Incompatibility of a local councilor with a contractual library position in the mayor's specialized apparatus

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, la data de 24 mai 2021, reclamantul, A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta, Agenţia Naţională de Integritate Bucureşti - Inspecţia de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/10.05.2021 emis de pârâtă şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 78 din 6 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins, ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 78 din 6 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii cu consecinţa anulării Raportului de evaluare nr. x/10.05.2021.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea recurată a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a legii, apreciind că în mod greşit a fost reţinut în raportul de evaluare faptul că exercită simultan funcţia de bibliotecar şi de consilier local din anul 2016, când de fapt, deţine cele două calităţi încă din anul 1992.

Astfel, a arătat că potrivit art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, funcţia de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local, însă aceste prevederi legale se referă la aparatul propriu al consiliului local, el fiind angajat în cadrul Primăriei comunei Dersca, compartiment Bibliotecă.

Este adevărat că în conformitate cu dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 215/2001, denumirea de aparat propriu de specialitate se înlocuieşte în cuprinsul tuturor actelor normative cu denumirea aparat de specialitate al primarului, însă, în cazul său, angajat în funcţia de bibliotecar în cadrul Primăriei Dersca începând cu anul 1990, modificarea de mai sus se va face doar în actele normative nu şi în contractele de muncă care nu sunt acte normative.

În opinia sa, schimbarea acestei sintagme creează situaţii absurde în care unele persoane îşi pot pierde locul de muncă sau calitatea oferită de comunităţile locale.

De asemenea, a menţionat că potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, funcţia de bibliotecar nu este cuprinsă în anexa legii ce cuprinde funcţiile publice. Calitatea de bibliotecar apare în organigrama autorităţii publice locale, însă nu îi este atribuit şi statutul de funcţionar public, apreciind recurentul că nu există o stare de incompatibilitate între cele două funcţii.

A mai arătat acesta că instanţa de fond în mod eronat a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al ANI întrucât, din punctul să de vedere era împlinit termenul general în care o astfel de acţiune putea fi promovată de către pârâtă, precizând totodată că înţelege să reitereze această excepţie a prescripţiei.

Faţă de momentul la care a fost angajat cu contract de muncă în funcţia de bibliotecar şi raportat la data la care a dobândit pentru prima dată calitatea de consilier local, respectiv anul 1992, apreciază recurentul-reclamant că termenul de prescripţie este cu mult depăşit.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de faptul că prin cererea de recurs sunt invocate aceleaşi apărări ca şi în faţa instanţei de fond, solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi fiscal Raportul de evaluare nr. x/10.05.2021 emis de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor factuale reţinute fiind împărtăşită de Înalta Curte.

Astfel, instanţa de control judiciar constată că prin raportul de evaluare din data de 10.05.2021 întocmit de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate s-a constatat încălcarea regimului juridic al incompatibilităţilor de către reclamantul A. care începând cu data de 21.06.2016 a exercitat funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Dersca şi calitatea de angajat cu contract individual de muncă (bibliotecar) în cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei Dersca, jud. Botoşani, încălcând astfel prevederile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi prevederile art. 91 alin. (3) teza I din acelaşi act normativ.

În motivarea raportului, s-a reţinut că este dată starea de incompatibilitate deoarece reclamantul a exercitat funcţia de consilier local pentru mandatul 2016-2020 şi a început să exercite începând cu data de 25.10.2020 funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Dersca pentru mandatul 2020-2024 şi în acelaşi timp a exercitat funcţia contractuală de bibliotecar începând cu data de 31.05.1990 în cadrul aparatului de specialitate al primarului Comunei Dersca.

Răspunzând punctual motivelor de recurs formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că acesta nu a formulat alte critici propriu-zise de nelegalitate a hotărârii atacate, limitându-se la o reluare a argumentelor expuse în susţinerea acţiunii introductive, care au fost avute în vedere de instanţa de fond şi analizate judicios în considerentele sentinţei atacate.

Este nefondată susţinerea recurentului, potrivit căreia nu s-a aflat într-o situaţie de incompatibilitate întrucât a fost angajat în cadrul Primăriei comunei Dersca şi nu în cadrul aparatului propriu al consiliului local.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 88 din Legea 161/2003 " (1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: (...) c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv."

Totodată, potrivit art. 132 din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale "Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuieşte, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului (...)."

În conformitate cu prevederile at. 5 lit. g) şi hh) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare aparatul de specialitate al primarului este definit ca totalitatea compartimentelor funcţionale, fără personalitate juridică, de la nivelul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale iar primăria ca structură funcţională fără personalitate juridică şi fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorităţii deliberative şi dispoziţiile autorităţii executive, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale, constituită din: primar, viceprimar, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului şi aparatul de specialitate al primarului.

Dispoziţiile art. 154 din aceeaşi ordonanţă prevăd că:

(2) Pentru punerea în aplicare a activităţilor date în competenţa sa prin actele prevăzute la alin. (1), primarul are în subordine un aparat de specialitate.

(3) Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcţionale încadrate cu funcţionari publici şi personal contractual.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă fără echivoc că recurentul s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece a exercitat concomitent funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei Dersca, judeţul Botoşani şi aceea de angajat cu contract individual de muncă (bibliotecar) în cadrul aparatului de specialitate al Primarului Comunei Dersca.

Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, potrivit organigramei comunicată de Primăria Comunei Dersca, valabilă începând cu data de 01.01.2016, rezultă în mod clar că funcţia de bibliotecar, din cadrul compartimentului Bibliotecă se află în subordinea directă a primarului şi că aceasta face parte din aparatul de specialitate al acestuia.

Instanţa de control judiciar constată, în acord cu opinia instanţei de fond, că existenţa stării de incompatibilitate este guvernată de legea aplicabilă începând cu momentul intrării sale în fiinţă, în toate situaţiile, nefiind exceptate contractele de muncă încheiate anterior legii, din această perspectivă, fiind nefondate susţinerile recurentului referitoare la inaplicabilitatea, în privinţa sa, a dispoziţiilor Legii nr. 215/2001 faţă de data angajării sale în funcţia de bibliotecar, respectiv anul 1990.

De altfel, instanţa de control judiciar constată că recurentul-reclamant nici nu contestă faptele imputate de Agenţia Naţională de Integritate, respectiv faptul că a deţinut şi exercitat simultan, atât funcţia de consilier local al Comunei Dersca, cât şi calitatea de angajat cu Contract individual de muncă în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Dersca, acesta fiind de fapt nemulţumit de împrejurarea că în raportul de evaluare s-a reţinut că deţine funcţiile de bibliotecar şi de consilier local din anul 2016, când de fapt, deţine cele două calităţi încă din anul 1992.

În fine, Înalta Curte aminteşte că starea de incompatibilitate este stabilită prin lege şi se evaluează de către Agenţia Naţională de Integritate şi de către instanţa de judecată prin raportare la dispoziţiile normative aplicabile stării de fapt, respectiv prevederile din Legea nr. 161/2003, din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi din alte acte normative conexe, nefiind influenţată de exprimarea unor opinii de către alte autorităţi administrative, astfel că sunt lipsite de suport argumentele recurentului-reclamant cu privire la punctul de vedere solicitat Agenţiei Naţionale de Integritate, acesta neprezentând relevanţă juridică, indiferent de modul de interpretare exprimat.

Înalta Curte nu poate primită nici criticile recurentului-reclamant referitoare la invocarea termenului general de prescripţie de 3 ani cât şi invocarea termenului general de prescripţie a dreptului material la acţiune al ANI, instanţa de fond apreciind în mod corect şi legal faptul că în cauză nu pot fi reţinute aceste susţineri deoarece fapta de nerespectare a regimului incompatibilităţilor are un caracter continuu, neputându-se reţine consumarea faptei ilicite la momentul întrunirii pentru prima dată a cumulului celor două funcţii - anul 1992 - aşa cum susţine recurentul-reclamant.

Astfel cu rezultă din raportul de evaluare contestat în cauză, inspectorul de integritate a avut în vedere la întocmirea raportului nr. x/10.05.2021, perioada ce poate fi supusă controlului, respectiv exercitarea funcţiei de consilier local atât pentru mandatul 2016 - 2020 cât şi pentru mandatul 2021 - 2024.

Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 76/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative "Activitatea de evaluare a declaraţiei de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât şi în decursul a 3 ani după încetarea acestora".

Cum fapta de nerespectare a regimului incompatibilităţilor are un caracter continuu, declanşarea lucrării privind evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităţilor la data de 8.12.2020, respectă întru totul prevederile legale anterior menţionate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 78 din 6 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.