Competence confirmed for social security court to resolve dispute over annulment of parliamentary allowance termination
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled in favor of the plaintiff by establishing the jurisdiction of the Bucharest Court of Appeal, Civil Section I (specialized in labor and social security disputes), to resolve the case, thereby rejecting the administrative court's claim of jurisdiction. The dispute arose from a negative conflict of jurisdiction regarding the annulment of an administrative order issued by the Parliament that terminated the plaintiff’s age-limit allowance, with the core issue being whether such an allowance constituted a social security benefit or an individual administrative act. The Court determined that the age-limit allowance is a social security right, as it is inextricably linked to pension rights under the Law on the Statute of Deputies and Senators, and thus falls under the specialized jurisdiction of labor and social security courts rather than administrative courts, pursuant to the Public Pensions Law and the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 153 din Legea nr. 263/2010, art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 49 din Legea nr. 96/2006, art. 152 din Legea nr. 263/2010; Competence confirmed for social security court to resolve dispute over annulment of parliamentary allowance termination: The dispute arose from a negative conflict of jurisdiction regarding the annulment of an administrative order issued by the Parliament that terminated the plaintiff’s age-limit allowance, with the core issue being whether such an allowance constituted a social security benefit or an individual administrative act. The Court determined that the age-limit allowance is a social security right, as it is inextricably linked to pension rights under the Law on the Statute of Deputies and Senators, and thus falls under the specialized jurisdiction of labor and social security courts rather than administrative courts, pursuant to the Public Pensions Law and the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to establish the jurisdiction of the Tribunal of Buzau for resolving the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale, la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, anularea ordinului nr. 359 din 05.03.2021 privind încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă; obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, dată la care a încetat plata; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Buzău, secţia I civilă complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 17 ianuarie 2022, Tribunalul Buzău a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în esenţă că ordinul, prin care Parlamentul României - Camera Deputaţilor a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă acordată reclamantului, are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fiind emis de o autoritate publică centrală, respectiv Parlamentul României - Camera Deputaţilor.
A mai reţinut instanţa că indemnizaţia pentru limită de vârstă în discuţie nu este un drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010. Totodată, în art. 153 din Legea nr. 263/2010, care reglementează competenţa materială a tribunalelor în ceea ce priveşte litigiile de asigurări sociale, nu se regăseşte soluţionarea litigiilor ce privesc drepturile reglementate de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, acestea fiind drepturi pentru care nu se emite o decizie de pensionare.
Prin urmare, în raport de rangul autorităţii publice emitente, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată revine Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 18.02.2022, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Prin sentinţa civilă nr. 84 din 20 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că, acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă pe care o solicită reclamantul este strâns legată de drepturile de pensie, situaţie în care natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, fiind evident unul de asigurări sociale, astfel încât, competenţa materială în soluţionarea cauzei revine Tribunalului Buzău, secţia I civilă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţilor Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, a solicitat să se dispună anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 359/05.03.2021; obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa în funcţie de interpretarea dată naturii indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006.
Înalta Curte reţine că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Ordinului nr. 359/05.03.2021 emis de Parlamentul României, prin care reclamantului i s-a comunicat că la data de 27.02.2021 încetează plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Calitatea emitentului ordinului de încetarea la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.
Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.
Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.
Caracterul de drept de asigurări sociale al indemnizaţiei pentru limită de vârstă rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată care prevăd că: "Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".
Drept urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.
Faptul că legiuitorul a recunoscut deputaţilor şi senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.
Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă complet specializat litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.