Competent enforcement court in administrative litigation: first-instance court despite appellate retrial

Şedinţa publică din data de 13 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a-II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la data de 18.11.2021 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE şi PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE a solicitat următoarele:

- aplicarea unei amenzi conducătorului autorităţii publice (Ministerul Public), în speţă Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Csaţie şi Justiţie de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat

- acordarea către reclamantă a unor penalităţi de întârziere în cuantum de 1000 de RON pe zi de întârziere, în raport de prevederile art. 906 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, începând cu data de 17.10.2020, respectiv de la data de 16.10.2020, când s-a pronunţat Decizia definitivă nr. 555/2020 a Curţii de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2019 şi până la executarea, obligaţiei de a face, şi anume până la îndeplinirea şi comunicarea către reclamantă a Ordinului ce se va emite de Procurorul General

- obligarea pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţţie la calculul, comunicarea modalităţii de calcul către reclamantă şi la plata penalităţilor de întârziere datorate reclamantei, astfel cum s-a stabilit de instanţa de executare conform petitului anterior pentru executarea cu întârziere a acestei, obligaţii de a face, " sume ce se vor achita sub formă de despăgubiri într-un termen de maxim 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii.

În motivare, s-a indicat că prin sentinţa civilă nr. 678/2019 pronunţată la data de 13.11.2019 în Dosarul nr. x/2019 al Tribunaluluui Bacău, secţia a -II.-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, fiind promovat recursul în cauză iar prin Decizia nr. 555/2020 pronunţată în data de 16.10.2020 de către Curtea de Apel Bacău a fost admis recursul.

Având în vedere prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi observând că pârâtul nu a efectuat niciun demers pentru executarea hotărârii definitive, la data de 09.11.2020(după 24 de zile de la pronunţare) respectiv la data de 04.12.2020(după 49 de zile de la pronunţare) a trimis notificări către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea punerii în executare a deciziei definitive, însă ca urmare a accestor notificări i s-au comunicat doar drepturile salariale calculate conform grilelor de salarizare similare specialiştilor din cadrul parchetelor pentru perioada menţionată în decizie.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 24/2022 din data de 17 ianuarie 2022 Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că instanţa competentă să soluţioneze cererea reclamantei privind aplicarea unei amenzi conducătorului autorităţii publice (Ministerul Public), în speţă Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Csaţie şi Justiţie de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat precum şi cererea privind acordarea către reclamantă a unor penalităţi de întârziere în cuantum de 1000 de RON pe zi, este instanţa de executare, respectiv instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, ori fondul litigiului de contencios administrativ, în sensul admiterii acţiunii a fost soluţionat de Curtea de Apel Bacău prin casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată, în rejudecarea fondului, dat fiind că Tribunalul Bacău a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 11 martie 2022 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub acelaşi număr de dosar.

Hotărârea Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 50/2022 din 17 mai 2022, Curtea de Apel Bacău- secţiaa II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că, din interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor art. 24 alin. (3) şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, are calitatea de instanţă de executare instanţa care a soluţionat în prima instanţă fondul acţiunii, deoarece "este de principiu că instanţa de executare este instanţa de prim grad a jurisdicţiei de la care provine hotărârea judecătorească obiect al executării silite", "în caz contrar ar însemna ca instanţa de recurs, în situaţia rejudecării fondului după casare, să devină instanţă de executare, ceea ce ar fi greu de imaginat, mai ales atunci când instanţa de recurs este secţia de contencios administrativ şi fiscal a instanţei supreme."

În speţă, deşi este adevărat că hotărârea a cărei neexecutare se invocă -Dec.civ. 555/2020 - a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacau, însă dezlegarea fondului a avut loc prin rejudecarea acestuia în urma admiterii recursului, şi nu în prima instanţă, considerent pentru care Tribunalul Bacău păstrează calitatea de instanţă de executare, întrucât a soluţionat fondul în primă instanţă, desfiinţarea soluţiei în calea de atac fiind lipsită de relevanţă juridică din perspectiva calificării acestuia ca instanţă de executare în materia contenciosului administrativ.

În concluzie, a reţinut Curtea de Apel Bacău, ca fiind "instanţa de executare", instanţa care a dezlegat pentru prima dată fondul procesului de contencios administrativ, chiar daca hotărârea a cărei punere în executare se urmăreşte este dată de instanţa care a soluţionat în rejudecare fondul raportului juridic litigios, interpretare care este confirmată şi de inexistenţa în definiţia instanţei de executare sau în alt text de lege a condiţiei că instanţa care a dezlegat fondul litigiului să fi pronunţat hotărârea obiect al executării silite, o interpretare contrară constituind o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil pentru judecător.

În ce priveşte competenţa teritorială exclusivă, a apreciat că aceasta aparţine Tribunalului Bacău deoarece reclamanta domiciliază în circumscripţia acestuia (art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, modif.).

Prin urmare, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, constatând deopotrivă existenţa conflictului negativ de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sentinţa civilă nr. 678/2019 pronunţată la data de 13.11.2019 în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bacău, secţia a -II.-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantele A. şi B..

Prin Decizia nr. 555/2020 pronunţată în data de 16.10.2020 de către Curtea de Apel Bacău a fost admis recursul formulat de reclamante şi au fost obligaţi pârâţii să emită în favoarea reclamantelor ordinele de reîncadrare salariale corespunzătoare drepturilor salariale de care beneficiază specialiştii din cadrul parchetelor începând cu 13.12.2015 şi până la încetarea detaşării şi să le plătească diferenţele salariale, sume actualizate cu indicele de inflaţie.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a învestit Tribunalul Bacău cu soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispoziţii legale conform cărora: "La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 906 din C. proc. civ.."

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: (1) Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc."

La rândul său, art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 prevede: "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: ţ) instanţă de executare - instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ."

Sub acest aspect prezintă relevanţă şi dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce prevăd că " Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce prevăd că " se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Constată, aşadar, Înalta Curte că instanţa de executare este cea care a soluţionat în primă instanţă litigiul de contencios administrativ, fără a se face însă confuzie între instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona fondul litigiului de contencios administrativ şi instanţa care, soluţionând o cale extraordinară de atac cum este recursul, ca urmare a soluţiei de casare şi reţinere spre rejudecare a litigiului, dată în condiţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, ajunge să evoce fondul, fiind evident că nu pot exista două instanţe de executare diferite, în raport de instanţa care a dezlegat fondul litigiului de contencios administrativ.

Prin urmare, în condiţiile în care hotărârea a cărei neexecutare se invocă -Dec.civ. 555/2020 - a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacau, prin rejudecarea fondului în urma admiterii recursului, deci, nu în prima instanţă, aceasta nu poate avea calitatea de instanţă de executare, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, ci Tribunalul Bacău, acesta fiind cel ce a a soluţionat fondul în primă instanţă, desfiinţarea soluţiei în calea de atac fiind lipsită de relevanţă juridică din perspectiva calificării acestuia ca instanţă de executare în materia contenciosului administrativ.

În acord cu considerentele curţii de apel, Înalta Curte reţine ca fiind "instanţă de executare" instanţa care a dezlegat pentru prima dată fondul procesului de contencios administrativ, chiar daca hotărârea a cărei punere în executare se urmăreşte este dată de instanţa care a soluţionat în rejudecare fondul raportului juridic litigios, interpretare care este confirmată şi de inexistenţa în definiţia instanţei de executare sau în alt text de lege a condiţiei ca "instanţa care a dezlegat fondul litigiului să fi pronunţat hotărârea obiect al executării silite".

Cum în cauză instanţa care a soluţionat pe fond litigiul de contencios administrativ a fost Tribunalul Bacău, Înalta Curte, în regulator de competenţă, urmează a constata că acesta este instanţa de executare competentă să soluţioneze cererea formulată de reclamanta A..

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.