Nullity of cassation appeal for insufficient motivation of legal violations in administrative expropriation proceedings

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 02.02.2021, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., obligarea pârâtului la rectificarea poziţiei nr. 754 a Anexei nr. 2 la H.G. nr. 581/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere cuprinzând tabelul cu imobilele şi persoanele supuse exproprierii, în sensul menţionării corecte a proprietarului A., în log de La Vigna S.R.L., anularea în parte a Deciziei de expropriere nr. 1666/05.09.2019 pentru imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autoritatea Sibiu-Piteşti"-secţiunea 1 Sibiu-Boiţa, aflate pe raza localităţii Şelimbăr, Tălmaciu şi Boiţa, judeţul Sibiu, în ceea ce priveşte poziţia nr. 754 din Anexa la Decizia nr. 1666/05.09.2010 şi obligarea pârâtului la menţionarea corectă a proprietarului în persoana A., în loc de La Vigna S.R.L. şi obligarea pârâtului la stabilirea dreptului de despăgubire în favoarea A., în calitate de persoană îndreptăţită, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 98 din 28 aprilie 2021, Curtea a respins excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii invocate de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

A admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta la rectificarea Anexei nr. 2 la H.G. nr. 754/2019 poziţia 754 şi a Deciziei nr. 1666/05.09.2019 poziţia 754, în sensul indicării corecte a proprietarului imobilului A..

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Braşov a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurentul-pârât a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul întâmpinării formulate faţă de cererea de chemare în judecată, susţinând că instanţa în mod greşit a reţinut că reclamantul ar fi lipsit de proprietate asupra bunului, pentru că atât timp cât reclamantul are documente care atestă dreptul de proprietate asupra terenului are calitate de expropriat şi poate contesta cuantumul despăgubirilor.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

4. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului.

4.1. Instanţa de control judiciar constată că recursul pârâtului nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.2. Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menţionat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

După cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, recurentul nu a combătut şi nu şi-a circumstanţiat în niciun mod criticile de nelegalitate în raport cu considerentele hotărârii recurate, ci s-a limitat la a reitera întâmpinarea şi la a susţine că ar fi greşite reţinerile instanţei de fond, fără însă a preciza modalitatea în care ar fi aplicat eronat dispoziţiile legale.

Or, simpla expunere a unor afirmaţii, nestructurate şi nesusţinute din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii, instanţa de control judiciar, în analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având competenţa de a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

4.3. Faţă de cererea intimatului-reclamant A. de obligare a recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul avocaţial în cuantum de 6.200 RON, conform chitanţelor depuse la dosar, Înalta Curte, reţinând culpa procesuală a recurentului, în temeiul art. 453 C. proc. civ., o va admite în parte, însă, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., reţinând complexitatea cauzei.

4.4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Braşov împotriva sentinţei nr. 98 din 28 aprilie 2021 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul la plata sumei de 1.000 RON către intimatul-reclamant A. reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.