Jurisdictional conflict over public employment promotion: Labor dispute vs. administrative act competence under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021 la data de 12.03.2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Constanţa, cu citarea Ministerului Justiţiei pentru opozabilitate, obligarea pârâtei să emită o decizie de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, ca urmare a declarării ca admis la examenul de promovare în grad/treaptă profesională superioară în cadrul aceleiaşi instanţe pentru personalul auxiliar de specialitate, organizat de Curtea de Apel Constanţa în data de 11.12.2018, respectiv obligarea acesteia să achite diferenţele de drepturi salariale începând cu data de 11.12.2018, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, cu calcularea şi plata dobânzii legale aferente drepturilor pretinse, de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective.

Reclamanta a depus, totodată, cerere de completare/modificatoare a acţiunii formulate, solicitând obligarea la modificarea statelor de funcţii prin ordin al ministrului justiţiei, respectiv obligarea pârâtei Curtea de Apel Constanţa la emiterea unui răspuns la plângerea prealabilă din data de 25.09.2020 .

Prin sentinţa nr. 1257 din data de 23 iunie 2021 Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Constanţa şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, date fiind dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi faptul că reclamantul desfăşoară activitatea de grefier în cadrul Tribunalului Constanţa.

După declinarea de competenţă şi înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, acestă instanţă, prin sentinţa nr. 5333 din data de 23 septembrie 2021 a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Constanţa, în favoarea uneia dintre Secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti, respectiv secţiei a VIII-a sau secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamanta se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Justiţiei, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, solicitând instanţei de contencios administrativ modificarea statelor de funcţii prin ordin al ministrului Justiţiei.

Din acest motiv, singurul criteriu de stabilire a competenţei materiale este cel al poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice, având în vedere şi faptul că reclamanta a invocat în susţinerea cererii de chemare în judecată dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar nu vreo prevedere legală din Codul muncii.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 1008 din data de 20 mai 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Curtea de Apel Constanţa şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, prin urmare, a suspendat soluţionarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că, deşi prin acţiunea promovată reclamanta invocă dispoziţiile Legii nr. 554/2004, fondul litigiului este legat de exercitarea funcţiei publice deţinute de reclamantă şi a raportului individual de muncă în sens larg.

În ceea ce priveşte cererea adiţională prin care reclamanta a formulat încă un capăt de cerere, solicitând obligarea pârâţilor la modificarea statelor de funcţii prin ordin al ministrului justiţiei, s-a reţinut că aceasta nu influenţează competenţa în soluţionarea cauzei având în vedere dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.. În plus, faptul că, pentru a atinge finalitatea dorită, reclamanta a înţeles să solicite şi obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statutului de funcţii, nu are nicio relevanţă în determinarea competenţei de soluţionare în fond a cauzei, obiectul acţiunii vizând protecţia drepturilor subiective rezultate din raporturile de muncă dintre părţi.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar iniţiat de reclamanta din prezenta cauză este reprezentat de solicitarea de obligare a Curţii de Apel Constanţa, în calitate de ordonator de credite, la emiterea deciziei de încadrare în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, începând cu data validării rezultatelor examenului promovat în acest sens, organizat de către pârâtă. În cuprinsul acţiunii au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004, însă fondul litigiului dedus judecăţii este legat de exercitarea funcţiei publice deţinute şi de raportul individual de muncă în sens larg.

Contenciosul administrativ definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 reprezintă activitatea de soluţionare, de către instanţele competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Astfel, reclamanta a înţeles să învestească instanţa cu un veritabil litigiu referitor la raportul său de muncă, în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Constanţa, solicitând obligarea Curţii de Apel Constanţa la emiterea deciziilor de încadrare - acte administrative, concomitent cu obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statului de funcţii.

Faptul că, pentru a atinge finalitatea dorită, reclamanta a înţeles să solicite şi obligarea Ministerului Justiţiei la modificarea statutului de funcţii, nu are nicio relevanţă în determinarea competenţei de soluţionare în fond a cauzei, obiectul acţiunii vizând protecţia drepturilor subiective rezultate din raportul de muncă dintre părţi.

În speţă nu prezintă relevanţă rangul autorităţii publice competente să modifice statutul de funcţii al instanţei în cadrul căreia funcţionează reclamanta, acţiunea acesteia fiind determinată de refuzul Curţii de Apel Constanţa de a emite o decizie de încadrare, iar acesta nu este o autoritate publică centrală.

Împrejurarea că persoana vătămată a chemat în judecată în calitate de pârât şi o autoritate publică centrală nu atrage, în mod automat, competenţa de judecată a cauzei în primă instanţă în favoarea curţii de apel, din acest punct de vedere important fiind caracterul unitar al acţiunii formulate de reclamantă, prin care se urmăreşte protecţia pe cale judiciară a drepturilor subiective rezultate din raportul său de muncă, astfel că în cauză este incidentă norma de competenţă instituită de art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Constanţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2022.