Exclusive territorial jurisdiction in administrative litigation: public authority plaintiff bound to defendant's domicile regardless of private-party status

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.04.2021 sub nr. x/2021, reclamanta Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Program Operaţional Regional - Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă - Compartimentul de Soluţionare Contestaţii, a solicitat următoarele:

1. anularea deciziei nr. 409/13.10.2020 emisă de pârât prin Comisia de soluţionare a contestaţiei aferentă contestaţiei nr. 22087/14.09.2020 formulată de Direcţia de Sănătate Publică Iaşi;

2. anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.08.2020 emisă de Serviciul de Constatare Nereguli şi Antifraudă, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional din cadrul MLPDA, privind proiectul contractul de finanţare nr. x/14.12.2018.

3. exonerarea Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi de la plata debitului de 50.292,92 RON, stabilit conform Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.08.2020.

Prin sentinţa civilă nr. 1371/2021 din data de 8 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că litigiul priveşte suma de 50.292,92 RON reprezentând contribuţie din fondurile Uniunii Europene, sumă la care se raportează criteriul valoric prevăzut de alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2. 1 Prin sentinţa civilă nr. 1642/2022 din 25 martie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Direcţia de Sănătate Publică Iaşi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei, DGPORSCNA, Compartimentul de Soluţionare Contestaţii, chemaţi în garanţie Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Finanţelor, având ca obiect anulare act administrativ decizia nr. 409/13.10.2020, în favoarea Tribunalului Iaşi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la faptul că reclamantul este simplu beneficiar al măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă, acesta neacţionând în regim de putere publică a apreciat că este competentă instanţa de la sediul reclamantului.

2. 2 Prin sentinţa civilă nr. 394/2022 din 19 mai 2022 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei şi înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, făcând trimitere la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a avut în vedere faptul că în cauzele de contencios administrativ calitatea de reclamant poate aparţine fie unei persoane fizice sau juridice de drept privat, caz în care competenţa se determină prin aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fie unei autorităţi publice, instituţii publice sau asimilate acestora, caz în care competenţa teritorială se determină potrivit tezei a II-a a aceluiaşi articol, apreciind că este lipsită de importanţă împrejurarea că autoritatea publică reclamantă nu acţionează în regim de putere publică.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta, Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Program Operaţional Regional - Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă - Compartimentul de Soluţionare Contestaţii, de anulare a deciziei nr. 409/13.10.2020 emisă de pârât şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/05.08.2020 emisă de Serviciul de Constatare Nereguli şi Antifraudă - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional din cadrul MLPDA, privind proiectul contractul de finanţare nr. x/14.12.2018, Cod SMIS 125210, cu titlul "Asigurarea accesului la servicii de sănătate în regim ambulatoriu pentru populaţia judeţului Iaşi - POR 2014 - 2020", prin care s-a reţinut în sarcina reclamantei un debit de 50.292,92 RON.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018.

Potrivit art. 10 alin. (1), alin. (1)1 şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, " (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(1)1 Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului Bucureşti.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincţie în funcţie de litigiu ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecinţă, interpretarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

1. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Direcţia de Sănătate Publică Iaşi, pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, DGPORSCNA, Compartimentul de Soluţionare Contestaţii şi chemaţii în garanţie Ministerul Finanţelor şi Ministerul Sănătăţii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.