Discrimination claim over medical device refusal: qualification of non-completion as disability-based discrimination and passive procedural standing of the supplier in CNCD challenge

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 noiembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanţii A., B. prin reprezentant A. şi Asociaţia pentru sprijinul copiilor cu cerinţe speciale Dr. C. au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Societatea D. S.R.L., Casa de Asigurări de Sănătate Municipiul Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 547/24.09.2014 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să se constate faptele de discriminare săvârşite de pârâţi, constatarea discriminării, a prejudiciului moral şi material suferit şi înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi stabilirea situaţiei anterioare.

2. Soluţia instanţei de fond în primul şi al doilea ciclu procesual

2.1. În primul ciclu procesual, prin sentinţa nr. 1743 din 17 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. prin reprezentant A. şi Asociaţia pentru sprijinul copiilor cu cerinţe speciale Dr. C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, şi respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă cererea reclamanţilor faţă de ceilalţi pârâţi, respectiv Societatea D. S.R.L., Casa de Asigurări de Sănătate Municipiul Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii A., B. şi Asociaţia pentru sprijinul copiilor cu cerinţe speciale Dr. C., iar prin decizia nr. 2574 din 14 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul antereferit, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, pe considerentul că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 august 2018, sub dosar nr. x/2014.

2.2. În al doilea ciclu procesual, prin încheierea din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor Societatea D. S.R.L., Casa de Asigurări de Sănătate Municipiul Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar prin sentinţa nr. 646 din data de 20 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a acţiunii formulate de reclamanţii A., B. şi Asociaţia pentru sprijinul copiilor cu cerinţe speciale Dr. C., în contradictoriu cu pârâţii S.C. D. S.R.L., Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. De asemenea, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 şi a sentinţei de fond, pronunţate în al doilea ciclu procesual, au declarat recurs reclamanţii A., B. şi Asociaţia pentru sprijinul copiilor cu cerinţe speciale Dr. C., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de primă instanţă, cu reţinerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, admiterea acţiunii în anulare.

În motivarea cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că sentinţa este străină de interesul în baza căruia s-a promovat acţiunea. Acţiunea se referă la toate persoanele cu handicap locomotor grav deoarece acestea au scaune cu tehnologii de serie, ori dacă tehnologiile nu sunt adaptate şi individualizate de D. pe cheltuiala CASMB astfel încât să devină accesibile, nu se pot folosi la mobilitatea în siguranţă.

Recurentul-reclamant B. este apt să conducă vehicule adaptate din cărucior rulant electric nepliabil şi este apt pentru obţinerea permisului de conducere, dar numai dacă căruciorul rulant electric nepliabil este adaptat şi individualizat.

În motivarea sentinţei nu se face referire la necesitatea adaptării şi individualizării căruciorului rulant electric pentru a putea fi folosit de recurentul-reclamant B..

Cu privire la cazul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că autoritatea competentă să constate discriminarea este Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Discriminarea este cea care trebuia înlăturată prin asigurarea punerii la dispoziţie a tehnologiilor adaptate şi individualizate.

Instanţa nu a analizat cauza în raport cu O.U.G. nr. 137/2000 şi nici în raport cu Constituţia sau C. civ.

În mod greşit instanţa a analizat doar procedural.

Sentinţa nu menţionează nimic despre fapta de discriminare.

Curtea refuză injust să analizeze fapta şi să anuleze Hotărârea CNCD.

Prima instanţă a confundat procedura contencioasă a anulării actului cu rezolvarea problemei de discriminare care este prioritar de analizat şi de rezolvat în interesul naţional cu prioritate faţă de cel personal. De asemenea, a admis în mod greşit lipsa calităţii procesuale pasive pentru toţi cei obligaţi să facă tehnologii adaptate aşa cum este D., cu plata Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

4. Apărările formulate în calea de atac a recursului

4.1. Intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare la dosarul instanţei de recurs, prin care a invocat puterea de lucru judecat a încheierii de şedinţă din data de 23.01.2019 şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a arătat că recurenţii-reclamanţi nu au atacat încheierea pronunţată în data de 23.01.2019 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS şi a respins acţiunea în raport cu aceasta, reţinând că CNAS nu poate fi parte a raportului juridic dedus judecăţii, întrucât nu este emitenta hotărârii în litigiu, iar obiectul sesizării adresate CNCD nu priveşte pe CNAS. De aceea, soluţia instanţei de fond cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS a dobândit putere de lucru judecat.

În cazul în care instanţa apreciază că recurenţii-reclamanţi au atacat şi încheierea pronunţată în data de 23.01.2019 de către Curtea de Apel Bucureşti, în mod legal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS şi a respins acţiunea formulată de către recurenţii reclamanţi în contradictoriu cu intimata pârâta CNAS, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece:

- nu există identitate între persoana pârâtei CNAS şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, condiţie obligatorie în justificarea calităţii procesuale pasive;

- CNAS nu poate fi parte a raportului juridic dedus judecăţii, întrucât nu este emitenta Hotărârii nr. 547/24.09.2014, această hotărâre fiind emisă de către CNCD şi obiectul sesizării adresate CNCD de către reclamanta A. împotriva S.C. D. S.R.L. nu priveşte CNAS, ci firma S.C. D. S.R.L. (parte reclamată), iar Hotărârea nr. 547/24.09.2019 nu este opozabilă CNAS, care nu a avut calitatea de parte reclamată în dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul CNCD.

Prin Decizia nr. 96/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut în considerente faptul că "prin contestarea în instanţă a hotărârii CNCD, raportul juridic litigios existent între persoana care a depus sesizarea şi persoana împotriva căreia s-a făcut sesizarea este readus în discuţie, fiind de această dată supus controlului judecătoresc. Ca atare, soluţionarea acestui raport juridic nu se poate realiza decât în aceleaşi condiţii de contradictorialitate, astfel încât ambele părţi să aibă posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele contrare invocate anterior în faţa CNCD. Dând eficienţă acestor dispoziţii legale, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, constată că, soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii CNCD nu poate fi realizată în contradictoriu doar cu emitentul hotărârii, deoarece o astfel de judecată presupune reanalizarea situaţiei de fapt şi de drept care a determinat depunerea sesizării şi a generat emiterea hotărârii, adică reanalizarea raportului juridic de drept substanţial, preexistent, legat între petent şi persoana împotriva căreia s-a depus sesizarea".

- recurentul-reclamant B. se află în evidenţa Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, prin urmare există raporturi juridice între acesta şi CASMB;

- nu are competenţa de a efectua plata către asiguraţi a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, medicamentelor si dispozitivelor medicale de care aceştia au beneficiat, această atribuţie revenind exclusiv caselor judeţene de asigurări de sănătate, Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Casei de Asigurări de Sănătate OPSNAJ, case de asigurări care decontează furnizorilor de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi nu asiguraţilor, contravaloarea numai a acelor servicii, medicamente si dispozitive medicale caremfac parte din pachetul de servicii de bază, în condiţiile contractului-cadru si ale normelor metodologice de aplicare a acestuia;

- nu încheie contracte cu furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale al căror obiect să îl constituie decontarea contravalorii serviciilor medicale, medicamentelor si dispozitivelor medicale acordate asiguraţilor.

- în faţa instanţei de judecată trebuie să stea aceleaşi persoane care au făcut parte la cadrul procesual pasiv în faţa autorităţii administrativ jurisdicţionale.

Referitor la criticile recurenţilor-reclamanţi cu privire la fondul cauzei, intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a arătat că soluţia CNCD este corectă în ceea ce priveşte respingerea petiţiei recurentei-reclamante A., deoarece:

- nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată;

- faptele sesizate nu contravin dispoziţiilor şi principiilor O.G. nr. 137/2000, republicată.

Recurenta-reclamantă a invocat vătămarea dreptului copilului său în privinţa achiziţionării prin deducerea CASMB a unui scaun pentru persoane cu dizabilităţi. De aceea, CNCD a fost chemat să se pronunţe asupra unei situaţii de fapt din care decurge un drept subiectiv al petentului, fapta părţii reclamate neintrând sub incidenţa O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, de vreme ce intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. nu a aplicat măsuri diferite pentru persoane aflate în situaţii similare, termenul de comparaţie fiind dizabilitatea persoanelor. Motivul pentru care nu a fost prezentat dispozitivul solicitat de recurenta-reclamantă pentru fiul său nu a fost handicapul/dizabilitatea acestuia, ci faptul că societatea nu comercializa astfel de dispozitive.

Astfel, prima instanţă a analizat, pe fond, pretenţiile reclamanţilor, constatând că nu există o faptă de discriminare săvârşită de S.C. D. S.R.L., că nu a rezultat nici criteriul de discriminare şi nici poziţia de discriminare/inferioritate în care copilul s-ar afla prin comparaţie cu persoane aflate în situaţii similare.

4.2. Intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a formulat întâmpinare la dosarul instanţei de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a arătat că nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, sentinţa recurată nu cuprinde motive străine de natura cauzei şi nu a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

4.3. Intimata-pârâtă D. S.R.L. a formulat întâmpinare la dosarul instanţei de recurs, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, pentru recurentul-reclamant B. şi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, intimata-pârâtă D. S.R.L. a arătat că lipsa reglementarii de către legiuitor a unor masuri care sa faciliteze accesul persoanelor cu handicap la dispozitive individualizate nu înseamnă săvârşirea unei fapte de discriminare, conform art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Intimata-pârâtă a prezentat recurentei-reclamante A. dispozitivul decontat de C.A.S.M.B. şi, ulterior, faţă de motivaţia refuzului acesteia, s-a oferit să contacteze furnizorul din străinătate şi să îi prezinte situaţia recurentului pentru găsirea unei soluţii. Având în vedere dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, niciuna dintre aceste acţiuni nu au discriminat pe nimeni.

Intimata-pârâtă a pus la dispoziţia tuturor pacienţilor care apelează la serviciile ei, aceleaşi tipuri de dispozitive sau servicii conform legislaţiei in vigoare. Nimeni nu este favorizat sau defavorizat în vreun fel.

4.4. Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare la dosarul instanţei de recurs, însă a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Aspecte procesuale

Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, pentru recurentul-reclamant B., excepţia nulităţii recursului şi puterea de lucru judecat a încheierii de şedinţă din data de 23.01.2019, invocate de către intimatele-pârâte D. S.R.L., CNCD şi CNAS, au fost respinse pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă A. a formulat o sesizare adresată CNCD arătând că intimata-pârâtă S.C. D. S.R.L. refuză să-i acorde un scaun rulant acţionat manual pentru fiul său, B.. Acesta foloseşte în prezent un scaun acţionat electric, astfel încât nefolosind mâinile pentru deplasarea scaunului, acestea se vor atrofia.

Prin Hotărârea nr. 547/24.09.2014, CNCD a hotărât că nu pot fi reţinute aspecte care intră sub incidenţa O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

În motivare, CNCD a reţinut că recurenta-reclamantă a invocat vătămarea drepturilor sale în ce priveşte achiziţionarea prin deducerea CASMB a unui scaun pentru persoane cu dizabilităţi, antrenat manual de pacient, în speţă copil minor, iar achiziţionarea, potrivit deducerii a CASMB, nu este posibilă.

Ca atare, Colegiul a reţinut că este chemat a se pronunţa asupra unei situaţii de fapt din care decurge un drept subiectiv al petentului, iar fapta părţii reclamate nu intră nu intră sub incidenţa O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Înalta Curte a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., considerând că cererea de recurs are ca obiect atât sentinţa civilă nr. 646 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cât şi încheierea din 23 ianuarie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, chiar dacă recurenţii-reclamanţi au menţionat expres în cererea de recurs că înţeleg să atace doar sentinţa civilă nr. 646 din 20 februarie 2019. Însă din examinarea motivelor cererii de recurs, rezultă că aceştia formulează critici în privinţa măsurilor luate de prima instanţă prin încheierea din 23 ianuarie 2019, cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi S.C. D. S.R.L..

Înalta Curte apreciază că este nefondat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurenţii-reclamanţi deoarece interesul în promovarea cererii de chemare în judecată se află în strânsă legătură cu obiectul acesteia, constând în anularea Hotărârii CNCD nr. 547/24.09.2014. În consecinţă, obiectul cererii de chemare în judecată nu îl constituie obligarea intimatei-pârâte S.C. D. S.R.L. la asigurarea unui scaun acţionat electric sau la plata unei sume de bani, ci anularea Hotărârii CNCD nr. 547/24.09.2014 şi constatarea existenţei unei fapte de discriminare.

De aceea, în mod legal, în motivarea sentinţei recurate nu se face referire la necesitatea adaptării şi individualizării căruciorului rulant electric pentru a putea fi folosit de recurentul-reclamant B., aşa cum afirmă recurenta-reclamantă A.. Interesul, constând în folosul pe care recurentul-reclamant B. l-ar obţine în cazul admiterii cererii de chemare în judecată, constă în constatarea unei fapte de discriminare în ce-l priveşte şi aplicarea măsurilor de sancţionare a intimatei-pârâte S.C. D. S.R.L., măsuri prevăzute de O.G. nr. 137/2000.

Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază şi nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

În mod legal, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi a respins acţiunea în raport cu acestea, deoarece acestea nu sunt părţi în raportul juridic dedus judecăţii, întrucât nu sunt emitenţii Hotărârii nr. 547/24.09.2014, atacată în speţă, această hotărâre fiind emisă de către CNCD, iar partea reclamată în sesizarea adresată CNCD de către reclamanta A. este pârâta S.C. D. S.R.L..

Înalta Curte consideră, în dezacord cu prima instanţă, că S.C. D. S.R.L. are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece prin contestarea în instanţă a hotărârii CNCD, raportul juridic litigios existent între persoana care a depus sesizarea şi persoana împotriva căreia s-a făcut sesizarea este readus în discuţie, fiind supus controlului judecătoresc. De aceea, soluţionarea acestui raport juridic nu se poate realiza decât în aceleaşi condiţii de contradictorialitate, astfel încât ambele părţi să aibă posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele contrare invocate anterior în faţa CNCD.

În consecinţă, în baza art. 32, art. 36 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte încheierea din 23 ianuarie 2019 şi, rejudecând, va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. S.R.L., menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii.

Înalta Curte apreciază că este nefondat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. în privinţa recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 646 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Conform art. 2 din O.G. nr. 137/2000:,,(1) Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

(2) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.

(5) Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

(51) Constituie hărţuire morală la locul de muncă şi se sancţionează disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:

a) conduită ostilă sau nedorită;

b) comentarii verbale;

c) acţiuni sau gesturi.

(52) Constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înţelesul prezentei legi, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă.

(53) Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărţuire morală. Niciun angajat nu va fi sancţionat, concediat sau discriminat, direct sau indirect, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă, din cauză că a fost supus sau că a refuzat să fie supus hărţuirii morale la locul de muncă.

(54) Angajaţii care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă răspund disciplinar, în condiţiile legii şi ale regulamentului intern al angajatorului. Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravenţională sau penală a angajatului pentru faptele respective.

(55) Angajatorul are obligaţia de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii şi combaterii actelor de hărţuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unităţii de sancţiuni disciplinare pentru angajaţii care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă.

(56) Este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajaţii la săvârşirea de acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă.

(57) Angajatul, victimă a hărţuirii morale la locul de muncă, trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărţuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condiţiile legii. Intenţia de a prejudicia prin acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.

(6) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanţă agravantă la stabilirea răspunderii contravenţionale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenţa legii penale.

(7) Constituie victimizare şi se sancţionează contravenţional conform prezentei ordonanţe orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.

(8) Prevederile prezentei ordonanţe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie şi a dreptului la informaţie.

(9) Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanţe.

(10) În înţelesul prezentei ordonanţe, eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:

a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor măsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, în vederea protecţiei persoanelor defavorizate care nu se bucură de egalitatea şanselor;

b) mediere prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârşirii unor acte/fapte de discriminare;

c) sancţionarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispoziţiile alin. (1) - (7).

(11) Comportamentul discriminatoriu prevăzut la alin. (1) - (7) atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz, în condiţiile legii."

Nu sunt îndeplinite cumulative condiţiile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, îndeosebi cele cu privire la existenţa unui criteriu de discriminare şi a existenţei unei poziţii de discriminare/inferioritate în care copilul s-ar afla prin comparaţie cu alte persoane aflate în situaţii similare, deoarece motivul pentru care nu a fost prezentat dispozitivul solicitat de recurenta-reclamantă pentru fiul său nu a fost handicapul sau dizabilitatea copilului, ci faptul că societatea nu comercializa astfel de dispozitive. De aceea, nu se poate reţine în sarcina intimatei-pârâte S.C. D. S.R.L. că a aplicat măsuri diferite pentru persoane aflate în situaţii similare pornind de la premisa că termenul de comparaţie ar fi dizabilitatea persoanelor. Intimatul-pârât CNCD a fost chemat să se pronunţe asupra unei situaţii de fapt în care se invocă un drept subiectiv civil al recurentului-reclamant B., urmărindu-se exercitarea acestui drept subiectiv şi nu relevarea unei stări de discriminare faţă de alte persoane aflate în situaţii similare cu recurentul-reclamant B.. Câtă vreme obiectul uni litigiu întemeiat pe O.G. nr. 137/2000 îl poate constitui doar invocarea unei fapte de discriminare, în mod legal, prima instanţă nu a mai examinat chestiunea existenţei dreptului subiectiv afirmat şi eventuala încălcare a acestuia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În baza art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8, art. 496 alin. (1), precum şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul împotriva sentinţei civile nr. 646 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va admite recursul declarat împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte această încheiere şi, rejudecând, va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. S.R.L., menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanţii A., B. şi Asociaţia pentru sprijinul copiilor cu cerinţe speciale Dr. C. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte încheierea din 23 ianuarie 2019 şi, rejudecând:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. S.R.L..

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii.

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi Asociaţia pentru sprijinul copiilor cu cerinţe speciale Dr. C. împotriva sentinţei civile nr. 646 din 20 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Stabileşte onorariul definitiv cuvenit apărătorului care a asigurat asistenţa juridică a recurentului-reclamant B., avocat E., la suma de 940 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2022.