Validity of annulment ground for unaddressed casation grounds arising from erroneous electronic communication of appellate decision lacking reasoning
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for annulment as unfounded, thereby upholding the previous instance decision that had rejected the recusal appeal and confirming the legality of the sanctioning decision issued by the Competition Council. The dispute concerned a notarial public official challenging a partial annulment action against a sanctioning decision (fine and corrective measures) imposed for professional misconduct, where the appellant alleged that the appellate court failed to address 25 specific casation grounds in its reasoning, relying on Article 503(2)(3) of the Code of Civil Procedure. The Court determined that the annulment ground was not incident because the appellate court had substantively analyzed the invoked legal errors, the appellant's claim stemmed from an erroneous initial electronic communication of the decision that omitted the reasoning, and the extraordinary appeal mechanism is not a vehicle for re-examining the merits or the specific arguments supporting the casation grounds, but only for verifying the complete examination of those legal grounds.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ; Validity of annulment ground for unaddressed casation grounds arising from erroneous electronic communication of appellate decision lacking reasoning: Pe de altă parte, motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţindu-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, nu este incident în cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.05.2018, sub nr. x/2018, A., în nume personal şi în calitate de titular al Biroului Individual Notarial "A.", în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, a solicitat: anularea parţială a Deciziei nr. 76/20.12. 2017 în ceea ce priveşte art. 1, 3, 4 şi art. 5, poziţia 59 din Decizie, cu privire la notarul public A.; anularea parţială a Raportului privind investigaţia, încheiat la 13.11.2017 privind constatarea şi propunerile referitoare la notarul public A.; anularea sancţiunilor aplicate notarului public A., respectiv amenda aplicată şi măsurile corective; în subsidiar, reducerea amenzii aplicate la nivelul de 0,5%; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 5347 din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în nume personal şi în calitate de titular al Biroului Individual Notarial, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, ca neîntemeiată.
1.3. Împotriva sentinţei anterior menţionate a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
1.4. Prin decizia civilă nr. 1648 din 21 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentintei civile nr. 5347 din 13 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
2. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, la data de 3.05.2022, recurentul-reclamant A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei menţionate la pct. I.1.4., pronunţată în dosarul nr. x/2018, întrucât este nelegală.
Contestatorul arată că, deşi, prin recursul formulat împotriva sentinţei de fond, a prezentat 25 de motive de casare, pe care le-a încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., instanţa de recurs a respins recursul, ca nefondat, fără să argumenteze în vreun fel respingerea celor 25 de motive de casare invocate, fapt ce rezultă cu evidenţă din lecturarea paginilor 16 - 17 ale deciziei, ce i-a fost comunicată electronic (semnată digital) şi pe care o anexează exact în forma primită.
Având în vedere că instanţa de recurs a omis efectiv motivarea deciziei nr. 1648/2022, necercetând nici în fapt, nici în drept niciunul dintre cele 25 de motive de recurs, contestatorul consideră că se impune retractarea acestei decizii şi soluţionarea cauzei.
3. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Concurenţei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.
În opinia sa, pe de o parte, contestatorul a invocat pur formal contestaţia în anulare de faţă, întrucât, din parcurgerea cererii transpare intenţia acestuia de a forţa un pretins temei pentru formularea contestaţiei în anulare, doar pentru a provoca o nouă judecată a dosarului iniţial, deja soluţionat definitiv.
Pe de altă parte, motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţindu-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, nu este incident în cauză.
Contestatorul invocă în mod total eronat faptul că instanţa competentă "nu a cercetat nici în fapt nici în drept niciunul dintre cele 25 de motive de recurs", făcând confuzia între motivele de recurs propriu-zise, prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi argumentele utilizate în susţinerea motivelor de casare invocate.
În speţă, prin cererea de recurs formulată, notarul public A. nu a invocat 25 de motive de recurs distincte, ci doar două, respectiv faptul că există susţineri contradictorii şi străine cauzei în cuprinsul sentinţei [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ..] şi faptul că s-a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de fond [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..]. Ulterior, în dezvoltarea celor 2 motive de recurs, acesta a oferit o serie de argumente distincte, în privinţa cărora Înalta Curte s-a pronunţat în mod detaliat şi concludent.
Astfel, din simpla lecturare a deciziei nr. 1648/21.03.2022 se poate observa că instanţa de recurs a motivat soluţia dată pe parcursul a 12 pagini, iar împrejurarea că analiza făcută de către instanţă nu este în sensul urmărit de contestator, nu este de natură să-i deschidă acestuia calea contestaţiei în anulare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora:
"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...)"
Contestatorul apreciază că aceste dispoziţii sunt incidente în cauză, întrucât, instanţa de recurs, respingându-i recursul, ca nefondat, a omis efectiv motivarea deciziei pronunţate, necercetând nici în fapt nici în drept niciunul dintre motivele de recurs invocate.
Examinând motivele invocate prin prisma dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că în cauză nu poate fi reţinută ipoteza de mai sus.
Prin decizia nr. 1648 din 21 martie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.
Astfel cum rezultă din prezentul dosar, decizia nr. 1648/2022 a fost comunicată electronic recurentului-reclamant, contestatorul din cauză, la data de 28 aprilie 2022, într-o formă diferită de cea asumată prin semnăturile membrilor completului de judecată, care nu cuprindea considerentele, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv motivele de fapt şi de drept pe care s-a întemeiat soluţia de respingere a recursului, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, astfel cum a fost comunicată recurentului-reclamant A., acesta a promovat prezenta contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
Se constată că ulterior înregistrării contestaţiei în anulare pe rolul Înaltei Curţi, la data de 3 mai 2022, s-a procedat la recomunicarea deciziei nr. 1648/21.03.2022 către părţi, în forma finală asumată de membri completului de judecată existentă atât în dosar, cât şi la mapa de decizii, aspect ce rezultă din cuprinsul referatului întocmit de grefier, la data de 18 mai 2022 .
Aşadar, forma finală a deciziei nr. 1648/21.03.2022 a fost comunicată recurentului-reclamant atât prin poştă, la data de 23.05.2022, potrivit dovezii de înmânare, aflată la dosarul de recurs, cât şi la adresa de e-mail nastasaalexandru67@gmail.com, la data de 18.05.2022, comunicarea fiind vizualizată la aceeaşi dată, potrivit dovezii aflată la dosarul de recurs.
Contrar alegaţiilor contestatorului susţinute în şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022, instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare constată că instanţa de recurs a analizat motivele de recurs formulate prin cererea de recurs, în considerentele deciziei, fiind prezentate argumentele care au fundamentat soluţia de respingere a recursului, ca nefondat.
Contestaţia în anulare, sumar motivată, s-a raportat la o formă incompletă a deciziei, comunicată din eroare contestatorului.
Faţă de decizie, aşa cum a fost motivată şi asumată de membri completului de judecată prin semnătură, contestatorul nu a indicat care ar fi motivele de casare necercetate.
Se reţine şi că, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., nu poate fi cenzurat modul în care instanţa de recurs, analizând motivele de casare, a înţeles să răspundă acestora.
Întreaga argumentare a contestatorului conduce la concluzia că se tinde la reformarea soluţiei printr-o rediscutare a cauzei, inclusiv a motivelor cererii de recurs, contrar dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care nu urmăresc să deschidă părţii calea rejudecării recursului.
În condiţiile arătate, se reţine că instanţa de recurs a analizat efectiv şi concret motivele de recurs invocate de recurent, fiind examinate în mod real criticile supuse controlului judiciar în raport cu obiectul cererii.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1648 din 21 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.