IT specialists' pay-equalization appeal dismissed; salary decision and tribunal ruling upheld.

Şedinţa publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 mai 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia nr. 6 din 16.03.2018; anularea deciziei nr. 7 din 02.02.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi emiterea unei decizii de salarizare aşa cum sunt salarizaţi specialiştii din domeniul informatic al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, astfel încât venitul net începând cu luna ianuarie 2018 să rămână cel din decembrie 2017.

De asemenea, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, au solicitat suspendarea deciziei nr. 7 din 02.02.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, până la soluţionarea definitivă a plângerii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4176 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti:

- a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 7/02.02.2018, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei anterior referite, au declarat recurs (intitulat apel) reclamanţii A., B. şi C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea, fără a lua în considerare obiecţiunile reclamanţilor, potrivit cărora decizia de salarizare nr. 7/2018 a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor din Legea nr. 153/2017.

Astfel, potrivit art. 22 alin. (1), capitolul VIII, secţiunea 6, Anexa V din Legea nr. 153/2017, "Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4".

Din interpretarea articolului 22 alin. (1) din Secţiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 rezultă că specialiştii din cadrul PICCJ, DNA şi DIICOT şi celelalte parchete sunt salarizaţi potrivit cap. I lit. B) nr. crt. 4 din capitolul I din anexa V a actului normativ menţionat anterior.

Verificând salarizarea existentă la cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017 se constată că aceasta este corespunzătoare funcţiei de procuror cu grad de judecătorie şi conţine toate grilele de salarizare aferente acestei funcţii prin raportare la vechimea în funcţie şi în muncă.

Raportat la textul de lege menţionat mai sus, recurenţii-reclamanţi consideră că sunt îndreptăţiţi să beneficieze de salarizarea reglementată de acest articol în condiţiile în care intră în categoria specialiştilor.

Având în vedere că în cadrul Ministerului Public sunt mai multe categorii de specialişti (specialişti IT, specialişti în domeniul economic, antifraudă, etc.) iar legiuitorul foloseşte denumirea de specialişti cu caracter general, consideră că şi specialiştii IT ar trebui să beneficieze de salarizarea reglementată de acel articol.

Deci, atâta timp cât legiuitorul nu a făcut trimitere la care specialişti se referă, nici angajatorul nu avea dreptul să refuze aplicarea articolului 22 alin. (1) din Secţiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017.

Un argument în acest sens este şi modificarea adusă la Legea nr. 304/2004, republicată, unde articolul 120 alin. (6) stabileşte că "Specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialişii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice".

În opinia recurenţilor-reclamanţi, decizia de salarizare contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 6 lit. b) din Legea nr. 153/2017, care stabileşte că salarizarea personalului din sectorul bugetar trebuie să respecte principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie.

În condiţiile în care specialiştii din cadrul PICCJ, DNA şi DIICOT sunt salarizaţi potrivit articolului 22 alin. (1) din Secţiunea 6 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, recurenţii-reclamanţi consideră că sunt disciminaţi în raport cu această categorie profesională.

De vreme ce în categoria specialiştilor care beneficiază de salarizarea prevăzută la cap. I lit. B), crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 se includ şi specialiştii IT aparţinând PICCJ, DNA şi DIICOT, recurenţii-reclamanţi consideră că instanţa avea obligaţia să clarifice motivul pentru care specialiştii IT din cadrul PICCJ, DNA şi DIICOT au o salarizare diferită de a lor, în condiţiile în care atât nivelul studiilor cât şi felul muncii sunt similare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Articolul 3 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 stabileşte că "personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT".

Prin textul de lege menţionat, legiuitorul a inclus specialiştii IT în categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate.

Prin Legea nr. 153/2017 - privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice - s-a stabilit ca specialiştii IT să fie salarizaţi potrivit categoriei profesionale din care fac parte, pentru a nu exista discriminare între salarizarea acestora şi salarizarea celorlalte profesii din cadrul personalului auxiliar de specialitate.

Deci, prin Legea nr. 153/2017, legiuitorul a urmărit ca fiecare persoană să fie salarizată corespunzător categoriei profesionale din care face parte, cu luarea în considerare a criteriilor privind vechimea în funcţie, vechimea în muncă, etc.

Articolului 22 alin. (1) din Anexa V Cap. VIII, Secţiunea VI din Legea nr. 153/2017 reglementează strict salarizarea specialiştilor din cadrul PICCJ, DNA şi DIICOT şi a celorlalte parchete, categorie profesională care nu face parte din cadrul personalului auxiliar de specialitate.

Susţinerile recurenţilor-reclamanţi, că beneficiază de prevederile art. 22 alin. (1) din Anexa V Cap. VIII, Secţiunea VI din Legea nr. 153/2017, sunt infirmate de existenţa la cap. II din aceeaşi anexă a prevederilor speciale care stabilesc în concret modalitatea de salarizare a acestora.

Referitor la contestarea indeminizaţei de încadrare brute lunare stabilite începând cu data de 01.01.2018, arată că articolul 39 alin. (4) din Legea nr. 153/2017 stabileşte că "În aplicarea prevederilor alin. (1), în cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate".

Menţionează şi că, prin adresa nr. x/18.12.2017, emisă de secţia de Resurse Umane şi Organizare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a transmis ordonatorilor secundari de credite grilele cu privire la drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate (care conţine şi grilele de salarizare pentru specialiştii IT) din cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel şi parchetelor subordonate acestora, valabile începând cu data de 01.01.2018.

Raportat la adresa nr. x/18.12.2017 emisă de către PICCJ, din coroborarea dispoziţiilor art. 70 alin. (1) şi (4), art. 93 şi art. 131 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 304/2014, pe care le citează, rezultă că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în calitate de ordonator secundar de credite se află într-un raport de subordonare faţă de ordonatorul principal de credite.

În virtutea raportului de subordonare existent faţă de ordonatorul principal de credite, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a fost obligat să aplice grilele de salarizare stabilite de către PICCJ referitoare la salarizarea personalului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi a parchetelor subordonate, sens în care a emis decizia de salarizare contestată.

Drept urmare, stabilirea drepturilor salariale ale specialiştilor IT s-a făcut cu respectarea legislaţiei în vigoare.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că susţinerile reclamanţilor din cuprinsul motivelor de recurs pot fi încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând greşita aplicare de către prima instanţă a normelor de drept material având ca obiect de reglementare salarizarea specialiştilor IT.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu are în vedere salarizarea specialiştilor IT, potrivit dispoziţiilor Anexei V, cap. VIII, secţiunea a 6-a, art. 22 din Legea nr. 153/2017 raportat la cap. I lit. B) nr. crt. 4 a aceleiaşi anexe, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 207/20 iulie 2018, care prin punctul 53 de modificare a Legii nr. 304/2004, a introdus la articolul 120, după alin. (5) două noi alineate, alin. (6) şi (7), cu următorul cuprins:

"(6) Specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege."

Astfel, litigiul de faţă nu se încadrează din punct de vedere al aplicării legii în timp sub imperiul acestei modificări, ci sub imperiul formei anterioare a legii, care nu cuprindea astfel de asimilare, salarizarea în cazul reclamantului fiind reglementată prin dispoziţiile Capitolului II "Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor", capitol plasat în anexa V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională.

Referitor la stabilirea salariilor de bază, din cuprinsul deciziei reiese că încadrarea reclamanţilor s-a realizat în conformitate cu prevederile grilei stabilite pentru personalul auxiliar de specialitate.

Reclamanţii consideră că pârâtul le-a stabilit în mod greşit salariile, întrucât ar fi trebuit să se raporteze la prevederile cap. I lit. B) nr. crt. 4 şi art. 22 al cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 referitoare la specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete.

Or, cu privire la acest aspect, raportat la distincţia de mai sus din punct de vedere al aplicării legii în timp, la momentul emiterii actului contestat (ianuarie 2018), legiuitorul făcea o distincţie clară între modul de salarizare a personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea şi modul de salarizare a specialiştilor din cadrul parchetelor.

În ceea ce priveşte situaţia reclamanţilor, aceştia sunt încadraţi ca specialişti IT, specialişti ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanţelor şi al parchetelor.

Acest aspect rezultă din prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice potrivit cărora "personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT". De asemenea, specialiştii IT sunt menţionaţi expres în cuprinsul cap. II al Anexa V a Legii nr. 153/2017 la nr. crt. 7.

Aceşti specialişti IT, care fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, sunt diferiţi de specialiştii din cadrul parchetelor la care se referă art. 22 alin. (1) din cap. VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017 [prevăzuţi de art. 116 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 304/2004].

Înalta Curte constată că sunt astfel, neîntemeiate criticile recurenţilor în sensul că s-ar fi creat o discriminare în ceea ce priveşte salarizarea specialiştilor din cadrul parchetelor, cât timp specialiştii IT nu se află în aceeaşi situaţie cu ceilalţi specialişti ai parchetelor.

În acest context, în mod corect instanţa de fond a reţinut că este opţiunea legiuitorului să salarizeze specialiştii IT în cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate (grefierii), corespunzător categoriei profesionale din care fac parte, respectiv personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor. Stabilirea prin raportare la nivelul salariului unui grefier cu studii superioare, iar nu prin raportare la nivelul salariului unui procuror cu grad de judecătorie, a fost una dintre opţiunile legiuitorului cu ocazia modificării principiilor care stau la baza noii legi a salarizării, asimilarea prin raportare la specificul muncii intrând în marja de aprecierea a statului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor privind modul de calcul al salariului de bază sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat, din această perspectivă, o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamanţilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 4176 din 17 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2021.