Nullity of appeal for lack of signature under Civil Procedure Code formal requirements
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant's appeal null and void for the lack of a signature, leaving the Court of Appeal's decision in force, which had admitted the constitutional challenge regarding Decree-Law No. 118/1990 Article 13(8) while rejecting the challenge to Article 1(2) as inadmissible. The underlying dispute involved a claim against the County Agency for Payments and Social Inspection to annul an administrative decision denying survivor's benefits for a father imprisoned in the USSR, with the appellant challenging the rejection of their constitutional unconstitutionality objection against the statutory definition of "Soviet side." The decisive legal basis was Article 486(1)(e), (3), and Articles 148, 196(1), and 496(1) of the Civil Procedure Code, establishing that procedural documents filed with the court must bear the party's or representative's signature to avoid nullity, and that the failure to cure this defect after judicial notice constitutes a fatal defect regardless of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ, art. 148 C. proc. civ, art. 196 alin. (1) C. proc. civ, art. 268 din C. proc. civ; Nullity of appeal for lack of signature under Civil Procedure Code formal requirements: Împotriva acestei decizii, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, ca inadmisibilă, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionare excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 referitoare la sintagma "partea sovietică".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată, la data de 26.07.2021, pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava, anularea în parte a Deciziei nr. 2859/27.04.2021 emise de pârâtă, stabilirea calităţii reclamantului de beneficiar al dreptului prevăzut de art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv să se stabilească indemnizaţia cuvenită pentru situaţia în care s-a aflat tatăl său, B., în calitate de titular al persecuţiei prev. de art. 1 alin. (2) lit. b), şi anume prizonier în URSS, pentru toată perioada de prizonierat în perioada 02.07.1941-12.11.1945, în condiţiile art. 4 rap. la art. 17, începând cu data de 01.04.2021, cu cheltuieli de judecată.
1.2. Prin sentinţa civilă nr. 832 din 18 noiembrie 2021, Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantului.
1.3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei primei instanţe. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
Împotriva sentinţei Tribunalului Suceava, reclamantul a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 25.01.2022.
În susţinerea recursului, a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În cursul soluţionării recursului, la data de 08.04.2022 şi la data de 24.05.2022, recurentul-reclamant a formulat două cereri de sesizare a Curţii Constituţionale prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, referitoare la sintagma "partea sovietică", şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990, teza vizând "Hotărârea tribunalului este definitivă".
2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs
Prin decizia civilă nr. 506 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Suceava a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi a sesizat Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (8) din Decretul-lege nr. 118/1990 raportat la art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 53 alin. (2) teza finală, art. 124 alin. (2), art. 129 din Constituţia României cu referire la art. 6 şi art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, ca inadmisibilă.
A respins cererea de suspendare, ca nefondată.
A respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 832 din 188 noiembrie 2021 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei decizii, în ceea ce priveşte soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, ca inadmisibilă, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionare excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 referitoare la sintagma "partea sovietică".
A susţinut recurentul că în mod nelegal instanţa a reţinut că dispoziţiile invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, interpretând eronat dispoziţiile de drept procesual şi normele de drept substanţial.
A precizat recurentul că, criticile de neconstituţionalitate intrinsecă vizează modalitatea de reglementare a sintagmei criticate care contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 21 şi ale art. 53 din Constituţia României, cât şi dispoziţiilor art. 6, art. 13 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi dispoziţiilor art. 9 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi a dispoziţiilor art. 20, art. 47, art. 51 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) şi (3) din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziţii legale pe care le-a reprodus.
A ataşat recurentul şi cele două cereri depuse în faţa Curţii de Apel Suceava prin care a invocat excepţiile de neconstituţionalitate, fără, însă, a dezvolta motivele de recurs.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
5. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte, examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, reţine următoarele:
5.1. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., "Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:…semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."
Aceste dispoziţii se corelează cu dispoziţiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, conform art. 148 C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura."
În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."
Conform art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":
"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia.(...)."
Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe actele înregistrate la dosarul instanţei de judecată.
5.2. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul A. a depus cererea de recurs prin poştă electronică (e-mail), la data de 08.06.2022, fiind înregistrată la instanţa de fond la data de 09.06.2022 .
Recursul este formulat de recurent prin avocatul său, C., însă nu cuprinde nici semnătura recurentului, nici semnătura reprezentantului său convenţional.
Prin adresa instanţei, emisă la 30.08.2022, recurentul a fost citat cu menţiunea de a depune la dosar o copie semnată a cererii de recurs sau de a semna recursul aflat la dosar, sub sancţiunea nulităţii.
Adresa a fost comunicată recurentului la data de 05.09.2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de recurs.
De asemenea, adresa instanţei a fost comunicată electronic şi la adresa de e-mail prin care a fost depusă cererea de recurs, x@x.com, fiind vizualizată de 2 ori, la data de 01.09.2022 (conform raportului de vizualizare aflat la dosar de recurs).
Până la termenul stabilit pentru judecarea recursului, recurentul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, nu a comunicat un exemplar semnat al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.
Având în vedere aceste împrejurări, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului, prevăzute de dispoziţiile coroborate ale art. 486 alin. (1) lit. e), ale art. 148 şi ale art. 196 din C. proc. civ., republicat, recursul necuprinzând semnătura părţii (sau a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată.
Astfel, este incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia, "(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
5.3. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 506 din 7 iunie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru lipsa semnăturii.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.