Appeal dismissed in administrative lawsuit for penalties against tax authority for failure to enforce reinstatement judgment

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 22.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală, în temeiul art. 906 alin. (2) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor Legii 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare, a formulat cerere de aplicare penalităţi asupra pârâtei având în vedere că a fost începută procedura execuţională pe rolul B., în temeiul încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate de către Judecătoria sector 5, prin care s-a solicitat îndeplinirea obligaţiei de a face, născută din sentinţa civila nr. 3492 din 17.05.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, modificata prin decizia nr. 4094 din 12.10.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie. De asemenea, acesta a solicitat aplicarea unei amenzi şi stabilirea unui termen de executare de 5 zile de la rămânerea definitive (dar nu mai mult de 30 zile) a prezentei cereri de acordare a penalităţilor conform art. 18 alin. (6) Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, având în vedere ca a fost începută procedura execuţionala şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1758 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei. A fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi respinse, ca inadmisibile, cererile formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1758 din 3 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF, iar în subsidiar, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi analizate toate apărările sale.

În motivarea cererii, sub un prim set de critici, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANAF, întrucât, în ceea ce priveşte structura organizatorică a autorităţii vamale, până la data de 01.08.2013, potrivit art. 5 din Legea nr. 86/2006, activitatea autorităţii vamale era exercitată prin Agenţia Naţională a Vămilor, direcţiile regionale vamale şi birourile vamale.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi (5) din O.U.G. nr. 74/2013, direcţiile regionale ale finanţelor publice preiau prin fuziune prin absorbţie direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale din aria de competenţă.

Totodată, potrivit art. 13 alin. (1) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea ANAF, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, se înfiinţează în subordinea Agenţiei direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, instituţii publice cu personalitate juridică.

Astfel, consideră recurenta-reclamantă că în mod cu totul eronat intimatul-reclamant înţelege să se judece în contradictoriu cu ANAF, în condiţiile în care din actele menţionate anterior rezultă că de la data de 01.08.2013, activitatea direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale a fost preluată de direcţiile generale regionale a finanţelor publice.

De asemenea, a mai precizat că postul la care face referire instanţa de judecată în dosarul nr. x/2010, nu se află în structura ANAF şi nici nu s-ar putea afla, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, acesta a fost preluat de structura nou înfiinţată - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, aşadar, o eventuală obligaţie de reintegrare a intimatului ar reveni exclusiv acestei instituţii publice.

Cel de al doilea set de critici vizează soluţia instanţei de admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, apreciind recurenta-pârâtă că instanţa de fond în mod greşit a interpretat şi aplicat prevederile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, reţinând că cererea de acordare a penalităţilor prevăzute de art. 906 alin. (2) C. proc. civ. este o cerere care se poate formula în procedura execuţională de drept comun.

Consideră aceasta că în mod greşit curtea de apel a reţinut faptul că instanţa de contencios administrativ nu ar mai fi instanţă de executare competentă să soluţioneze cererea intimatului, în condiţiile în care sentinţa, a cărei neexecutare se invocă, a fost pronunţată chiar de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Mai susţine că Legea nr. 554/2004, lege specială, defineşte instanţa de executare ca fiind instanţa care a soluţionat în fond dosarul care s-a finalizat cu hotărârea care constituie titlu executoriu, astfel că instanţa de fond trebuia să se declare competentă şi să analizeze cauza sub toate aspectele şi să se pronunţe în consecinţă.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Argumente de fapt şi de drept relevant

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea 554/2004 şi în baza prevederilor art. 906 alin. (2) C. proc. civ. stabilirea de penalităţi în sarcina paratei până la aducerea la îndeplinire a titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 3492/2011 a Curţii de Apel Bucureşti modificată prin decizia nr. 4094/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, prin care s-a dispus reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior. Totodată, acesta a solicitat, faţă de prevederile art. 18 alin. (6) din Legea 554/2004, stabilirea unui termen, nu mai mare de 30 de zile, de punere în executare a hotărârii de stabilire a penalităţilor şi aplicarea unei amenzi pârâtei în situaţia neexecutării acestei hotărâri.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratei, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca inadmisibile cererile formulate de reclamantul A., pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală înţelegând să critice această soluţie din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile ce vizează respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive sunt neîntemeiate.

Prin decizia nr. 4094/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată la data de 12 octombrie 2012, în dosarul nr. x/2010 au fost admise recursurile declarate de A. şi de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 3492 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal şi a fost modificată, în parte sentinţa atacată în sensul că a fost obligată pârâta să-l reintegreze pe reclamant în funcţia deţinută anterior.

Intimatul-reclamant din prezenta cauză a solicitat punerea în executare a acestei hotărâri, în cadrul dosarului de executare nr. 44/2014 al B. şi totodată s-a adresat şi instanţei de contencios administrativ cu o cerere de stabilirea de penalităţi în sarcina pârâtei până la aducerea la îndeplinire a titlului executoriu din perspectiva reintegrării sale.

Prin O.U.G. nr. 74/2013, publicată în M. Of. Partea I nr. 389 din 29 iunie 2013 s-a prevăzut că:

"Art. 1 Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează.

Art. 2 (1) Preluarea personalului Autorităţii Naţionale a Vămilor în cadrul Agenţiei sau în structurile subordonate, după caz, se va face în limita numărului de posturi aprobat, în condiţiile legii.

(2) Personalul din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor va fi încadrat pe funcţii publice generale sau specifice, în limita numărului de posturi aprobat pentru Agenţie - aparat propriu şi structuri subordonate, în condiţiile legii".

Potrivit acestor prevederi legale, Autoritatea Naţională a Vămilor, debitor al executării, a fost preluată prin absorbţie de către ANAF, în condiţiile O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, odată cu intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, recurenta-pârâtă ANAF devenind succesoarea debitorului, preluând drepturile şi obligaţiile acestuia, dobândind astfel calitatea de debitor al obligaţiei ce rezultă din titlul executoriu anterior menţionat.

Instanţa de control judiciar apreciază irelevante susţinerile recurentei-pârâte privitoare la faptul că direcţiile regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiile judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale din aria de competenţă a ANAF au fost preluate prin fuziune prin absorbţie de direcţiile regionale ale finanţelor publice, câtă vreme, debitor al obligaţiei a fost Autoritatea Naţională a Vămilor şi nu o direcţie judeţeană a acestei instituţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei fiind în mod corect respinsă de instanţa de fond.

Se reţine, cu privire la executarea hotărârilor instanţelor de contencios administrativ, că Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, conţine următoarele prevederi relevante: - art. 2 alin. (1) lit. ţ):

"instanţa de executare - instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ"; - art. 24: " dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii " .

Luând în considerare corelaţiile ce se impun a fi făcute cu procedura specială reglementată în art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, se constată că hotărârile judecătoreşti prin care se instituie obligaţia de plată a unor sume de bani cu titlu de despăgubiri, compensaţii, penalităţi ori cheltuieli de judecată se execută silit potrivit dreptului comun, reprezentat de C. proc. civ.

Procedura reglementată în art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se aplică, prin urmare, exclusiv în cazul hotărârilor judecătoreşti prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o operaţiune administrativă.

În speţă, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond ar fi interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, însă omite că acţiunea reclamantului nu a fost întemeiată pe aceste prevederi, ci pe dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Cum prevederile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004 nu au făcut obiectul cauzei de faţă, acestea nici nu au fost analizate de instanţa de fond, susţinerile recurentei-pârâte privind greşita aplicare a acestor dispoziţii fiind neîntemeiate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 1758 din 3 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.