Partially annuls restitution order for demolished parish house; compensation claim premature as demolition excludes it from O.U.G. 94/2000 scope.

Şedinţa publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 7 februarie 2020 sub număr de dosar x/2019 (urmare declinării prin sentinţa nr. 728 din 28.11.2019 a Tribunalului Bacău, secţia a Ii-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal), reclamanta Parohia Sf. Gheorghe Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România:

- anularea Deciziei nr. 750 din 24 aprilie 2019 prin care s-a respins cererea de retrocedare x/2006 pentru imobilul casă parohială din Str. x, situat în Bacău, precum şi cererea x/2006 privind acelaşi imobil;

- repunerea în termenul de completare cu înscrisurile doveditoare, respectiv prelungirea acestuia cu luarea în considerare a înscrisurilor anexate acţiunii şi care atestă dovada calităţii de deţinător a casei parohiale din Str. x;

- obligarea pârâtei sa emită o nouă decizie prin care să dispună acordarea de despăgubiri pentru casa parohială în suprafaţă de 130,75 mp cu 5 încăperi şi 3.222 mp livadă conform documentelor anexate;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 44 din 16 iulie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:

- a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România;

- a anulat Decizia nr. 8570 din 24 aprilie 2019 emisă de pârâtă;

- a constatat că reclamanta este în termenul de completare cu înscrisuri a dosarului aferent cererilor de retrocedare nr. x şi y din 25 ianuarie 2006 în privinţa construcţiei (casei parohiale) demolate, situată în Bacău, Str. x;

- a obligat pârâta să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul construcţie (casă parohială) demolată, situată în Bacău, str. x, construită în anul 1908, din paiantă, acoperită cu tablă, având un număr de 5 încăperi şi o suprafaţă construită de 120 m.p.;

- a respins, ca prematur, capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 3.222 mp livadă;

- a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 250 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă Parohia Sf. Gheorghe a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

Prin cererea de recurs s-a arătat că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Norme aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, conform art. 1 alin. (3) din ordonanţă "sunt imobile, în sensul acestei ordonanţe de urgenţă, construcţiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităţilor, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluării în mod abuziv, precum şi terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităţilor, nerestituite până la data intrării în vigoare a acestui act normativ".

Limitele acordării eventualelor despăgubiri cuvenite reclamantei sunt reglementate conform dispoziţiilor acestui act normativ. In acest sens sunt dispoziţiile art. 1 alin. (1) din ordonanţă care prevăd că "imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 (aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, modificată şi completată prin H.G. nr. 1094/2005) vin să statueze exact şi concret diversele interpretări ale legii.

În ceea ce priveşte construcţiile demolate, la punctul 3 din Normele metodologice aferente art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede expres faptul că:

"Nu intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum şi construcţiile demolate."

În speţă, interpretând în mod eronat dispoziţiile legale sus-menţionate, instanţa a obligat recurenta să emită o decizie de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul construcţie (casă parohială) demolată, situată în mun. Bacău, str. x, construită în anul 1908, din paiantă, acoperită cu tablă, având un număr de 5 încăperi şi o suprafaţă construită de 120 mp.

Motivul pentru care nu se pot acorda măsuri compensatorii pentru construcţii demolate, îl constituie în mod exclusiv o omisiune legislativă voită. Or, în temeiul art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atributul exclusiv al acestuia.

Prin faptul că legiuitorul a omis situaţia imobilelor demolate de la acordarea de despăgubiri, cu alte cuvinte nu a conferit dreptul de a se primi despăgubiri pentru această situaţie, S-a considerat că acest aspect priveşte exclusiv voinţa acestuia de limitare a situaţiilor de drept în care se acordă sau nu măsuri reparatorii.

În speţă, cererea de retrocedare nr. x/25.01.2006 conexată cu cererea de retrocedare nr. x/25.01.2006 reclamanta a solicitat despăgubiri decât pentru construcţia având destinaţia de casă parohială din str. x, confiscată şi demolată.

Ori, potrivit textului de lege citat, nu sunt imobile, în sensul prevăzut de Ordonanţa de urgenţă nr. 94/2000, decât "construcţiile existente în natură", iar nu şi cele demolate.

Curtea Constituţională, sesizată fiind cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a punctului 3 din Normele Metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, s-a pronunţat, prin Deciziile nr. 596 din 19 iunie 2007 şi nr. 911 din 18 octombrie 2007, în sensul respingerii excepţiei de .neconstituţionalitate. Tot în acelaşi sens, Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 837 din 26 mai 2009 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, în întregime.

Totodată s-a criticat şi acordarea cheltuielilor de judecată în sarcina recurentei în cuantum de 250 RON, motivat de dispoziţiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. care permit instanţei să reducă, motivat, cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat.

Recurenta a concluzionat în finalul cererii faptul că solicită "casarea sentinţei, şi rejudecând, respingerea acţiunii", deşi, la fila x/7 din aceasta, a subliniat faptul că apreciază "în parte sentinţa" ca fiind nelegală.

Oricum, faţă de dispozitivul sentinţei atacat nu s-a atacat/motivat:

- constatarea că reclamanta este în termenul de completare cu înscrisuri a dosarului,

- respingerea ca prematur a capătului de cerere privind obligarea la despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 322 mp livadă.

În fapt, din sentinţă s-a contestat:

- obligarea recurentei la emiterea deciziei de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul construcţie.

- obligarea la plata cheltuielilor de judecată

Analizând situaţia, Înalta Curte constată că din actele aflate la dosarul cauzei şi enumerate de către instanţa de fond, se reţine că prin Decretul nr. 578/1968 s-a expropriat doar terenul aferent construcţiei Casa parohială(fosta casă) era în anii 1960 ocupată de ginerele pârâtului şi de" un ofiţer de miliţie" nu însă şi de paroh.

Situaţia juridică a imobilului construcţie nu a fost descrisă astfel încât să rezulte o preluare a acestuia de către stat.

Mai mult, O.U.G. nr. 94/2000 face referire la retrocedarea construcţiilor existente.

În ceea ce priveşte construcţiile demolate, la punctul 3 din Normele metodologice aferente art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede expres faptul că:

"Nu intră sub incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum şi construcţiile demolate."

Astfel, se poate reţine că, în lipsa dovezii exproprierii imobilului construcţie nu s-au interpretat în mod corect dispoziţiile legale.

Cât priveşte cererea de diminuare a cuantumului cheltuielilor de judecată trebuie avut în vedere că onorariul avocaţial este de doar 250 RON în limita minimă a baremului avocaţial, astfel că, şi în situaţia admiterii doar în parte a capetelor de cerere suma rămâne derizorie pentru a mai fi redusă.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivele invocate se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa în parte şi va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor din acţiunea formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe, ca prematur.

Va menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România împotriva sentinţei nr. 44 din 16 iulie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată.

Respinge şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor din acţiunea formulată de reclamanta Parohia Sf. Gheorghe, ca prematur.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2022