Unconstitutionality of public domain reclassification law lacks nexus with concession contract extension dispute

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, la data de 25.07.2017, pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Tulcea, constatarea prelungirii de drept a termenului Contractului de concesiune nr. x/08.04.1998, cu 24,6 ani, obligarea pârâtului să încheie act adiţional la contract cu privire la termenul contractual prelungit de drept, obligarea pârâtului la plata de daune pe zi întârziere în sumă de 1000 Euro/zi, începând cu data pronunţării hotărârii şi până la data încheierii actului adiţional la contractul nr. x/08.04.1998 cu privire la termenul contractual, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 7577 din 12 decembrie 2017, Tribunalul a respins, ca tardiv formulată, cererea reclamantei S.C. A. S.A. de modificare a acţiunii, în referire la al doilea capăt de cerere.

A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţii Consiliul Judetean Tulcea şi UAT Judeţul Tulcea.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâţilor-reclamanţi în cererea reconvenţională şi excepţia prematurităţii formulării cererii reconvenţionale, invocate de reclamantă.

A respins, ca nefondate, capetele de cerere din acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. vizând obligarea pârâţilor să încheie act adiţional la contractul de concesiune nr. x/08.04.1998 cu privire la termenul contractual prelungit de drept, obligarea la plata de daune de 1000 euro/zi de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.

A admis în parte ca fondată cererea reconvenţională formulată de pârâţii- reclamanţi Consiliul Judetean Tulcea şi UAT Judeţul Tulcea, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă S.C. A. S.A..

A obligat reclamanta-pârâtă A. S.A. să predea pârâţilor-reclamanţi terenul în suprafaţă de 4.362 ha, compus din 40 de loturi, amplasat în amenajarea agricolă A., jud. Tulcea, astfel cum este identificat prin planul de situaţie anexă la Contractul de concesiune nr. x/08.04.1998.

A obligat reclamanta-pârâtă A. S.A. la plata către pârâţii-reclamanţi Consiliul Judeţean Tulcea şi UAT Judeţul Tulcea a sumei de 42.987 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat redus la suma de 40.000 RON şi cheltuieli de deplasare în suma de 2.987 RON.

1.3. Cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva acestei sentinţe au formulat recursuri atât reclamanta S.C. A. S.A., cât şi pârâţii Consiliul Judeţean Tulcea şi UAT Judeţul Tulcea, înregistrate pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19.02.2021, sub nr. x/2017.

În cursul soluţionării recursurilor, în şedinţa publică din 16 iunie 2022, recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 82/1993 astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 69/1996.

A susţinut recurenta că, în apărarea sa, pârâtul vorbeşte despre dispoziţiile Legii nr. 69/1993, apreciind că acesta este titlul care le permite evacuarea. Prin admiterea cererii reconvenţionale, judecătorul fondului a dispus evacuarea sa de pe terenul în suprafaţă de 4.362 ha amplasat în amenajarea agricolă A., judeţul Tulcea. Prin recursul formulat de Consiliul Judeţean Tulcea, recurs la considerente, se arată că, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997, cele 40 de loturi din cadrul amenajării A. nu se mai aflau în exploatarea acesteia, ci făceau parte din domeniul public de interes judeţean şi fuseseră preluate în administrare de către CJ Tulcea în baza Legii nr. 69/1996. Se recunoaşte, în mod expres, că în baza Legii nr. 69/1996, aceste bunuri au fost scoase din patrimoniul A..

Prin urmare, este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de sesizare, pentru că recurenţii-intimaţi îşi justifică titlul prin trimitere la dispoziţiile Legii nr. 69/1996, acesta fiind singurul remediu procesual, pentru ipoteza în care solicitarea de prelungire a contractului nu va fi încuviinţată, pentru a schimba conţinutul hotărârii, având în vedere că titlul în baza căruia pârâtul îşi întemeiază solicitare de evacuare trebuie să fie un adevărat titlu. Nu poate fi primită apărarea potrivit căreia, dacă a expirat contractul de concesiune, pârâtul poate solicita evacuarea. Trebuie dovedită abilitatea legală în temeiul căreia pârâtul poate solicita evacuarea reclamantei.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Prin încheierea de şedinţă din 16 iunie 2022, în şedinţă publică, aspect reţinut în practicaua încheierii, Curtea de Apel Galaţi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 82/1993 astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 69/1996, ca inadmisibilă.

A apreciat instanţa că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

3. Cererea de recurs

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurenta A. S.A. a formulat recurs, oral, chiar în şedinţa publică din 16.06.2022, aspect consemnat în practicaua încheierii de şedinţă.

Ulterior, la data de 20.06.2022, recurenta a depus cererea de recurs motivată, în formă scrisă, prin intermediul poştei.

Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate cu consecinţa admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

A susţinut recurenta că instanţa în mod eronat a decis că nu este îndeplinită condiţia privitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, încheierea fiind dată cu aplicarea greşită a art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, conform textului legal, pentru a fi admisibilă, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

- să vizeze o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare

- să fie ridicată de una dintre părţile procesuale, în cadrul litigiului

- să aibă legătură cu soluţionarea acuzei

- dispoziţia legală să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară.

A opinat recurenta că dispoziţiile legale au legătură cu soluţionarea litigiului, pentru că, prin sentinţa nr. 455 din 7 octombrie 2021 a Tribunalului Bărila din Dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte cererea reconvenţională şi s-a dispus evacuarea A. de pe terenul în suprafaţă de 4.362 ha, compus din 40 de loturi, amplasat în amenajarea agricolă A., judeţul Tulcea.

În continuarea criticilor sale, recurenta a reluat argumentele expuse prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, arătând că, prin recursul declarat de Consilul Judeţean Tulcea şi UAT Tulcea (recurs la considerente) s-a arătat în mod expres că la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997 cele 40 de loturi din cadrul amenajării A. nu se mai aflau în exploatarea acesteia, ci făceau parte din domeniul public de interes judeţean şi fuseseră preluate în administrare de CJ Tulcea în baza Legii nr. 68/1996. Prin urmare, odată ce au fost scoase din exploatarea societăţilor reorganizate din fosta Centrală a Deltei Dunării, aceste terenuri nu mai erau guvernate de regimul juridic aplicabil bunurilor aflate în patrimoniul societăţilor în curs de privatizare. Astfel, s-a recunoscut, în mod expres, că în baza Legii nr. 69/1996 aceste bunuri au fost scoase din patrimoniul A., concluzionându-se că A. nu intră în categoria subiecţilor de drept prevăzuţi de art. 32 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997 şi de art. 132 din H.G. nr. 577/2002, iar terenul nu face obiectul de reglementare al acestor norme juridice.

Or, A. este o entitate privatizată întrucât a beneficiat în mod succesiv de prevederile Legii nr. 19/1990 şi, ulterior, de dispoziţiile Legii nr. 58/1991, A. fiind, atât la momentul încheierii contractului de concesiune, 02.04.1998, cât şi la momentul adoptării H.G. nr. 577/2002, o societate privatizată.

Astfel, deşi a fost demarată procedura privatizării încă din anul 1991, prin Legea nr. 69/1996 şi poziţia 1.2 din Anexa la Legea nr. 82/1993, terenurile dobândite de societate, tocmai ca urmare a procesului de privatizare, au fost scoase din patrimoniul acesteia şi atestate în domeniul public.

Prin urmare, cum în cauză, judecătorul fondului a dispus evacuarea sa de pe terenul în suprafaţă de 4.362 ha amplasat în amenajarea agricolă A., judeţul Tulcea, cum recurentele intimate îşi justifică titlul prin trimitere la dispoziţiile Legii nr. 69/1996 şi cum nu are la îndemână un alt remediu procesual pentru desfiinţarea hotărârii (în ipoteza în care instanţa de recurs ar valida raţionamentul eronat al judecătorului fondului şi ar dispune evacuarea, chiar dacă titlul exhibat de UAT Tulcea/CJ Tulcea, Legea nr. 69/1996, ar fi constatat neconstituţional), este îndeplinită cerinţa de admisibilitate referitoare la legătura textului invocat a fi neconstituţional cu prezenta cauză, impunându-se sesizarea Curţii Constituţionale.

La data de 11.08.2022, prin intermediul poştei, recurenta a depus motive suplimentare de recurs, comunicându-le atât instanţei de recurs, cât şi Curţii de Apel Galaţi, prin care a solicitat casarea în parte a încheierii recurate cu privire la respingerea ca inadmsibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată în cauză.

Prin motivele suplimentare de recurs, recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, pct. 8 şi pct. 5 C. proc. civ.

4. Apărările formulate

Intimaţii Consiliul Judeţean Tulcea şi UAT Judeţul Tulcea au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia nulităţii căii de atac, constatând nulitatea recursului ca urmare a tardivităţii motivării celei de-a doua cererii de recurs (motivele suplimentare), ca urmare a depunerii la instanţa de recurs a celei de-a doua cereri de recurs (motivele suplimentare) şi ca urmare a inexistenţei unor critici încadrabile în motivele de casare, în ceea ce priveşte prima cerere de recurs.

În subisidar, în cazul constatării ca fiind valabil formulată calea de atac, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

5 . Decizia instanţei de recurs

5.1. Înalta Curte, preliminar, analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţiile invocate de intimaţii Consiliul Judeţean Tulcea şi UAT Judeţul Tulcea, constată următoarele.

5.1.1. Excepţia tardivităţii formulării motivelor suplimentare de recurs este întemeiată, urmând a fi admisă.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, împotriva încheierii de respingere a sesizării Curţii Constituţionale se poate formula recurs la instanţa imediat superioară în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Încheierea recurată a fost pronunţată la data de 16 iunie 2022, soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale fiind motivată şi dispusă de instanţă în şedinţa publică de la acea dată, în prezenţa apărătorului recurentei-reclamante A. care a şi formulat oral recurs, în şedinţa publică, respectând termenul prevăzut de lege, aspect consemnat în încheierea de şedinţă.

Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 470 alin. (5) C. proc. civ., când termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Încheierea recurată, conform procesului-verbal de înmânare anexat încheierii, aflat la dosarul Curţii de Apel Galaţi, a fost comunicată, iniţial, la sediul apărătorului recurentei, Cabinet de Avocat B., la data de 17.06.2022. Ulterior, încheierea a fost comunicată, odată cu decizia pronunţată asupra recursului, prin e-mail, la 02.08.2022, şi prin serviciul poştal, la data de 09.08.2022.

În raport cu data comunicării iniţiale formularea motivelor suplimentare la data de 11.08.2022 s-a făcut cu depăşirea termenului de 48 de ore de la comunicare.

5.1.2. Referitor la excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., când instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, Înalta Curte constată că recurenta l-a invocat formal, fără a aduce niciun argument care să poată fi încadrat în acest motiv de nelegalitate.

Însă, argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă se pot circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, cu referire la încălcarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind condiţiile pentru admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Astfel, împrejurarea că unul dintre motivele de casare nu poate fi avut în vedere nu atrage nulitatea recursului declarat în cauză, pentru că reţinerea existenţei unor critici care se circumscriu unui singur motiv de casare este suficientă pentru constatarea validităţii căii de atac formulate.

5.2. Înalta Curte, analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa a motivat în şedinţă publică respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, în raport cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, care se referă la condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.

După cum a precizat, de altfel, şi recurenta prin cererea de recurs, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii în mod cumulativ: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 82/1993 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 69/1996 prevăd următoarele:

"Art. 10. - Suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ape, existente în perimetrul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", delimitat potrivit art. 1, împreună cu resursele naturale pe care le generează, constituie patrimoniu natural, domeniu public de interes naţional, aflat în administrarea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării".

Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):

a) terenurile din perimetrul rezervaţiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate privată al persoanelor fizice;

b) terenurile din perimetrul rezervaţiei care, potrivit legii, sunt obiect al dreptului de proprietate publică sau privată al unităţilor administrativ-teritoriale şi sunt în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene;

c) terenurile din perimetrul rezervaţiei ocupate de amenajările agricole şi piscicole cuprinse în anexa nr. 2, care constituie domeniu public de interes judeţean şi sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea, unitate a administraţiei publice locale."

Obiectul pricinii cu care a fost învestită instanţa în faţa căreia s-a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale priveşte, în esenţă, constatarea prelungirii de drept a termenului Contractului de concesiune nr. x/08.04.1998, cu 24,6 ani şi încheierea unui act adiţional în acest sens.

Recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de respingere a cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, apreciind că instanţa a reţinut nelegal că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Înalta Curte, analizând cuprinsul încheierii recurate, apreciază că este demn de reţinut aspectul că, în cursul dezbaterilor în faţa Curţii de Apel Galaţi în şedinţa publică la care s-a discutat şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, anterior formulării acestei cereri, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de amânare sau de suspendare a judecăţii până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând art. 413 C. proc. civ.

Deci, instanţa, anterior pronunţării asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a respins cererea recurentei-reclamante de suspendare a judecăţii cauze apreciind că Dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul ÎCCJ nu are nicio legătură cu pricina.

În motivarea respingerii cererii de suspendare a judecăţii, a reţinut instanţa că cererea din prezentul dosar se bazează pe un contract de concesiune, iar nu pe un drept de proprietate ce face obiectul dosarului anterior menţionat cu atacarea unor acte normative.

După respingerea cererii de suspendare, recurenta A. a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în susţinerea căreia a argumentat, printre altele, că are legătură cu proprietatea domenială reclamată.

Curtea de Apel Galaţi, în contextul discutării celorlalte aspecte, asupra cărora a stabilit că obiectul cauzei se bazează pe un contract de concesiune, iar nu pe un drept de proprietate, după deliberarea asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a respins cererea, motivând că nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Astfel, Înalta Curte apreciază că instanţa, anterior analizării condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a stabilit obiectul cauzei şi, în raport de considerentele evidenţiate deja, ar fi fost redundant să reia, în şedinţa publică, aceleaşi considerente şi în analizarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, trebuie analizată în concret, în funcţie de circumstanţele cauzei şi posibila tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel, se impune analizat interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Or, din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că în mod corect, cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, prima instanţă a constatat că, în prezentul litigiu (având ca obiect prelungirea unui contract de concesiune), nu este îndeplinită cerinţa legăturii normei vizate de excepţia de neconstituţionalitate cu pricina ce se judecă.

5.3. Pentru aceste considerente, Înalta Curtea va admite excepţia tardivităţii formulării motivelor suplimentare de recurs, va respinge excepţia nulităţii recursului şi, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii formulării motivelor suplimentare de recurs, invocată de intimaţii-pârâţi Consiliul Judeţean Tulcea şi UAT Judeţul Tulcea.

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi Consiliul Judeţean Tulcea şi UAT Judeţul Tulcea.

Respinge recursul formulat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva încheierii din 16 iunie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţate în Dosarul nr. x/2022, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.