05.11.2014 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal (ca efect al declinării prin sentinţa nr. 495 din 12.05.2015 a Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal), reclamanta S.C. A. S.R.L., prin B., în calitate de administrator, şi C., cu procură legalizată, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, anularea Deciziei nr. 10358 din 15 mai 2014 emisă de pârâtă, prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare înregistrat cu nr. x din 27.02.2014 la APIA - Direcţia Antifraudă şi cu nr. x din 03.03.2014 la APIA Bucureşti, proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prin s-au stabilit pentru S.C. A. S.R.L. creanţe bugetare în sumă de 122757 RON pentru cererea de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţa campania 2011 nr. x/03.05.2011.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 223 din 28.10.2015, Curtea de Apel Ploieşti -, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie Pentru Agricultură.

3. Recursul

Împotriva sentinţei nr. 223 din 28.10.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea completării probatoriilor cu o expertiză care să aibă obiectivele depuse la dosar, la instanţa de fond.

În drept, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

4. Decizia pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 6571 din data de 19.12.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei împotriva sentinţei nr. 223 din 28.10.2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare, instanţei de fond.

Al doilea ciclu procesual

5. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 182 din 2 noiembrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură; a anulat Decizia nr. 10358/15.05.2014 de soluţionare a contestaţiei şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.02.2014 înregistrat la APIA sub nr. x/3.03.2014; a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 122751,91 RON, reprezentând sumă ce se cuvenea reclamantei în campania 2011, sumă nelegal reţinută; totodată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5250 RON, cheltuieli de judecată.

6. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 182 din 2 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se invocă de recurenta-pârâtă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 lit. c), f) şi j) din O.U.G. nr. 125/2000 şi a dispoziţiilor art. 73 alin. 1 din Regulamentul CE al Comisiei nr. 796/20000 de către instanţa de fond în rejudecarea cauzei dispusă de ÎCCJ, secţia contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 6571/19.12.2019.

Recurenta-pârâtă arată că soluţia de admitere a acţiunii este nelegală, actele contestate şi anulate de prima instanţă fiind legal emise.

Aceasta deoarece reclamanta-intimată în calitate de beneficiară şi titulară a cererii a schemei de plată unică pe suprafaţă nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 7 alin. 1 lit. c), f) şi j) din O.U.G. nr. 125/2006 în baza cărora se acordă acest sprijin financiar

c)să înscrie, sub sancţiunea legii penale, date reale, complete şi perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafaţă şi în documentele anexate, inclusiv lista suprafeţelor;(...)

f)să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosinţă si să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea: (...)".

j) să comunice în termen de 10 zile, în scris. Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii şi data acordării plăţii. Aceste modificări se referă la suprafaţa agricolă utilizată a exploataţiei, transferarea proprietăţii fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informaţiilor din formularul de cerere."

Se arată că la data depunerii cererii unice de plată pe suprafaţă nr. x pentru suprafaţa de 228,92 ha şi în raport de documentele justificative depuse nu a existat suspiciuni cu privire la veridicitatea documentelor prezentate de fermier fiind emisă Decizia de plată nr. x/19 octombrie 2011, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 4 din Ordinul MADR nr. 246/2008.

Ulterior, cu ocazia verificărilor dispuse de alte organe inclusiv penale s-a constatat neregula constatată legal în sensul art. 2 alin. 1 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 66/2011 în sensul că suprafaţa menţinută în adeverinţa nr. x/4.05.2011 emisă de Primăria comunei Săhăteni în sensul că reclamanta deţine şi utilizează suprafaţa totală de 228,92 ha nu corespunde realităţii. Aceasta deoarece nu a fost depusă pentru întreaga suprafaţă contracte de arendă înregistrate în registrul agricol suprafaţa fiind mai mică, respectiv 199,16 ha.

Se arată că prima instanţă nu a ţinut cont de această situaţie de fapt, probată, probată şi cu declaraţiile în dosarul penal ale numitului C., care a prezentat ulterior contracte de comodat pentru diferenţa de teren, faţă de care nu era probat dreptul de folosinţă.

Se invocă aplicarea greşită de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi art. 7 (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 deoarece prin anularea actelor emise de autoritatea recurentă a rămas nesancţionată culpa beneficiarului plăţilor directe reclamanta în cauză care nu a probat că deţine cu titlu valabil termenul care îl utilizează.

În consecinţă în raport de neregula constatată s-a emis legal procesul-verbal de constatare nereguli din 26.02.2014 fiind apreciat necuvenit sprijinul financiar aprobat.

Se invocă nelegalitatea sentinţei atacate şi în raport de faptul că în rejudecare instanţa a apreciat ca valabile contractele de arendare şi de comodat încheiate de reclamantă după data verificării cererii de plată pentru campania 2011, după emiterea deciziilor de plată şi după efectuare tuturor plăţilor.

Se invocă faptul că nu s-a ţinut cont de neregula constatată în sensul O.U.G. nr. 66/2011 şi anume menţinerea unor date nereale în cuprinsul cererii de plată precum şi în documentaţia aferentă cererii, culpa aparţinând reclamantei-intimate şi nu autorităţii recurente.

În cadrul recursului se invocă şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 451 alin. 2 C. proc. civ. în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii şi nulităţii recursului şi a solicitat, pe fond în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicitat respingerea excepţiilor invocate.

În şedinţa publică din 27.09.2022 reclamanta-intimată a renunţat la invocarea excepţiei tardivităţii formulării recursului.

Motivat în aceeaşi şedinţă Curtea a respins excepţia nulităţii recursului, urmând a se face aplicarea Deciziei RIL nr. 3/2020 privind contestarea cuantumului cheltuielilor de judecată de către recurenta-pârâtă.

Analizând recursul declarat întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză neputându-se reţine interpretarea şi aplicarea greşită a normelor naţionale şi a legislaţiei şi jurisprudenţei comunitare de către prima instanţă.

Curtea constată că soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor contestate este dată de prima instanţă în rejudecare cu respectarea dispoziţiilor art. 501 alin. 1 şi (3) C. proc. civ. în sensul că instanţa a verificat dacă reclamanta utiliza suprafaţa de teren de 228,92 ha admiţând în acest sens, conform decizie de casare şi proba cu expertiza de specialitate.

Coroborat analizând neregulile constatate în actele contestate şi în raport de concluziile raportului de expertiză din care rezultă exploatarea în campania 2021 a suprafeţei de 228,29 ha de către reclamantă, prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 6 alin. 1 şi 7(1) lit. a) şi f) din O.U.G. nr. 125/2006.

Instanţa a reţinut in mod corect prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, in forma aflata în vigoare în campania 2011 potrivit căreia "beneficiarii plaţilor directe in cadrul Schemei de plata unica pe suprafaţa pot fi persoanele fizice si/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicita plata, in calitate de proprietari,arendasi,concesionari,asociati administratori în cadrul asociaţiilor in participatiune, locatari sau alte asemenea".

Potrivit art. 7 alin. (1) lit. a). si f. din acelaşi act normativ, pentru a beneficia de acordarea de plaţi in cadrul schemelor de plata unica pe suprafaţa, solicitanţii trebuie sa fie înscris în registrul fermierilor, administrat de APTA, sa depună cerere de solicitare a plaţilor si sa îndeplinească următoarele condiţii generale:

a -să exploateze un teren agricol cu o suprafaţa de cel puţin 1 ha iar suprafaţa parcelei sa fie de cel puţin 0.3 ha

f -să prezinte documentele care dovedesc dreptul de folosinţa si sa poată face dovada ca utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

Pentru a beneficia de fonduri comunitare solicitantul trebuie sa îndeplinească 2 condiţii cumulative,respectiv sa exploateze terenuri agricole si sa aibă drept de folosinţa asupra acestor terenuri, iar reclamanta intimată a îndeplinit aceste condiţii.

Curtea nu va reţine aspectele de fapt, care au format obiectul dosarului penal soluţionat prin Ordonanţa de clasare emisă în dosarul nr. x/2013, necontestată de autoritatea recurentă.

În dosarul penal s-au verificat declaraţiile mandatarului societăţii reclamante pe aspectul încheierii ulterioare a contractelor de arendă şi de comodat. Iar aceste contracte fac dovada utilizării legale a întregii suprafaţe pentru care s-a solicitat sprijin de 228,29 ha conform adeverinţei nr. x/4.05.2011 emisă de Primăria Săhăteni care a stat la baza aprobării cererii de sprijin.

În mod corect prima instanţă a constatat că actele emise sunt nelegale deoarece nu există în fapt neregulile constatate, fiind făcută dovada utilizării efective a suprafeţei de teren de 328,92 ha de către societatea reclamantă, sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 6 (1) din O.U.G. nr. 125/2006.

În acest sens, este de menţionat hotărârea pronunţată de CJUE în cauza C-216/19, WQ împotriva Land Berlin, în care se arată următoarele:

32 Prin intermediul primei întrebări, instanţa de trimitere solicită în esenţă să se stabilească dacă, atunci când o cerere de ajutor este depusă atât de proprietarul unor suprafeţe agricole, cât şi de un terţ care utilizează efectiv aceste suprafeţe fără a deţine vreun drept de utilizare asupra lor, hectarele eligibile corespunzătoare suprafeţelor menţionate sunt "la dispoziţia", în sensul articolului 24 alin. (2) prima teză din Regulamentul nr. 1307/2013, a unuia sau a celuilalt dintre aceşti solicitanţi sau nu sunt la dispoziţia niciunuia dintre cei doi.

33 În această privinţă, articolul 24 alin. (2) prima teză din Regulamentul nr. 1307/2013 prevede că, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau a unor circumstanţe excepţionale, numărul drepturilor la plată alocate fiecărui fermier în anul 2015 este egal cu numărul hectarelor eligibile pe care fermierul le declară în cererea sa de ajutor pentru anul 2015 şi care se află la dispoziţia sa la o dată stabilită de statul membru.

34 Constatând în acelaşi timp că expresia "la dispoziţia sa" nu este definită în această prevedere, trebuie arătat că nici articolul 24 din Regulamentul nr. 1307/2013, nici vreo altă dispoziţie din reglementarea Uniunii nu impune ca un titlu de proprietate sau orice dovadă a unui drept de utilizare să fie prezentate în susţinerea unei cereri de alocare de drepturi la plată pentru a se stabili că hectarele eligibile declarate sunt la dispoziţia solicitantului.

35 Curtea a statuat deja în această privinţă că statele membre dispun de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte documentele justificative şi dovezile pe care trebuie să le ceară de la un solicitant de ajutor în legătură cu suprafeţele care fac obiectul cererii sale. Cu toate acestea, exercitarea de către statele membre a marjei lor de apreciere referitoare la dovezile care trebuie prezentate în susţinerea unei cereri de ajutor, în special în ceea ce priveşte posibilitatea de a obliga un solicitant de ajutor să prezinte un titlu juridic valabil care justifică dreptul său de a utiliza suprafeţele care fac obiectul cererii sale, trebuie să respecte obiectivele urmărite de reglementarea Uniunii vizată şi principiile generale de drept al Uniunii, în special principiul proporţionalităţii (Hotărârea din 24 iunie 2010, Pontini şi alţii, C-375/08, EU:C:2010:365, punctele 82 şi 86).

Aspectul de nelegalitate privind aplicarea art. 451 alin. 2 C. proc. civ. cuantumul cheltuielilor de judecată acordat de prima instanţă nu va fi analizat, reprezentând aspecte de fapt care nu pot constitui obiect al recursului în raport de Decizia RIL nr. 3/2020.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

Conform art. 453 alin. 1 C. proc. civ. va fi obligată recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură împotriva sentinţei nr. 182 din 2 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură la plata către intimata-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 27 septembrie 2022.