Scope of mandatory execution of disciplinary review for judicial experts: exclusion of substantive technical audit from administrative competence

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe cerere de executare silită a deciziei nr. 6542 din 03.12.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţei nr. 492 din 15 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe, având ca obiect "amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art. 24 din Legea nr. 554/2004)", ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 492 din 15 martie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A., criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 6542/03.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a apreciat recurenta că hotărârea este pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material deoarece prin hotărârea atacată se produce o suprapunere a unor proceduri diferite, procedura penală ce are ca obiect aflarea adevărului cu privire la comiterea unei infracţiuni şi procedura disciplinară ce priveşte exclusiv activitatea expertului tehnic judiciar.

Deşi în procedura penală s-a ajuns la înlăturarea expertizei, interpretarea instanţei de fond lasă fără substanţă dreptul său de petiţionare, neputând obţine niciodată sancţionarea disciplinară a autorului unei expertize tehnice judiciare, indiferent cât de lipsit de corectitudine ar fi comportamentul expertului.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a susţinut că, deşi a arătat pe larg de ce susţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a obligat pârâtul să verifice raportul de expertiză, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la aceste argumente, nemotivând de ce afirmă contrariul.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, a arătat că este eronată interpretarea pe care recurenta - reclamantă încearcă să o dea deciziei nr. 6542/03.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât din considerentele acesteia se poate constata că instanţa a reţinut, în considerarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, faptul că Biroul central pentru expertize tehnice judiciare are atribuţii sub aspectul cercetării disciplinare a experţilor tehnici judiciari. Or, aşa cum a reţinut şi instanţa prin hotărârea criticată în prezenta cauză, nu rezultă, din această decizie obligaţia pârâtei de a cenzura expertiza efectuată în cauză, instanţa de control judiciar obligând pârâtul să-şi îndeplinească atribuţiile de organ de cercetare disciplinară în limitele art. 34 din O.G. nr. 2/2000, întrucât atribuţiile sale se exercită din punct de vedere administrativ, ceea ce nu înseamnă controlarea conformităţii cu legea a lucrărilor întocmite de experţii judiciari.

A mai precizat intimatul-pârât că, împrejurarea că reclamanta nu este de acord cu soluţia dată în procedura de cercetare disciplinară, nu echivalează cu neîndeplinirea obligaţiei stabilite prin decizia nr. 6542/03.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 8 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe la soluţionarea pe fond a sesizării înregistrate sub nr. x din 8 septembrie 2017, prin care aceasta a formulat plângere împotriva expertului tehnic judiciar B., solicitând verificarea aspectelor sesizate şi aplicarea sancţiunilor disciplinare.

Prin sentinţa civilă nr. 1478 din 28 martie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei - Serviciul Profesii Juridice Conexe, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamanta iar prin decizia civilă nr. 6542/03.12.2020 pronunţată în acelaşi dosar, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 1478/28.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi, rejudecând, a admis acţiunea formulată, obligând Serviciul Profesii Juridice Conexe din cadrul Ministerului Justiţiei la soluţionarea pe fond a plângerii înregistrate cu nr. x/08.09.2017.

În aceste condiţii, reclamanta a formulat cererea înregistrată la Ministerul Justiţiei cu nr. x/11.03.2021, prin care a solicitat soluţionarea de urgenţă a plângerii înregistrate cu nr. x/08.09.2017, ţinând seama de decizia civilă nr. 6542/03.12.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Prin Nota înregistrată cu nr. x/26.03.2021, pârâtul a arătat că nu se poate concluziona că expertul tehnic judiciar B. a încălcat/nu a respectat dispoziţii legale cu ocazia efectuării expertizei tehnice judiciare în dosarul nr. x/2015, instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, nefiind aşadar îndeplinită situaţia premisă stabilită de legiuitor pentru angajarea răspunderii sale disciplinare şi, pe cale de consecinţă, s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei sancţiuni disciplinare expertului tehnic judiciar B..

Reclamanta, nemulţumită de acest răspuns, a formulat plângere prealabilă înregistrată la Ministerul Justiţiei cu nr. x/2021/23.04.2021 iar prin Nota internă înregistrată cu nr. x/11.05.2021, s-a aprobat respingerea ca neîntemeiată a plângerii prealabile formulate de reclamanta A..

Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, la data de 21 octombrie 2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a criticat modul de punere în executare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 6542/03.12.2020, arătând că plângerea sa viza trei aspecte legate strict de modul de aplicare a dispoziţiilor legale la efectuarea expertizei respective şi ulterior analizarea faptului dacă comportamentul expertului a încălcat sau nu regulile ştiinţei evaluării.

Prin sentinţa nr. 492 din 15 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând în esenţă că nemulţumirea reclamantei constă în principal în absenţa rolului activ al pârâtului cu privire la cenzurarea expertizei efectuate în cauză, interpretând greşit considerentele deciziei nr. 6542/03.12.2020, şi abia în subsidiar, în măsura în care se impune, în efectuarea de acte de cercetare disciplinară şi soluţionarea plângerii disciplinare nr. x/08.09.2017.

Cum din considerentele deciziei instanţei de control judiciar nu rezultă, astfel cum susţine reclamanta, că pârâta ar fi fost obligată să cenzureze, conform aspectelor invocate de reclamantă, expertiza efectuată în cauză, a reţinut instanţa că reclamanta nu poate pretinde că prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost obligat pârâtul să analizeze expertiza întocmită de expertul desemnat în cauza penală ce o privea pe reclamantă, ci doar să aprecieze cu privire la o eventuală abatere disciplinară săvârşită de expert.

Or, tocmai acest aspect a fost subliniat de pârâtă în Nota internă înregistrată cu nr. x/11.05.2021, prin care s-a aprobat respingerea ca neîntemeiată a plângerii prealabile a reclamantei, pârâtul dând eficienţă dispoziţiei instanţei de aşi îndeplini atribuţiile legale de organ de cercetare disciplinară.

A concluzionat instanţa că nu se poate reţine că pârâtul nu a analizat pe fond plângerea reclamantei, conform hotărârii judecătoreşti, nefiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. art. 24 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta - reclamantă a criticat această soluţie susţinând, în esenţă, că încalcă efectului autorităţii de lucru judecat al deciziei nr. 6542 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care intimatul-pârât a fost obligat să soluţioneze cererea pe fond, în sensul de a verifica raportul de expertiză şi că hotărârea este nemotivată şi pronunţată cu greşita aplicare a normelor de drept material.

Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă şi întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 din C. proc. civ. sunt neîntemeiate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sentinţa recurată este motivată, în speţă nefiind incident acest motiv de casare, instanţa de fond expunând pe larg motivele care au determinat-o să dispună respingerea acţiunii reclamantei.

Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se reţine că nici acesta nu este incident în speţă.

Prin decizia nr. 6542, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că Biroul central pentru expertize tehnice judiciare are atribuţii sub aspectul cercetării disciplinare a experţilor tehnici judiciari, dispoziţiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 statuând în mod neechivoc faptul că:

"(1) Experţilor tehnici judiciari vinovaţi de abateri comise în exercitarea activităţii de expert li se pot aplica de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în raport cu gravitatea abaterii săvârşite, următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment scris;

b) suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioadă cuprinsă între 3 luni şi un an;

c) retragerea calităţii de expert tehnic judiciar."

Astfel, cum în speţă instanţa a fost sesizată cu o cerere privind săvârşirea unei abateri disciplinare de către un expert judiciar, a apreciat instanţa că Ministerul Justiţiei - Biroul central pentru expertize tehnice judiciare trebuia să efectueze acte de cercetare disciplinară, constată că refuzul pârâtului de soluţionare a cererii este nelegal, fapt ce impune admiterea acţiunii şi obligarea acestuia să soluţioneze pe fond sesizarea reclamantei înregistrată sub numărul x/08.09.2017.

Soluţionând sesizarea, prin Nota înregistrată cu nr. x/26.03.2021, pârâtul a arătat că nu se poate concluziona că expertul tehnic judiciar B. a încălcat/nu a respectat dispoziţii legale cu ocazia efectuării expertizei tehnice judiciare în dosarul nr. x/2015, instrumentat de Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, nefiind aşadar îndeplinită situaţia premisă stabilită de legiuitor pentru angajarea răspunderii sale disciplinare şi, pe cale de consecinţă, s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei sancţiuni disciplinare expertului tehnic judiciar B..

Aşa cum în mod corect a reţinut şi judecătorul fondului, din considerentele deciziei nr. 6542/03.12.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu rezultă, astfel cum susţine recurenta - reclamantă, că pârâtul ar fi fost obligată să cenzureze, conform aspectelor invocate de aceasta, expertiza efectuată în cauză, întrucât pârâtul nu are astfel de atribuţii de controlare a conformităţii cu legea a lucrărilor întocmite de experţii judiciari.

Atribuţiile Biroului central pentru expertize tehnice judiciare sunt expres prevăzute de dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2000, printre acestea nefiind prevăzută o asemenea atribuţie care să permită pârâtului să verifice lucrarea întocmită de un expert judiciar, întrucât acesta doar coordonează, îndrumă şi controlează din punct de vedere administrativ activitatea de expertiză tehnică judiciară.

Prin urmare, alegaţiile recurentei-reclamante referitoare la faptul că, prin decizia Înaltei Curţi, intimatul-pârât ar fi fost obligat să soluţioneze cererea pe fond, în sensul de a verifica raportul de expertiză, nu au nici un temei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită.

Contrar susţinerilor recurentei - reclamante, hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, nemulţumirea acesteia legată de răspunderea disciplinară a expertului, neputând constitui motiv de recurs care să poată fi circumscris acestui caz de casare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 492 din 15 martie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.