Jurisdictional conflict over water utility contracts: assimilation of private entity to public authority and exclusive territorial competence

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Bazinală de Apă Olt, anularea în parte a Actului adiţional nr. x la Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 1049/2020, Actului adiţional nr. x la Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 1050/2020, Actului adiţional nr. x la Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 1051/2020, Actului adiţional nr. x la Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 1054/2017, Actului adiţional nr. x la Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 1055/2017, Actului adiţional nr. x la Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 1056/2017, Actului adiţional nr. x la Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 1057/2017, Actului adiţional nr. x la Abonamentul de utilizare/exploatare a resurselor de apă nr. 1058/2017, respectiv anularea clauzelor art. 7, art. 9 şi art. 10 prin care s-a stabilit nelegal modul de calcul al volumelor de apă uzinată şi decontarea acestora prin raportarea debitului maxim autorizat la timpul de utilizare pentru producerea de energie electrică, cu încălcarea prevederilor legale incidente în cauză, în vigoare. De asemenea, a solicitat şi suspendarea, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării clauzelor art. 7, art. 9 şi art. 10 din actele administrative menţionate anterior, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a înţeles să invoce şi excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 225/2020 şi a Legii nr. 122/2020.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 904 din 21 februarie 2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut calitatea reclamantei de persoană juridică asimilată unei autorităţi publice, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, fiind autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, astfel încât acţiunii promovate de aceasta în contradictoriu cu o altă autoritate publică îi sunt aplicabile, sub aspectul competenţei teritoriale, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, la data de 28.02.2022, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă

Prin sentinţa civilă nr. 584 din 19 mai 2022, Tribunalul Vâlcea a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a constatat intervenită suspendarea de drept a cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa, în raport de sediul reclamantei, a reţinut ca fiind incidente în speţă dispoziţiile primei teze a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său.

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 1.11.2021).

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză şi au apreciat diferit asupra calităţii reclamantei şi, implicit, asupra incidenţei dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Textul de lege menţionat statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Cum corect a observat Tribunalul Vâlcea, reclamanta, persoană juridică de drept privat, având forma juridică de societate pe acţiuni, înfiinţată potrivit Legii nr. 31/1990 a societăţilor comerciale, nu poate fi asimilată unei autorităţi publice în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu s-a făcut vreo dovadă că reclamanta îndeplineşte vreuna din condiţiile prevăzute în mod expres la lit. m) şi r) ale aceluiaşi articol din acelaşi act normativ, respectiv că deţine statut de utilitate publică sau că prestează un serviciu public, în regim de putere publică.

Înalta Curte constată, aşadar, că societatea reclamantă nu este asimilată unei autorităţi publice în sensul legii, având în vedere că este o persoană juridică de drept privat care nu este autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică şi, prin urmare, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, text de lege ce prevede o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal de la sediul reclamantului persoană juridică.

Cum în prezentul litigiu, sediul societăţii reclamante se află în Bucureşti, faţă de prevederile procedurale citate mai sus, aceasta trebuia să învestească secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în raza căruia îşi avea sediul, respectiv Tribunalul Bucureşti, aşa cum a şi procedat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A. şi pe pârâta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Olt, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.