Municipality’s EU-fund penalty challenge assigned to Bucharest court under defendant-seat jurisdiction rule

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Blaj a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 184 din 28.07.2021 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Municipiul Blaj înregistrată la MLPDA sub nr. x/07.07.2021, emisă de către pârât prin Compartimentul de soluţionare contestaţii, anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/28.05.2021 emisă de pârât privind contractul nr. x/22.07.2019 pentru proiectul cu cod SMIS 123743 cu titlul "Extindere şi dotare ambulatoriu Spital municipal Blaj" şi, pe cale de consecinţă, anularea reducerilor procentuale în cuantum de 100% aplicate în baza acestui act administrativ valorii Contractelor de achiziţie nr. x/05.08.2019 şi nr. y/05.08.2019.

În drept, au fost invocate dispoziţiile H.G. nr. 395/2016 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, Legii nr. 98/2016 şi Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1586 din 24 martie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Bucureşti a reţinut în esenţă că în contenciosul administrativ este dedus judecăţii raportul de drept administrativ ce se naşte într-o autoritate publică şi o persoană vătămată, ca regulă generală acestea fiind şi persoanele cu calitate procesuală.

Aplicând dispoziţiile legale situaţiei de fapt existente în prezenta cauză, instanţa a constatat că potrivit contractului încheiat între reclamantă şi pârât, părţi sunt beneficiarul Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Blaj şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

Având în vedere ansamblul dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 instanţa a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecăţii nu Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Blaj are calitatea de autoritate publică în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind beneficiarul contractului de finanţare, ci Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei este organul de stat care acţionează în regim de putere publică iar în virtutea competenţei legale, de gestionare a fondurilor europene a şi emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Blaj având, în speţă, calitatea de persoană vătămată.

Or, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Bucureşti a constatat că, în speţă, nu autoritatea publică are calitatea de reclamant, ci o are pe aceea de pârât, astfel că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I, respectiv competentă este instanţa de la sediul reclamantului, întrucât potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011 beneficiar poate fi atât o persoană de drept public cât şi o persoană de drept privat.

Prin urmare, având în vedere că prin Legea nr. 212/2018 care a modificat Legea nr. 554/2004, a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă de la care părţile nu pot deroga, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba - SCAF.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Insolvenţă, la data de 21.04.2022, sub acelaşi număr de dosar.

Hotărârea Tribunalului Alba, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Insolvenţă

Prin Sentinţa administrativă nr. 351/CAF/2022 din 07 iunie 2022, Tribunalul Alba a admis, la rându-i, excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat de drept judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Alba a reţinut în esenţă că, în determinarea instanţei competente să judece cauza, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza II din Legea nr. 554/2004 şi, raportat la dispoziţiile art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2019, ce prevăd că "(1) Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", în prezenta cauză competenţa de soluţionare a pricinii îi revine Tribunalului Bucureşti, prin raportare la sediul pârâtului (Bucureşti, bd. x, Latura Nord, nr. 16, sector 5).

Prin urmare, a apreciat că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect anularea celor două acte administrative ce fac o obiectul judecăţii aparţine exclusiv instanţei de la sediul pârâtului, care este în Bucureşti.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Blaj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional a solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 184 din 28.07.2021 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către UAT Municipiul Blaj înregistrată la MLPDA sub nr. x/07.07.2021, emisă de către pârât prin Compartimentul de soluţionare contestaţii, precum şi anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/28.05.2021 emisă de pârât privind contractul nr. x/22.07.2019 pentru proiectul cu cod SMIS 123743 cu titlul "Extindere şi dotare ambulatoriu Spital municipal Blaj" şi, pe cale de consecinţă, anularea reducerilor procentuale în cuantum de 100% aplicate în baza acestui act administrativ valorii Contractelor de achiziţie nr. x/05.08.2019 şi nr. y/05.08.2019.

Analizând astfel cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că titularul acesteia este Municipiul Blaj, iar, raportat la obiectul acţiunii, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, alin. (2) al acestui articol făcând trimitere la Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, calitate de pârât având Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu privire la consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei (24.12.2019):

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 "Unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 defineşte noţiunea de "instituţii publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora".

Astfel, Înalta Curte constată că reclamantul Municipiul Blaj are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă şi "municipiile", iar din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze şi anume: prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat şi a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituţie publică sau asimilată, textul legal neinstituind nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l doar calitatea reclamantului.

Deşi, în prezenta cauză, reclamantul Municipiul Blaj, acţionează în calitate de " persoană vătămată" printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică şi nu în calitate de emitent al actului administrativ contestat, în lipsa unor menţiuni derogatorii în cuprinsul articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 referitoare la calitatea autorităţii publice - de persoană vătămată printr-un act administrativ sau de persoană juridică ce acţionează în regim de putere publică, reţine Înalta Curte că, în orice împrejurare, indiferent de obiectul acţiunii judiciare, în situaţia în care o autoritate publică are calitate de reclamantă, într-o acţiune de contencios administrativ, trebuie să se adreseze instanţei de la sediul pârâtului, legiuitorul instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Înalta Curte nu-şi poate însuşi punctul de vedere exprimat de Tribunalul Bucureşti, în sensul aplicării tezei I a articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reţinând că reclamantul are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

De asemenea, constată că articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este foarte clar în această privinţă, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincţie în stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincţia se face doar în funcţie de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competenţa teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părţile şi nici instanţa nu pot deroga.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice de drept privat, în condiţiile în care titularul cererii de chemare în judecată - Municipiul Blaj- este o autoritate publică/persoană juridică de drept public, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Municipiul Blaj şi a sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei Publice, aflat în Bucureşti, b-dul x nr. 16,Latura Nord, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul Bucureşti.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Blaj în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.