Inadmissibility of challenge to procedural annulment of transfer request for lack of stamp duty

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

1. Prin încheierea nr. 3462 din 10 iulie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2020, a fost anulată, ca netimbrată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat contestaţie în anulare.

A invocat contestatorul art. 31 din Constituţia României şi art. 22 din Legea nr. 544/2001 şi a susţinut că încheierea atacată este dată cu nesocotirea competenţei absolute, dispoziţiile Legii nr. 544/2011 fiind completate nelegal cu prevederile C. proc. civ. şi ale O.U.G. nr. 80/2013, având ca rezultat îngrădirea accesului său la informaţie publică.

A mai arătat că o taxă de timbru este o modalitate prin care Statul îngrădeşte accesul la justiţie, însă acelaşi Stat este obligat să asigure în mod neîngrădit dreptul la informaţie publică, un drept fundamental, ca şi dreptul la viaţa.

3. Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibilă calea de atac formulată.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, prin care se cere înseşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, art. 503 alin. (1) C. proc. civ., respectiv împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs, art. 503 alin. (2) C. proc. civ., doar pentru ipotezele expres determinate de lege.

În cauză, hotărârea supusă analizei a fost pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi, având ca obiect soluţionarea unei cereri de strămutare formulate de contestatorul A..

Înalta Curte constată că susţinerile deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestaţiei în anulare, obiectul contestaţiei în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute expres de dispoziţiile legale mai sus menţionate.

Dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căilor de atac şi prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. În respectarea principiului fundamental al legalităţii, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestatorul nu a indicat niciunul dintre motivele contestaţiei în anulare prevăzute de art. 503 C. proc. civ., iar criticile sale nu se pot încadra niciuneia dintre ipotezele prevăzute de articolul menţionat, astfel că Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 3462 din 10 iulie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.