Material jurisdiction over annulment of a police-issued contraventional settlement: issuer’s action governed by administrative litigation law rather than contraventional complaint procedure

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 30.09.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x încheiat la data de 05.04.2020 de IPJ Braşov, secţia 2 poliţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 645/2021, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie, enunţând dispoziţiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, instanţa a reţinut că regula generală privind competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale, atât sub aspect material, cât şi teritorial este stabilită de art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, astfel că, având în vedere că instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvâşită fapta contravenţională, în speţă municipiul Braşov, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Braşov.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 6022 din 12 iulie 2022 pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată prin note scrise de către reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este o specie a actului administrativ, act administrativ al cărui regim este reglementat de Legea nr. 554/2004. Dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 nu reglementează acţiunea în anulare ori revocatorie formulată de emitentul actului administrativ, motiv pentru care competenţa şi regulile aplicabile pentru judecarea acestor cereri sunt cele de drept comun din materia contenciosului administrativ.

Reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că natura juridică a acţiunii formulate nu este cea de plângere contravenţională, dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 nefiind aplicabile în cauză, motiv pentru care judecătoria nu se poate declara competentă să soluţioneze cauza, astfel că Tribunalul Bacău este instanţa competentă să soluţioneze prezenta acţiune.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale aplicabile în materie.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov, în contradictoriu cu pârâtul A., prin care a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x încheiat la data de 05.04.2020 de IPJ Braşov, secţia 2 poliţie.

Astfel, se constată că reclamantul, în calitate de emitent al procesului-verbal de contravenţie, a învestit instanţa cu o acţiune în anularea actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de contravenţie emis de acesta, temeiul invocat fiind Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte reţine că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este o specie a actului administrativ, act administrativ al cărui regim este reglementat de Legea nr. 554/2004. Dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 reglementează la art. 31 din O.G. nr. 2/2001 acea acţiune formulată de contravenient, ori partea vătămată sau, după caz, persoana de la care s-a dispus confiscarea prin procesul-verbal, aceasta fiind unica cerere care poate intra în competenţa judecătoriei, aceste dispoziţii nereglementând acţiunea în anulare ori revocatorie formulată de emitentul actului administrativ, motiv pentru care competenţa şi regulile aplicabile pentru judecarea acestor cereri sunt cele de drept comun din materia contenciosului administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce priveşte determinarea instanţei competente material să soluţioneze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, şi în jurisprudenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mod constant şi unitar, s-a reţinut că dispoziţiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorităţii emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competenţa materială este stabilită în favoarea curţii de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa este stabilită în funcţie de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorităţii emitente.

Prin raportare la obiectul prezentului demers judiciar, respectiv cererea de anulare a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x încheiat la data de 05.04.2020 de IPJ Braşov, secţia 2 Poliţie formulată de emitentul acestuia, pentru stabilirea competenţei materiale vor fi avute în vedere prevederile alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 554/2004 referitoare la rangul autorităţii emitente, competenţa de soluţionare a cauzei, în fond, urmând a fi stabilită în favoarea Tribunalului Bacău.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Braşov în contradictoriu cu pârâtul A. prin curator special B. în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II -a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.