Tax enforcement security measures dispute: jurisdictional interpretation of "domicile" vs. "residence" in administrative litigation

Şedinţa din camera de consiliu de la 15 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 19.08.2021, pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. x/2021, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, contestaţie la executare împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.07.2021comunicate la 28.07.2021, contestaţie la executare silită şi contestaţie împotriva Procesului-verbal nr. x/30.06.2021 şi, în subsidiar, eşalonarea plăţii echivalent cu venitul real.

Prin sentinţa civilă nr. 13677 din 8 decembrie 2021, Judecătoria Constanţa a admis excepţiile necompetenţei materiale şi teritoriale în privinţa capetelor de cerere având ca obiect contestaţie împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/06.07.2021emise de Direcţia Generală Antifraudă 2 Constanţa şi contestaţie împotriva Procesului-verbal nr. x/30.06.2021 şi a declinat competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A disjuns capătul de cerere având ca obiect contestaţie la executare silită, formând dosarul nr. x/2021.

1.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2022, la data de 27.01.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 300 din 10 martie 2022, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul său şi faptul că domiciliul reclamantei este în Municipiul Constanţa.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.04.2022.

Prin sentinţa civilă nr. 759 din 25 mai 2022, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

A apreciat instanţa că, potrivit fişei de evidenţă aflate la dosarul Tribunalului Dolj, în perioada 19.01.2021-18.01.2022 (prelungită ulterior), reclamanta a avut reşedinţa în Municipiul Craiova, astfel că, în raport cu data înregistrării cererii, 19.08.2021, Tribunalului Dolj îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererii.

A reţinut Tribunalul şi Decizia nr. 1446/10.03.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi situaţia de fapt, aceea că reclamanta locuieşte în Craiova din 2017 unde şi-a stabilit în mod legal reşedinţa, apreciind că interpretarea în sens contrar, prin raportare la domiciliul înscris în cartea de identitate şi nu la reşedinţa legală, ar lipsi de conţinut dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi scopul pentru care a fost modificată legea.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Constanţa a suspendat judecarea cauzei şi a sesizat Înalta Curte cu soluţionarea conflictului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Asupra cauzei de faţă, se constată că aspectele care au generat conflictul negativ de competenţă vizează înţelesul noţiunii de "domiciliu" în sens procedural, a diferenţei juridice dintre această noţiune şi aceea de "reşedinţă", precum şi a efectului pe care această distincţie îl produce asupra competenţei instanţei de judecată.

Potrivit art. 87 din C. civ., prin "domiciliu" se înţelege locul unde persoana fizică declară că are locuinţa principală, iar "reşedinţa" este locul unde persoana fizică are locuinţa secundară. Cele două noţiuni nu se suprapun din punct de vedere al evidenţei populaţiei, iar dovada fiecăreia se realizează prin menţiuni diferite în actul de identitate.

Ordonanţa de urgenţă nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români defineşte la art. 27 şi art. 30 noţiunile de domiciliu, respectiv de reşedinţă astfel:

"Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuinţa principală iar Reşedinţa este acolo unde persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu".

De asemenea, în cuprinsul C. proc. civ. se regăseşte utilizarea alternativă a celor două sintagme, însă doar în scopul asigurării legalităţii procedurii de citare, respectiv înştiinţării corespunzătoare a părţilor aflate în litigiu, cu privire la existenţa şi obiectul pricinii.

3.2. În materia contenciosului administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 212/2018, statuează că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)".

Se observă, aşadar, că legiuitorul nu a utilizat alternativ, ca în cazul procedurii de citare, cele două sintagme, textul de lege referindu-se expres la domiciliul reclamantului şi nu la reşedinţa acestuia.

Cum dispoziţiile art. 10 alin. (3) anterior menţionate sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competenţa teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu prezintă relevanţă, în stabilirea instanţei competente, faptul că reclamanta avea, la momentul formulării acţiunii, reşedinţa stabilită într-o altă localitate decât cea de domiciliu, câtă vreme în actul de identitate avea domiciliul în Municipiul Constanţa.

Este demn de subliniat, în ceea ce priveşte aspectul reţinut de Tribunalul Constanţa referitor la practica judiciară, că, prin Procesul-verbal al şedinţei din 2 noiembrie 2020 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că "noţiunea de domiciliu, ca ca element de determinare a competenţei instanţelor judecătoreşti, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate."

3.3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de toate considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. şi pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi ANAF-Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 2 Constanţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.