Suspension of tax assessment enforcement based on statute of limitations and imminent irreparable harm under administrative procedure

Şedinţa publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brasov, a solicitat admiterea acţiunii şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, emise de pârâtă, constând în Raportul de inspecţie fiscala x din 27.11.2020, Decizia de impunere nr. x din 27.11.2020, Decizia de modificare a bazei de impozitare ca urmare a inspecţiei fiscale nr. x din 27.11.2020 şi Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 520 din 10.12.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 6 din data de 8 februarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a Raportului de inspecţie fiscală x/27.11.2020, excepţie invocată de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov şi în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere x/27.11.2020 emisă de AJFP Braşov, a Deciziei de modificare a bazei de impozitare a inspecţiei fiscale nr. x/27.11.2020 întocmită de AJFP Braşov, a Deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. 520/10.12.2020 întocmită de AJFP Braşov, până la pronunţarea instanţei de fond.

S-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A. având ca obiect suspendarea executării Raportului de inspecţie fiscală x/27.11.2020, ca inadmisibilă.

A fost obligată pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov la plata către reclamanta A. S.A. a cheltuielilor de judecată în valoare de 20 de RON, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- prin soluţia pronunţată, instanţa de judecată a încălcat dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, soluţia instanţei de fond fiind bazată pe considerente străine de situaţia de fapt ce rezultă din probele depuse la dosar;

- faţă de critica reclamantei, însuşită de către instanţa de fond, cu privire la depăşirea termenului prevăzut de art. 126 din Codul de procedură fiscală a arătat recurenta - pârâtă că, în mod obiectiv, derularea acţiunii de inspecţie fiscala, materializata prin actele administrativ fiscale care fac obiectul cerererii de chemare în judecata, a fost condiţionată, în primul rând, de finalizarea acţiunii de inspecţie fiscala aferenta perioadei precedente, ale cărei rezultate fiscale trebuiau luate în considerare în cadrul inspecţiei fiscale în curs;

- derularea inspecţiei fiscale, a fost condiţionată si de faptul ca la S.C. A. S.A. se afla în desfăşurare o procedură judiciară penală, în care mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care făceau obiectul inspecţiei fiscale, respectiv documentele financiar-contabile ale contribuabilului erau ridicate de organul de urmărire penală, fără a putea fi puse la dispoziţia organului de inspecţie fiscală,

- totodată, la calculul duratei inspecţiei fiscale, reclamanta nu a luat în considerare perioada 27.12.2018-08.01.2019 în care suspendarea inspecţiei fiscale s-a făcut la solicitarea societăţii în temeiul art. 127, alin. (3) din Codul de procedură fiscală aprobat prin Legea 207/2015 cu completările şi modificările ulterioare;

- pentru perioada 14.02.2019-22.06.2020, inspecţia fiscala a fost suspendata pentru efectuarea unor controale încrucişate, conform art. 127, alin. (1), lit. a) din Lg nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu completările si modificările ulterioare;

- referitor la critica reclamantei potrivit căreia potrivit căreia potrivit căreia organele fiscale nu puteau stabili obligaţii suplimentare de plata pentru anul 2012, dreptul acestora fiind prescris, s-a arătat că prescripţia dreptului organelor fiscale de a stabili obligaţii fiscale începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, respectiv de la data de 1 ianuarie a anului următor momentului în care s-a constituit baza de impunere a obligaţiei fiscale, moment care determină naşterea dreptului organului fiscal de a stabili şi determina obligaţia fiscală respectivă;

- în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, s-a susţinut că simpla executare a unui act administrativ fiscal nu produce prin ea însăşi o pagubă fiind necesar ca iminenţa producerii acesteia să fie dovedită de către partea adversă;

- iminenţa pagubei nu se referă la situaţia patrimonială a reclamantei, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, ci se referă la un prejudiciu pe care reclamanta l-ar suferi prin executarea actului administrativ-fiscal şi care nu ar putea fi recuperat în situaţia desfiinţării actului administrativ-fiscal.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de suspendarea ca neîntemeiate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanţa de fond realizând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 la situaţia de fapt reţinută.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În urma inspecţiei fiscale derulate în perioada 19.12.2018 - 02.11.2020, au fost emise următoarele acte administrativ fiscale: Raportul de inspecţie fiscală x din data de 27.11.2020, Decizia de impunere x/27.11.2020 emisă de AJFP Braşov, Decizia de modificare a bazei de impozitare a inspecţiei fiscale nr. x/27.11.2020 întocmită de AJFP Braşov, Decizia referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. 520/10.12.2020 întocmită de AJFP Braşov.

Prin aceste acte, AJFP Braşov a obligat reclamanta la plata unor creanţe fiscale suplimentare în cuantum total de total de 14.448.799 de RON, reprezentând impozit profit 10.712.314 RON, TVA 715.513 RON, CAS angajator 1.148.336 RON, CAS asigurat 10.263 RON, CAS accidente muncă 31.761 RON, şomaj angajator 33.014 RON, şomaj angajat 33.014 RON, fond garantare 16.508 RON, sănătate angajator 343.362 RON, sănătate angajat 363.172 RON, concedii si indemnizaţii 50.075 RON, impozit pe venituri din salarii 991.467 RON.

Din cuprinsul Deciziei de impunere nr. x/27.11.2020 emisă de AJFP Braşov reiese că perioada verificată a fost 01.01.2012-31.12.2016.

Prin Încheierea şedinţei Camerei de Consiliu din data de 03.12.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2014, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei S.C. A. S.A..

Reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării Raportului de inspecţie fiscală x din data de 27.11.2020, Decizia de impunere x/27.11.2020 emisă de AJFP Braşov, Decizia de modificare a bazei de impozitare a inspecţiei fiscale nr. x/27.11.2020 întocmită de AJFP Braşov, Decizia referitoare la obligaţii fiscale accesorii nr. 520/10.12.2020 întocmită de AJFP Braşov, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 Lg. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că, din punct de vedere al cazului bine justificat prezintă relevanţă, cel puţin sub aspectul criticii privind intervenirea prescripţiei pentru o parte din debitul stabilit, Decizia nr. 21/2020 din 14 septembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2), coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a statuat că termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil.

În motivarea acestei soluţii de unificare emise de instanţa supremă, s-a reţinut că dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termenul de prescripţie a acestui drept începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, iar dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc, dacă legea nu prevede altfel, în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.

Deşi stabilirea "momentului" constituirii bazei de impunere, în sensul art. 23 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, revine instanţei investite cu soluţionarea fondului cauzei, cel puţin la nivel de aparenţă, intrepretarea dată de organul fiscal, precizată şi prin motivele de recurs, contrazice considerentele deciziei mai sus menţionate, potrivi cărora dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în anul fiscal în care se realizează profitul impozabil.

Pentru aceste considerente, Inalta Curte constată că sunt intemeiate concluziile la care a ajuns prima instanţă cu privire la conturarea condiţiei cazului bine justificat prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, reţinând că punerea în executare a actelor administrativ-fiscale atacate, aparent nelegale în privinţa creanţelor menţionate, ar putea prejudicia societatea reclamantă, prin perturbarea funcţionării acesteia, Înalta Curte apreciază că şi cea de-a doua condiţie, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită, având în vedere şi imprejurarea că societatea se află în reorganizare.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţa nr. 6 din data de 8 februarie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2021.