Validity of administrative decision notification and untimeliness of appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the lower court’s judgment that rejected the claimant's challenge to the insurance guarantee fund's decision on the grounds of untimeliness. The dispute involved a claim for payment of 58,128.06 RON in damages following a 2015 event, which the claimant attempted to contest after allegedly missing the statutory deadline due to a defective notification procedure. The claimant argued that the notification was invalid because it was sent to an incomplete address (lacking the floor number) and that the postal authority failed to provide a proper in-person notice, thereby violating the right to defense and contradictoriness. The court held that the claimant had requested trial in absentia and had the opportunity to review documents and file written conclusions, thus satisfying procedural rights; furthermore, the notification was valid as it was sent to the address previously indicated by the claimant, the postal stamps confirmed the recipient was notified, and the claimant failed to prove the address ambiguity or file for falsity of documents. Consequently, the court determined that the 10-day deadline for contesting the decision under Article 13(5) of Law No. 213/2015 and Article 19 of Law No. 503/2004 had expired before the claim was filed, rendering the challenge inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 13 din C. proc. civ, art. 164 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ, art. 163 din C. proc. civ, art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, art. 19 din Legea nr. 503/2004; Validity of administrative decision notification and untimeliness of appeal: The dispute involved a claim for payment of 58,128.06 RON in damages following a 2015 event, which the claimant attempted to contest after allegedly missing the statutory deadline due to a defective notification procedure. The claimant argued that the notification was invalid because it was sent to an incomplete address (lacking the floor number) and that the postal authority failed to provide a proper in-person notice, thereby violating the right to defense and contradictoriness. The court held that the claimant had requested trial in absentia and had the opportunity to review documents and file written conclusions, thus satisfying procedural rights; furthermore, the notification was valid as it was sent to the address previously indicated by the claimant, the postal stamps confirmed the recipient was notified, and the claimant failed to prove the address ambiguity or file for falsity of documents. Consequently, the court determined that the 10-day deadline for contesting the decision under Article 13(5) of Law No. 213/2015 and Article 19 of Law No. 503/2004 had expired before the claim was filed, rendering the challenge inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain procedural basis cited in the dispositive for the court's power to dismiss the appeal and maintain the lower court's judgment.
Procedural rule defining the scope of review and grounds for dismissal of the cassation appeal regarding infringement of procedural norms.
Full text
Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2021
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 01.09.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, repunerea în termenul de contestare a Deciziei nr. 71118/3.07.2017 emisă de pârât şi admiterea contestaţiei formulate împotriva acestei decizii, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 58128,06 RON daune pentru evenimentul produs la 11.09.2015 şi la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 11.09.2017, reclamantul a depus o cerere completatoare prin care a solicitat obligarea pârâtului şi la plata unei penalizări de 0,2% pe fiecare zi de întârziere începând cu luna mai 2016 până la data plăţii efective a daunelor principale.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1683 din 04 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere în termen, a admis excepţia tardivităţii şi a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca tardiv formulată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că nu au fost respectate principiile unui proces echitabil, fiind încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 13 din C. proc. civ., cât şi principiul contradictorialităţii reglementat de art. 14 din acelaşi cod.
Astfel, recurentul a arătat că instanţa de fond s-a pronunţat în temeiul unor înscrisuri care nu i-au fost comunicate, respectiv dovada de comunicare a deciziei nr. 7118/03.07.2017, decizie ce nu i-a fost comunicată nici în prezent. Recurentul a considerat că nu a avut posibilitatea reală de a se apăra, atât timp cât dovada de comunicare a deciziei nr. 7118/03.07.2017, în temeiul căreia prima instanţă i-a respins contestaţia ca fiind tardiv formulată, nu i-a fost comunicată. În situaţia în care a solicitat judecata în lipsă, în prezenta cauză nefiind reprezentat, iar prezenţa personală fiind imposibil sau foarte greu de realizat, faţă de domiciliul său, a costurilor implicate, a obligaţiilor personale, familiale şi de serviciu, prima instanţă avea obligaţia procedurală de a-i comunica toate înscrisurile depuse de partea adversă, cu atât mai mult înscrisul în temeiul căruia i s-a respins cererea ca tardiv formulată.
Cu privire la nelegalitatea dovezii de comunicare, recurentul a susţinut că, până la data de 31.07.2017, nu există nicio solicitare a acestuia de a fi comunicată decizia contestată la adresa menţionată în dovada de comunicare depusă de către intimat. Instanţa de fond a reţinut faptul că decizia nr. 7118/03.07.2017 a fost comunicată în mod legal către recurentul reclamant la adresa indicată, respectiv în Iaşi, B-dul x nr. 25. Recurentul a învederat că a solicitat comunicarea deciziei la această adresă abia prin emailul comunicat la data de 31.07.2017, astfel cum rezultă din actele ataşate cererii de chemare în judecată, dosar, şi cum a menţionat în cererea de chemare în judecată. Or, dovada de comunicare depusă de către intimat este din data de 15.07.2017, fiind avizat la data de 17.07.2017 cu menţiunea "negăsit la domiciliu" şi cu viza de retur la data de 31.07.2017, în condiţiile în care până la data de 31.07.2017 recurentul nu a solicitat comunicarea la o altă adresă decât cea din actul de identitate. Astfel, a apreciat că procedura de comunicare realizată până la această dată la o altă adresă decât cea din cartea de identitate este nelegală. Prin urmare, termenul de formulare a contestaţiei împotriva deciziei nr. 7118/03.07.2017 nu a început să curgă în lipsa unei comunicări legale.
Recurentul a mai susţinut că dovada de comunicare a deciziei contestate nu cuprinde adresa completă. În ipoteza în care se consideră că această comunicare este una legală din punctul de vedere al adresei alese, recurentul a solicitat să se observe că adresa menţionată nu este una completă: lipseşte numărul etajului, fiind menţionat doar apartamentul 1. Însă, la blocul E 13, la fiecare etaj începe o nouă numerotare a apartamentelor, motiv pentru care adresa completă este B-dul x, nr. 25, apartament 1, astfel cum s-a menţionat în mod expres în solicitarea scrisă şi în emailul din data de 31.07.2017, dosar. Or, conform art. 164 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., menţiunea privind numărul etajului este prevăzută sub sancţiunea nulităţii exprese.
Recurentul a subliniat că la adresa menţionată, la fiecare etaj începe o nouă renumerotare a apartamentelor, astfel încât la parter se găsesc apartamentele 1-2-3, la etajul 1 apartamentele 1-2-3, la etajul 2 apartamentele 1-2-3, etc. În lipsa menţiunii exprese a etajului, astfel cum s-a indicat în solicitarea de la dosar, recurentul a apreciat comunicarea ca fiind nelegală, cu atât mai mult cu cât nu a fost informat despre existenţa unei scrisori recomandate.
Faţă de aceste considerente, recurentul a susţinut că procedura de comunicare a deciziei contestate nu este legală, termenul de formulare a contestaţiei nefiind împlinit.
Recurentul reclamant a mai invocat şi nerespectarea dispoziţiilor art. 163 din C. proc. civ., potrivit cărora în situaţia în care nu se predă personal sau unei alte persoane în drept să primească actul de procedură, agentul îl va depune în cutia poştală, iar în lipsa cutiei poştale va afişa pe uşa locuinţei o înştiinţare, care trebuie să respecte anumite exigenţe.
Având în vedere că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 şi art. 19 din Legea nr. 503/2004 nu prevăd dispoziţii speciale de comunicare ale deciziei contestate, regulile generale ale comunicării actelor de procedură se impun a fi respectate prin similitudine, şi anume art. 163 din C. proc. civ.. Or, din actele dosarului nu rezultă că o astfel de înştiinţare sau afişare (depunere în cutia poştală) menţionate de art. 163 C. proc. civ. au fost realizate.
Pentru aceste motive, a susţinut că procedura de comunicare nu este legală, termenul de formulare a contestaţiei neîncepând să curgă.
În concluzie, apreciind că nu au fost respectate dispoziţiile procedurale referitoare la principiul dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, dar şi celor referitoare la legala comunicare a deciziei contestate, recurentul a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii recurate, respingerea excepţiei tardivităţii şi trimiterea spre o nouă judecată conform art. 497 din C. proc. civ.
4. Apărările intimatei-reclamante
Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Recurentul reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 71118/3.07.2017 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
Instanţa de fond, analizând cu prioritate cererea de repunere în termenul de a formula contestaţie, a reţinut că situaţia de fapt prezentată de recurentul reclamant nu reprezintă un caz justificat care să permită repunerea acestuia în termenul de a contesta decizia, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ.
Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a formulat contestaţia cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/20034.
În recursul formulat, reclamantul a susţinut că instanţa de fond a încălcat atât dreptul acestuia la apărare, cât şi principiul contradictorialităţii, întrucât s-a pronunţat în temeiul unor înscrisuri care nu i-au fost comunicate, respectiv dovada de comunicare a deciziei nr. 7118/03.07.2017.
De asemenea, recurentul a invocat nelegalitatea procedurii de comunicare a deciziei nr. 7118/03.07.2017, având în vedere, pe de-o parte, că respectivul act a fost comunicat la o altă adresă decât cea din cartea de identitate, iar pe de altă parte, că dovada de comunicare a deciziei contestate nu cuprinde adresa completă, lipsind numărul etajului. În plus, a susţinut că nu a fost înştiinţat despre comunicarea deciziei nr. 7118/03.07.2017, astfel cum impun dispoziţiile art. 163 din C. proc. civ.
Înalta Curte constată că susţinerile recurentului privind încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii sunt nefondate.
Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, împrejurare recunoscută de acesta inclusiv în cererea de recurs formulată.
De asemenea, instanţa de fond a rămas în pronunţare la data de 14 martie 2018 şi a amânat pronunţarea cauzei pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, iniţial pentru data de 21 martie 2018, apoi pentru data de 28 martie 2018 şi, în final, pentru data de 04 aprilie 2018.
În acest context, Înalta Curte reţine că recurentul a avut posibilitatea de a lua la cunoştinţă despre toate înscrisurile din dosar şi de a depune concluzii scrise, fiindu-i respectate, aşadar, drepturile procesuale.
În ceea ce priveşte procedura de comunicare a deciziei nr. 7118/03.07.2017, este evident că autoritatea pârâtă nu putea comunica decizia contestată la adresa din Iaşi, B-dul x nr. 25 decât dacă această adresă ar fi fost indicată, în prealabil, în mod expres de către recurent reclamant, şi, ulterior, confirmată prin emailul din 31.07.2017 .
Astfel, Înalta Curte constată că decizia nr. 7118/03.07.2017 a fost comunicată recurentului reclamant la adresa din Iaşi, B-dul x nr. 25 la data de 15.07.2017, fiind avizată la data de 17.07.2017 cu menţiunea "negăsit la domiciliu" şi cu viza de retur la data de 31.07.2017, iar recurentul reclamant nu s-a înscris în fals împotriva menţiunilor funcţionarului poştal.
De asemenea, deşi recurentul pune la îndoială faptul că această comunicare s-ar fi făcut în mod legal, având în vedere că la fiecare etaj începe o nouă renumerotare a apartamentelor, nu a adus nicio probă pentru a dovedi aceste susţineri. Din contră, din menţiunile funcţionarului poştal împotriva cărora, aşa cum s-a menţionat anterior, recurentul nu s-a înscris în fals, rezultă că adresa a fost efectiv verificată.
În continuare, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate nici susţinerile referitoare la lipsa înştiinţării despre comunicarea deciziei nr. 7118/03.07.2017.
Astfel, se observă că pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare se menţionează "Avizat destinatarul. Negăsit la adresă. Data 17.07.2017" şi "Retur. Nereclamat/Expirat termen de păstrare. Data 31.07.2017". Funcţionarul poştal a menţionat, aşadar, în mod expres, că recurentul a fost avizat despre comunicarea deciziei nr. 7118/03.07.2017 şi, în condiţiile în care recurentul nu s-a înscris în fals împotriva acestor menţiuni, rezultă că acesta a fost înştiinţat despre comunicarea actului menţionat.
De altfel, trebuie subliniat că partea nu se poate prevala pentru susţinerea intereselor sale de propria culpă, în speţă lipsa de diligenţă în ridicarea corespondenţei, şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că este corectă soluţia instanţei de fond, de admitere a excepţiei tardivităţii contestaţiei, având în vedere că, raportat la comunicarea efectuată la adresa indicată de recurentul reclamant (trimiterea poştală fiind restituită la 31.07.2017 cu menţiunea că destinatarul nu a fost găsit la adresă) şi data depunerii contestaţiei de către reclamant, 29.08.2017, contestaţia a fost formulată cu depăşirea termenului de decădere stabilit de art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, coroborat cu art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004.
III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1683 din 04 aprilie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2021.