Cassation appeal annulled for failure to articulate valid grounds for illegality in challenge to mediator registry status
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) ordered the annulment of the appellant's cassation appeal as null and void, thereby leaving in force the Court of Appeal's civil judgment which had dismissed the claimant's action as unfounded. The dispute, arising from an administrative-constitutional challenge, involved the claimant's demand to be removed from the professional registry of mediators and for the communication of the termination of their status, a request the first instance rejected on the grounds that the claimant had failed to submit legally required documents to support the cessation of their mediator status. In its decision, the supreme court did not address the merits of the statute of limitations defense regarding professional fees nor the claimant's argument that the lower court failed to actively advise on the prescription exception; instead, it relied on the strict procedural requirements of the Code of Civil Procedure, specifically Articles 486, 489, and 488, determining that the appeal was null because the appellant's arguments failed to constitute valid grounds for cassation (illegality) and did not effectively challenge the specific reasoning of the appealed judgment, rendering the hierarchical review impossible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 22 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ; Cassation appeal annulled for failure to articulate valid grounds for illegality in challenge to mediator registry status: Or, în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara, instanţa de judecată nu şi-a îndeplinit rolul său activ, încălcând dispoziţiile art. 7 şi art. 22 din C. proc. civ., întrucât nu a atras atenţia recurentului-reclamant să invoce excepţia prescripţiei extinctive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 iunie 2020, sub nr. x/2019, urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin sentinţa civilă nr. 112/25.02.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal care, la rândul său, a fost învestită urmare a declinării competenţei materiale absolute, prin sentinţa civilă nr. 7319/19.11.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia I civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, a solicitat obligarea pârâtului la radierea reclamantului din Tabloul mediatorilor şi, pe cale de consecinţă, comunicarea hotărârii de încetare a calităţii de mediator.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 153 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Timişoara a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
Recurentul-reclamant arată că pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că nu a contestat taxele profesionale menţionate în decizia nr. 366/20.05.2016.
Însă, pe lângă faptul că sumele pretinse de pârât trebuiau însoţite de un act justificativ pentru a le putea contestata în concret, recurentul-reclamant susţine că s-a împlinit termenul de prescripţie de 3 ani în care respectivele sume puteau fi solicitate, având în vedere că decizia în discuţie a fost emisă la 20.05.2016, iar acţiunea a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 29.08.2019.
Arată că prescripţia poate fi opusă, de regulă, pe cale de excepţie, de apărare, formulată de cel în folosul căruia curge prescripţia, iar excepţia de prescripţie constituie o excepţie de drept material substanţial, iar nu de drept procesual, deoarece are ca obiect un drept subiectiv civil (dreptul material la acţiune) şi nu un drept procedural născut în timpul procesului. Deşi excepţia relativă nu va putea fi pusă în discuţie de instanţă, totuşi, în baza rolului său activ, aceasta poate să atragă atenţia părţii în drept să o invoce - dacă nu este asistată de avocat sau de mandatar licenţiat în drept - asupra dreptului de a invoca excepţia (M. Tăbârcă, Gh. Buta, C. proc. civ., comentat şi adnotat cu legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină", ed. a II-a, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 494 şi urm., I. Deleanu, Tratat deprocedură civilă. Noul C. proc. civ., vol. I, ed. revizuită, completată şi actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, nota 3, p. 947).
Or, în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Timişoara, instanţa de judecată nu şi-a îndeplinit rolul său activ, încălcând dispoziţiile art. 7 şi art. 22 din C. proc. civ., întrucât nu a atras atenţia recurentului-reclamant să invoce excepţia prescripţiei extinctive.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu s-a pronunţat expres şi direct asupra problemei posibilităţii instanţei de judecată de a invoca din oficiu excepţia prescripţiei. Totuşi, CEDO s-a pronunţat în multe cauze, asupra altor probleme ce interesează prescripţia extinctivă, în special asupra duratei termenelor de prescripţie şi a compatibilităţii acestei durate cu accesul real şi efectiv la o instanţă.
4. Apărările formulate în cauză
Legal citat, intimatul-pârât Consiliul de Mediere nu a depus întâmpinare în cauză.
II. Soluţia instanţei de recurs
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte următoarele:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamant neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă.
Astfel, prin cererea de recurs, nemulţumirea recurentului-reclamant constă în faptul că prima instanţă nu i-a atras atenţia să invoce excepţia prescripţiei extinctive a dreptului pârâtului de a solicita taxele profesionale menţionate în decizia nr. 366/20.05.2016, fără a se raporta la considerentele sentinţei atacate şi fără a le combate efectiv.
Prin sentinţa primei instanţe s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, judecătorul fondului arătând că refuzul pârâtului de constatare a încetării calităţii de mediator a reclamantului este unul justificat, de vreme ce acesta nu a depus documentele prevăzute de lege în acest sens.
În condiţiile arătate, susţinerile recurentului-reclamant nu permit analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
În absenţa unor critici aduse hotărârii primei instanţe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanţa superioară neputând proceda la o reevaluare a susţinerilor în fapt şi în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalităţii unei hotărâri judecătoreşti supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.
Întrucât, în speţă, recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, şi va anula recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 153 din 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.