Suspension of tax assessment execution: fulfillment of well-justified case and imminent harm conditions following related annulment decision

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.05.2021, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/29.04.2021 pentru suma de 4.459.268 RON.

Reclamanta a consemnat şi cauţiunea de 17.949 RON pentru soluţionarea cererii de suspendare.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 129 din 17 iunie 2021, Curtea a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă şi a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. x/29.04.2021 emise de DGRFP Galaţi-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale în cuantum de 4.448.519 până la soluţionarea pe fond a cauzei.

A respins, ca prematură, cererea formulată de DGRFP Galaţi-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea pentru plata despăgubirii ca urmare a întârzierii procedurii de executare a creanţelor datorate bugetului de stat.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. x/29.04.2021.

A susţinut recurenta-pârâtă că suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie, care poate fi admis cu îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat şi a prevenirii unei pagube iminente.

Motivarea instanţei de fond este lacunară în ceea ce priveşte argumentarea îndeplinirii condiţiilor legale. Existenţa cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă a actului atacat, pentru că o astfel de cerinţă şi o astfel de interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, o analiză care nu poate fi realizată în cadrul unei cereri având ca obiect suspendarea executării actului atacat.

A apreciat recurenta, după ce a făcut trimitere la jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la condiţia cazului bine justificat, că, din împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, este evident că nu se poate reţine situaţia de a se fi creat o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, prevederile C. proc. civ. fiscală şi ale Codul fiscal care au stat la baza emiterii actului fiind elocvente în cauză, astfel că obligaţia de plată a sumei de 4.448.519 RON este reţinută legal în sarcina reclamantei.

Aspectele invocate, referitor la indicii care ar determina răsturnarea prezumţiei de legalitate, ţin de judecarea pe fond a cauzei, fiind necesară administrarea de probatorii în cauză.

A mai arătat recurenta că judecătorul fondului a reţinut în mod neîntemeiat că reclamanta ar fi probat existenţa condiţiei privind prevenirea unei pagube iminente, prin faptul că executarea sumelor reţinute prin actul de impunere a cărui suspendare se solicită i-ar crea un prejudiciu, conducând societatea în insolvenţă.

Jurisprudenţa relevantă în materie a stabilit că iminenţa producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, simpla executare a unui act fiscal neproducând, prin ea însăşi, o pagubă.

Reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri în baza cărora să poată fi analizată întreaga situaţie de fapt din această perspectivă, astfel încât nu se poate vorbi despre îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

În cauză, executarea este dispusă în baza unor acte administrativ-fiscale care se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, astfel că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiţie prevăzută de lege, cu atât mai mult cu cât petenţa nu a probat în niciun fel naşterea unor prejudicii grave şi iremediabile în patrimoniul său.

Nu este lipsit de relevanţă nici faptul că se încalcă principiul proporţionalităţii invocat chiar de reclamantă, întrucât în cazul instituţiei pârâte se poate vorbi despre un prejudiciu pe care l-ar suferi în ipoteza suspendării actului administrativ-fiscal, cu atât mai mult cu cât acest act se bucură de prezumţia de legalitate conferită de legiuitor. Astfel, conform Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în cazul suspendării executării actului administrativ-fiscal dispuse în baza Legii nr. 554/2004, toate efectele actului administrativ-fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia şi obligaţiile fiscale nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală.

Totodată, un alt efect ce se produce ope legis în cazul în care se va dispune admiterea cererii de suspendare este acela că, prin excepţie de la prevederile art. 173, nu se datorează penalităţi de întârziere pe perioada suspendării.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate prin recurs şi cu apărările intimatei-reclaamnte, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

4.1. Intimata-reclamantă A. S.A. a învestit, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/29.04.2021 emise de DGRFP Galaţi-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea până la soluţionarea pe fond a acţiunii în anulare.

Instanţa de fond a admis acţiunea de suspendare a executării efectelor acestei decizii până la soluţionarea acţiunii în anularea actului, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliul Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei R 89/13.09.1989, pentru că prevede, în art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecţie a drepturilor şi intereselor legitime ale subiectelor potenţial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.

Condiţiile prevăzute de lege, cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincţie între motivele de nelegalitate substanţială, de drept material, şi cele de nelegalitate procedurală, esenţial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă la nivelul aparenţelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

4.2. Analizând situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar reţine că, prin sentinţa civilă nr. 64 din 11 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi şi a anulat Decizia nr. 305/30.09.2021 privind soluţionarea contestaţiei fiscale, Decizia de impunere nr. x/29.04.2021 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. x/29.04.2021, cu privire la obligaţiile fiscale în cuantum de 4.448.519 RON.

Pronunţarea acestei hotărâri judecătoreşti are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, Decizia de impunere nr. x/29.04.2021, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale părţilor.

Deşi nu este definitivă, această sentinţă are o putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi a efectuării unei evaluări aprofundate, pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate.

Cu privire la cea de-a doua condiţie, art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 defineşte condiţia pagubei iminente ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidenţă, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.

Înalta Curte apreciază că executarea deciziei de impunere, care, după cum s-a reţinut, este aparent nelegală, ar pune societatea intimată în imposibilitate de a-şi onora obligaţiile contractuale asumate faţă de diverse instituţii bancare şi nebancare, faţă de alţi profesionişti şi clienţi, dar şi faţă de angajaţii societăţii, ceea ce, evident, ar conduce la o perturbare previzibilă gravă a funcţionării acesteia.

4.3. Faţă de cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 10.007,24 RON, Înalta Curte, reţinând culpa procesuală a recurentei-pârâte, în temeiul art. 451 alin. (1) C. proc. civ., o va admite, însă, în raport cu complexitatea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat, va reduce onorariul de avocat la 5.000 RON, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 14 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, şi va obliga recurenta la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vrancea împotriva sentinţei nr. 129 din 17 iunie 2021 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă DGRFP Galaţi-AJFP Vrancea la plata sumei de 5.000 RON către intimata-reclamantă A. S.R.L. (fostă A.) reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.