Municipality’s challenge to AFIR’s calculation of budgetary claim interest for fractional periods under O.U.G. 66/2011

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 aprilie 2018, pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Comuna Brodina, prin primar A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea deciziei nr. 5096 din 22.02.2018 prin care a fost soluţionată contestaţia reclamantei, înregistrată la AFIR cu nr. 3622/8.02.2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 102 din 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Brodina, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei anterior referite, a declarat recurs reclamanta Comuna Brodina, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată în sensul formulat.

După o scurtă prezentare a contextului factual al cauzei, recurentă-reclamantă susţine că sentinţa atacată este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Astfel, instanţa nu a argumentat în niciun fel de ce criticile reclamantei referitoare la modul de calcul a accesoriilor sunt nefondate, limitându-se doar să arate că reclamanta trebuia să indice temeiul legal în susţinerea criticii sale. Contrar acestor reţineri ale instanţei, recurenta-reclamantă arată că a indicat temeiul de drept, acesta fiind art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevede că rata dobânzii datorate este rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate.

Acest indice de referinţă se calculează pe an şi nu pe zile, cel aplicabil în cauză fiind într-adevăr de 1,75 %/an.

Perioada pentru care s-a calculat dobânda nu corespunde unui număr multiplu de 365 (numărul de zile dintr-un an), motiv pentru care în procesul-verbal trebuia arătat în mod clar şi inteligibil cum anume a fost făcută transformarea din ani în zile a ratei dobânzii.

Având în vedere cele deja arătate, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a făcut şi o greşită aplicare a normelor de drept material referitoare la modul de calcul a accesoriilor.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Verificând mai întâi sentinţa recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentă în motivarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că nu se poate susţine incidenţa niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, fiind respectate exigenţele prevăzute de dispoziţiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportat la obiectul cauzei şi limitele stabilite prin cererea cu care a fost învestită, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, analizând atât susţinerile părţilor apreciate ca relevante pentru raţionamentul prezentat, cât şi dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt şi de drept relevante pentru soluţionarea cauzei.

Critica invocată de recurenta-reclamantă vizează împrejurarea că judecătorul fondului nu a înlăturat argumentat criticile reclamantei referitoare la modul de calcul al accesoriilor, limitându-se doar să arate că reclamanta trebuia să indice temeiul legal în susţinerea criticilor sale.

Contrar afirmaţiei recurentei-reclamante, din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a acestor susţineri ale reclamantei, evocate şi în recurs, înlăturându-le motivat. În acest sens, instanţa a reţinut că reclamanta nu a indicat nici un temei legal în justificarea susţinerii sale privind calcularea accesoriilor doar pentru perioade de ani întregi (număr de zile multiplu de 365), iar nu că reclamanta nu ar fi indicat temeiul de drept, respectiv cel prevăzut de art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, nemulţumirea recurentei, valorificată în cadrul acestui motiv de casare, rezultă din faptul că prima instanţă nu a acordat valoare argumentelor sale, iar nu că nu le-ar fi răspuns, susţineri ce nu sunt de natură a atrage incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă consideră că instanţa de fond a pronunţat sentinţa cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 42 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că rata dobânzii datorate este rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate.

Înalta Curte constată că, în esenţă, ansamblul criticilor subsumate de recurentă motivului de casare ante-menţionat reprezintă o reluare in integrum a celor invocate prin actele administrative contestate şi prin acţiunea formulată în primă instanţă.

Astfel, recurenta-reclamantă continuă să susţină şi în prezenta cale de atac că rata dobânzii de referinţă este pe an, nu pe zi, iar dobânda nu s-a calculat pe multiplu de ani, ci şi pe fracţie, fără a fi prezentate aspecte concludente care să susţină ipoteza interpretării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente de către prima instanţă, de natură să atragă nelegalitatea hotărârii pronunţate.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond a reţinut în mod corect că modul de calcul al accesoriilor expus de către intimată este unul rezonabil, astfel că nu era necesar a fi explicitat suplimentar în cuprinsul procesului-verbal contestat.

Deşi recurenta-reclamantă afirmă că modul de calcul al accesoriilor este greşit, Înalta Curte constată că acestea sunt simple susţineri nedovedite. În acest sens, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, deşi reclamanta îşi încheie acţiunea susţinând că "calculul accesoriilor trebuie făcut conform celor arătate de noi", aceasta nu a indicat niciun temei juridic potrivit căruia zilele de întârziere ce exced oricărui multiplu de 365 ar trebui ignorate la momentul calculării accesoriilor.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală, iar recurenta-reclamantă nu a invocat motive apte să determine reformarea soluţiei dispuse.

Pentru aceste considerente, neputându-se reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Brodina prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 102 din 18 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.